Relatare care descrie în special evenimentele din timpul serviciului pământesc al lui Isus. Scopul acesteia a fost redarea exactă și într-o ordine logică a faptelor, pentru a se confirma acuratețea informațiilor obținute de Teofil pe cale orală. (Lu 1:3, 4) Fiind inclusă în canonul Bibliei, relatarea avea să le fie de folos și altora, atât evrei, cât și neevrei. Deși uneori evenimentele sunt prezentate în funcție de subiect, în general ele sunt relatate în ordine cronologică.

Scriitorul și perioada în care a fost scrisă. Deși numele medicului Luca (Col 4:14) nu apare în evanghelie, în general se consideră că el este scriitorul cărții. Dovezi scrise care îi atribuie lui Luca scrierea evangheliei datează încă din secolul al II-lea e.n., un exemplu fiind Fragmentul muratorian (c. 170 e.n.). De asemenea, evanghelia conține indicii care lasă să se înțeleagă că scriitorul a fost un medic cu o instruire aleasă. Vocabularul folosit de el este mai bogat decât vocabularul tuturor celorlalte trei evanghelii la un loc. Iar unele boli vindecate de Isus sunt descrise mai detaliat decât în celelalte relatări. (Compară cu Mt 8:14; Mr 1:30; Lu 4:38; Mt 8:2; Mr 1:40; Lu 5:12.)

Evident, Luca și-a încheiat evanghelia înainte de a scrie cartea Faptele. (Fa 1:1, 2) Însoțindu-l pe apostolul Pavel la Ierusalim la sfârșitul celei de-a treia călătorii de misionariat a acestuia (Fa 21:15-17), Luca a avut posibilitatea să verifice lucrurile privitoare la Isus Cristos chiar în ținutul în care Fiul lui Dumnezeu își desfășurase activitatea. După arestarea lui Pavel la Ierusalim și, mai târziu, în timpul detenției apostolului la Cezareea, Luca trebuie să fi avut multe ocazii de a asculta martori oculari și de a consulta documente scrise. Așadar, este logic să concluzionăm că evanghelia a fost scrisă probabil la Cezareea, în timpul celor aproximativ doi ani în care Pavel a stat acolo în detenție (c. 56-58 e.n.). (Fa 21:30-33; 23:26-35; 24:27)

Particularități. La fel ca celelalte trei evanghelii, relatarea lui Luca oferă numeroase dovezi că Isus este într-adevăr Cristosul, Fiul lui Dumnezeu. Ea ni-l prezintă pe Isus ca un om al rugăciunii, care se încredea în mod deplin în Tatăl său ceresc. (Lu 3:21; 6:12-16; 11:1; 23:46) Evanghelia conține multe detalii care, împreună cu informațiile din celelalte trei evanghelii, zugrăvesc un tablou mai amplu al evenimentelor din viața lui Cristos Isus. Aproape nicio informație din capitolele 1 și 2 nu se regăsește în celelalte evanghelii. Luca menționează cel puțin șase miracole și peste 12 ilustrări care nu apar în celelalte relatări. Miracolele sunt următoarele: Isus i-a ajutat pe câțiva dintre discipolii săi să prindă în mod miraculos pește (5:1-6), a înviat fiul unei văduve din Nain (7:11-15), a vindecat o femeie gârbovă (13:11-13), un bolnav de hidropizie (14:1-4), zece leproși (17:12-14) și urechea unui sclav al marelui preot (22:50, 51). Printre ilustrări se numără cele referitoare la: cei doi datornici (7:41-47), bunul samaritean (10:30-35), smochinul neroditor (13:6-9), o cină mare (14:16-24), drahma pierdută (15:8, 9), fiul risipitor (15:11-32), administratorul nedrept (16:1-8), bogatul și Lazăr (16:19-31) și văduva și judecătorul nedrept (18:1-8).

Informațiile cronologice din această evanghelie ne ajută să stabilim când s-au născut Ioan Botezătorul și Isus și când și-a început fiecare serviciul. (Lu 1:24-27; 2:1-7; 3:1, 2, 23; vezi RECENSĂMÂNT.)

Autenticitatea. Autenticitatea Evangheliei după Luca, precum și armonia ei cu celelalte cărți ale Bibliei sunt confirmate de numeroasele referiri la Scripturile ebraice și de citatele din acestea. (Compară cu Lu 2:22-24; Ex 13:2; Le 12:8; Lu 3:3-6; Is 40:3-5; Lu 7:27; Mal 3:1; Lu 4:4, 8, 12; De 8:3; 6:13, 16; Lu 4:18, 19; Is 61:1, 2.) O dovadă în plus a autenticității acestei cărți este împlinirea profeției lui Isus privitoare la distrugerea Ierusalimului și a templului. (Lu 19:41-44; 21:5, 6)

[Chenarul de la pagina ]

LUCA – IDEI IMPORTANTE

Relatarea lui Luca despre viața lui Isus, scrisă pentru a confirma veridicitatea evenimentelor din viața acestuia într-o manieră care să prezinte interes pentru oameni din toate națiunile

A doua evanghelie în ordinea scrierii; a fost consemnată probabil între anii 56 și 58 e.n.

Evenimente care au precedat serviciul public al lui Isus (1:1–4:13)

Gabriel o anunță pe Maria că va da naștere Fiului lui Dumnezeu; la nașterea lui Isus, îngerii îl identifică drept „Cristos Domnul”

La vârsta de 12 ani, Isus le pune întrebări învățătorilor de la templu

Când este botezat de Ioan, spiritul sfânt coboară peste Isus, iar o voce din cer îl identifică drept Fiul lui Dumnezeu

Satan încearcă de mai multe ori să-l ispitească pe Isus, dar nu are succes

Începutul serviciului lui Isus, desfășurat în principal în Galileea (4:14–9:62)

Într-o sinagogă din Nazaret, Isus citește din sulul lui Isaia despre propria misiune; cei prezenți încearcă să-l omoare

El predă într-o sinagogă din Capernaum, scoate un demon și vindecă mulți bolnavi

I se pun întrebări cu privire la iertarea păcatelor și vindecarea în sabat

După ce se roagă o noapte întreagă, Isus îi alege pe cei 12 apostoli

Ține Predica de pe munte

Vindecă sclavul unui centurion și îl învie pe fiul unei văduve

Isus relatează parabola despre cei doi datornici și despre semănător; face mai multe miracole, unul fiind învierea fiicei lui Iair

Apostolii sunt trimiși să predice Regatul lui Dumnezeu

Petru îl identifică pe Isus drept Cristosul; la scurt timp după aceea, el și alți doi apostoli sunt martori la transfigurare

Isus își continuă serviciul, în principal în Iudeea și în Pereea (10:1–19:27)

Isus îi trimite pe cei 70 să predice

Spune parabola despre bunul samaritean

Îi învață pe discipoli cum să se roage, apoi combate acuzația că scoate demoni cu ajutorul lui Beelzebub

Isus avertizează împotriva materialismului și îi îndeamnă pe discipoli să caute Regatul lui Dumnezeu; vorbește despre turma mică și despre sclavul fidel

Vindecă o femeie gârbovă și le răspunde celor care îi reproșează că a vindecat-o în sabat

El arată că cei care vor să fie discipoli trebuie să accepte tot ceea ce implică acest statut

Relatează unele parabole, printre care cea despre fiul risipitor și cea despre omul bogat și Lazăr

Isus își avertizează discipolii să nu-i poticnească pe alții; subliniază importanța umilinței printr-o ilustrare

Vindecă zece leproși, însă doar unul dintre ei, un samaritean, se întoarce să-i mulțumească

Isus compară „zilele Fiului omului” cu zilele lui Noe și cu zilele lui Lot

El accentuează din nou importanța umilinței, mai ales pentru cei bogați, apoi pleacă la Ierihon, unde se convertește Zacheu

Folosindu-se de parabola despre mine, Isus arată că Regatul nu avea să vină în timpul acela

Ultima parte a serviciului public al lui Isus, în Ierusalim și în împrejurimi (19:28–24:53)

Isus intră călare în Ierusalim și este aclamat de popor, dar plânge pentru oraș și prezice distrugerea lui

Îi alungă din templu pe cei care fac comerț; i se pun întrebări-capcană despre impozite și înviere

Când prezice distrugerea templului și căderea Ierusalimului, Isus vorbește și despre încheierea timpurilor fixate ale națiunilor

Instituie Comemorarea morții sale, iar apoi este trădat; când Petru îi taie urechea slujitorului marelui preot, Isus îl vindecă

Este arestat și dus la casa marelui preot, în fața Sanhedrinului și la Pilat; apoi este trimis la Irod, iar în final este adus înapoi la Pilat

Isus este țintuit pe stâlp; îi vorbește despre Paradis unui răufăcător atârnat lângă el; când moare, se face întuneric pe pământ, iar perdeaua sanctuarului se rupe în două

Este înmormântat, dar după trei zile este înviat și li se arată continuatorilor săi

În cele din urmă, Isus se înalță la cer sub privirile lor