Un medic și un însoțitor fidel al apostolului Pavel. El a scris Evanghelia după Luca și cartea Faptele apostolilor. Din scrierile sale reiese că a fost un om cu o instruire aleasă. De asemenea, termenii medicali folosiți de el atestă că era medic. (Lu 4:38; Fa 28:8)

Evanghelia sa, care descrie evenimente din viața lui Cristos, nu lasă să se înțeleagă că Luca ar fi fost martor ocular la acestea. (Lu 1:2) Se pare că el a devenit discipol la un anumit timp după Penticosta din 33 e.n.

În cartea Faptele se face referire în mod indirect la Luca, prin folosirea pronumelor „noi” și „ne”. (Fa 16:10-17; 20:5–21:18; 27:1–28:16) Luca a fost alături de Pavel la Troa, în timpul celei de-a doua călătorii misionare a acestuia, și l-a însoțit de acolo până la Filipi, unde este posibil să fi rămas până la întoarcerea lui Pavel în timpul celei de-a treia călătorii misionare. La finalul acelei călătorii misionare, Luca l-a însoțit pe Pavel până în Iudeea. (Fa 21:7, 8, 15) Probabil că el și-a consemnat evanghelia în Cezareea, pe parcursul celor aproximativ doi ani în care Pavel a fost întemnițat acolo (cca. 56-58 e.n.). El l-a însoțit pe Pavel când acesta a fost dus la Roma pentru a fi judecat. (Fa 27:1; 28:16) După cât se pare, Luca a încheiat scrierea cărții Faptele la Roma, în jurul anului 61 e.n., deoarece cartea sa cuprinde evenimente începând cu anul 33 e.n. și sfârșind cu cei doi ani de detenție ai lui Pavel la Roma, însă nu consemnează rezultatul apelului lui Pavel către Cezar.

Când Pavel le-a scris din Roma creștinilor din Colose (cca. 60-61 e.n.), Luca le-a transmis și el salutări, iar apostolul l-a numit „doctorul iubit”. (Col 4:14) Când i-a scris din Roma lui Filimon (cca. 60-61 e.n.), Pavel l-a salutat și din partea lui Luca, numindu-l unul dintre „colaboratorii” săi. (Flm 24) Faptul că Luca a rămas alături de Pavel până la execuția acestuia reiese clar din cuvintele lui Pavel: „Numai Luca este cu mine”. (2Ti 4:11)

Unii susțin că Luca era neevreu și aduc ca argument principal Coloseni 4:11, 14. Întrucât Pavel i-a menționat mai întâi pe „cei circumciși” (Col 4:11) și abia după aceea pe Luca (Col 4:14), ei au tras concluzia că Luca nu era circumcis și, prin urmare, nu era evreu. Dar acest argument nu este deloc concludent. În Romani 3:1, 2 citim că Dumnezeu le-a încredințat evreilor cuvintele sacre, Luca fiind unul dintre cei cărora le-au fost încredințate astfel de cuvinte sacre.

De asemenea, nu există nicio bază biblică pentru a-l identifica pe Luca drept Luciu, cel menționat în Faptele 13:1, sau drept ‘ruda’ lui Pavel cu același nume, la care se face referire în Romani 16:21.