Relatare inspirată despre viața lui Isus, scrisă, fără îndoială, în Palestina de către Matei, numit și Levi, fost încasator de impozite. Este prima carte din Scripturile grecești creștine, fiind considerată încă din antichitate prima evanghelie scrisă. Relatarea lui Matei începe cu prezentarea liniei genealogice și a nașterii lui Isus și se încheie cu porunca dată de înviatul Cristos continuatorilor săi: „Duceţi-vă . . . și faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor”. (Mt 28:19, 20) Astfel, evanghelia acoperă perioada de la nașterea lui Isus, din anul 2 î.e.n., până la întrunirea pe care a avut-o cu apostolii chiar înainte de înălțarea sa la cer, în 33 e.n.

Când a fost scrisă. În unele note de final ale evangheliei lui Matei, care apar în multe manuscrise (toate datând după secolul al X-lea e.n.), se afirmă că aceasta a fost scrisă în al optulea an după înălțarea lui Cristos la cer (c. 41 e.n.). Acest fapt se armonizează cu dovezile interne. Evanghelia lui Matei nu face nicio referire la împlinirea profeției lui Isus despre distrugerea Ierusalimului, ceea ce sugerează că scrierea a avut loc înainte de anul 70 e.n. (Mt 5:35; 24:16) Iar expresia „până în ziua de azi” (27:8; 28:15) arată că între momentul când au avut loc evenimentele consemnate și scrierea lor a trecut o anumită perioadă.

Scrisă inițial în ebraică. Cele mai vechi dovezi externe potrivit cărora Matei și-a scris inițial evanghelia în ebraică sunt consemnările lui Papias din Hierapolis, care datează din secolul al II-lea e.n. Eusebiu l-a citat pe Papias, care a afirmat: „Matei a adunat prezicerile în limba evreiască”. (Istoria bisericească, III, XXXIX, 16) La începutul secolului al III-lea, Origene a scris despre cele patru evanghelii, iar Eusebiu a citat cuvintele sale despre evanghelia lui Matei: „Mai întâi a fost scrisă cea «După Matei», un fost încasator de impozite devenit un apostol al lui Isus Cristos . . . compunând-o în limba ebraică”. (Istoria bisericească, VI, XXV, 3-6) Eruditul Ieronim (sec. IV-V e.n.) a scris în capitolul III al operei De viris inlustribus (Despre oameni iluștri) că Matei „a compus o evanghelie despre Cristos în Iudeea, în limba ebraică şi cu caractere ebraice, în folosul celor circumcişi care au crezut. . . . Mai mult, varianta ebraică este păstrată până azi în biblioteca din Cezareea, pe care martirul Pamfil a întocmit-o cu atâta sârguință”. (Traducere a textului latin editat de E.C. Richardson și publicat în seria Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen Literatur, Leipzig, 1896, vol. 14, p. 8, 9.)

Unii sunt de părere că Matei însuși a tradus evanghelia în koine, greaca comună, după ce și-a încheiat scrierea în ebraică.

Informații unice în evanghelia lui Matei. În urma unei examinări a relatării lui Matei, s-a constatat că peste 40% din conținutul ei nu se regăsește în celelalte trei evanghelii. Genealogia lui Isus consemnată de Matei (Mt 1:1-16) diferă de cea a lui Luca (Lu 3:23-38), fiind prezentată dintr-o altă perspectivă. Compararea acestora arată că Matei a consemnat genealogia legală a lui Isus, prin tatăl său adoptiv, Iosif, în timp ce Luca se pare că a prezentat-o pe cea naturală. Alte evenimente consemnate doar în relatarea lui Matei sunt: reacția lui Iosif la vestea că Maria era însărcinată, apariția unui înger în visul lui Iosif (Mt 1:18-25), vizita astrologilor, fuga în Egipt, uciderea băieților nou-născuți din Betleem și din împrejurimi (cap. 2) și visul soției lui Pilat referitor la Isus (27:19).

Cel puțin zece dintre parabolele, sau ilustrările, consemnate de Matei nu apar în celelalte evanghelii. Patru dintre ele sunt prezentate în capitolul 13: ilustrarea despre neghina din ogor, cea despre comoara ascunsă, cea despre ʻperla de mare valoareʼ și cea despre năvod. Lista celor zece include și parabolele despre: sclavul nemilos (Mt 18:23-35), muncitorii din vie (20:1-16), nunta fiului regelui (22:1-14), cele zece fecioare (25:1-13) și talanți. (25:14-30)

Uneori, Matei furnizează și anumite detalii. Deși unele fragmente din Predica de pe munte apar și în relatarea lui Luca (Lu 6:17-49), prezentarea din evanghelia lui Matei este mult mai amplă. (Mt 5:1–7:29) Matei, Luca și Ioan menționează hrănirea miraculoasă a celor aproximativ 5 000 de bărbați; însă Matei adaugă următorul detaliu: „în afară de femei și copii”. (Mt 14:21; Mr 6:44; Lu 9:14; Ioa 6:10) Matei menționează doi demonizați întâlniți de Isus în ținutul gadarenilor, pe când Marcu și Luca fac referire doar la unul. (Mt 8:28; Mr 5:2; Lu 8:27) De asemenea, Matei vorbește despre doi orbi care au fost vindecați cu o anumită ocazie, pe când Marcu și Luca menționează unul singur. Desigur, toți acești scriitori au avut dreptate, deoarece în fiecare situație a fost implicată cel puțin o persoană. Însă Matei a fost deseori mai exact cu privire la numere, probabil datorită fostei sale ocupații de încasator de impozite.

Referiri făcute de Matei la Scripturile ebraice. Se estimează că evanghelia lui Matei face referire la Scripturile ebraice de aproximativ o sută de ori, patruzeci dintre referiri fiind chiar citate. Printre aceste referiri sunt incluse ocaziile când Cristos a citat din Scripturile ebraice sau a făcut aluzie la ele, precum: dușmanii omului vor fi cei din casa lui (Mt 10:35, 36; Mi 7:6); Ioan Botezătorul este identificat drept „Ilie” care trebuia să vină (Mt 11:13, 14; 17:11-13; Mal 4:5); experiența lui Isus este comparată cu cea a lui Iona (Mt 12:40; Ioa 1:17); porunca de a-i onora pe părinți (Mt 15:4; Ex 20:12; 21:17); unii îl slujesc pe Dumnezeu doar cu buzele (Mt 15:8, 9; Is 29:13); sunt necesari doi sau trei martori la judecată (Mt 18:16; De 19:15); afirmații despre căsătorie (Mt 19:4-6; Ge 1:27; 2:24); diverse porunci (Mt 5:21, 27, 38; 19:18, 19; Ex 20:12-16; 21:24; Le 19:18; 24:20; De 19:21); templul transformat într-o „peșteră de tâlhari” (Mt 21:13; Is 56:7; Ier 7:11); respingerea lui Isus, „piatra” care a devenit „piatra din capul unghiului” (Mt 21:42; Ps 118:22, 23); dușmanii Domnului lui David puși sub picioarele sale (Mt 22:44; Ps 110:1); lucrul dezgustător stând în locul sfânt (Mt 24:15; Da 9:27); discipolii lui Isus sunt împrăștiați (Mt 26:31; Za 13:7); Cristos este abandonat, se pare, de către Dumnezeu. (Mt 27:46; Ps 22:1) În această categorie sunt incluse și afirmațiile făcute de Isus pentru a respinge ispitele lui Satan. (Mt 4:4, 7, 10; De 8:3; 6:16, 13)

Este interesant și că, sub inspirație divină, Matei arată cum s-au împlinit unele profeții din Scripturile ebraice în cazul lui Isus, demonstrând că el era promisul Mesia. Acest aspect trebuie să fi prezentat un interes deosebit pentru iudei, cărora se pare că li s-a adresat inițial evanghelia lui Matei. Printre aceste profeții se numără: Isus este născut de către o fecioară (Mt 1:23; Is 7:14); nașterea lui în Betleem (Mt 2:6; Mi 5:2); chemarea sa din Egipt (Mt 2:15; Os 11:1); jelirea copiilor uciși (Mt 2:16-18; Ier 31:15); Ioan Botezătorul pregătește calea pentru Isus (Mt 3:1-3; Is 40:3); serviciul lui Isus aduce lumină (Mt 4:13-16; Is 9:1, 2); el poartă bolile altora (Mt 8:14-17; Is 53:4); folosește ilustrări (Mt 13:34, 35; Ps 78:2); Isus intră în Ierusalim călare pe un măgăruș (Mt 21:4, 5; Za 9:9); Cristos este trădat pentru 30 de arginți. (Mt 26:14, 15; Za 11:12)

Informații exacte și utile. Fiind un colaborator apropiat al lui Cristos pe parcursul ultimilor săi ani de viață pământească și, astfel, un martor ocular al serviciului acestuia, Matei a putut scrie o relatare impresionantă și bogată în conținut. Aceasta este relatarea vieții lui Isus Cristos, consemnată din perspectiva fostului încasator de impozite. Spiritul lui Dumnezeu l-a ajutat pe Matei să își amintească în detaliu ce a făcut și ce a spus Isus când a fost pe pământ. (Io 14:26) Prin urmare, Matei l-a prezentat cu acuratețe pe Isus din Nazaret ca fiind Fiul preaiubit al lui Dumnezeu și aprobat de el, cel care a venit „să slujească şi să-şi dea sufletul ca răscumpărare pentru mulţi” și prezisul Rege mesianic care va veni în glorie. (Mt 20:28; 3:17; 25:31) Când a fost pe pământ, Isus a făcut referire la lucrările sale, spunând pe bună dreptate: „Săracilor li se anunţă vestea bună”. (11:5) În prezent, mulți oameni, atât evrei, cât și neevrei, trag mari foloase din vestea bună despre Regat consemnată în Evanghelia după Matei. (Mt 4:23, Rbi8-E, n.s.)

[Chenarul de la pagina ]

MATEI – IDEI IMPORTANTE

Relatare despre viața lui Isus, scrisă de apostolul Matei; adresată în special evreilor, această evanghelie demonstrează că Isus este prezisul Rege mesianic

Este prima evanghelie scrisă; probabil a fost redactată inițial în ebraică, la aproximativ opt ani după moartea și învierea lui Cristos

Aspecte din viața lui Isus care împlinesc profețiile mesianice

Isus este născut de o fecioară în Betleem; este descendent al lui Avraam, pe linia lui David (1:1-23; 2:1-6)

Copilașii de sex masculin sunt uciși; el este chemat din Egipt (2:14-18)

Crește în Nazaret; Ioan Botezătorul îi pregătește calea (2:23–3:3)

Se dovedește a fi o lumină în Galileea (4:13-16)

Face multe vindecări miraculoase (8:16, 17)

Îi ajută cu bucurie pe cei de condiție umilă (12:10-21)

Predă folosind ilustrări; inimile multora sunt insensibile (13:10-15, 34, 35)

Isus intră în Ierusalim călare pe un măgăruș; este aclamat de mulțimi drept Fiul lui David, însă este respins de „zidarii” evrei (21:1-11, 15, 42)

Iuda îl trădează pentru 30 de arginți, bani cu care este cumpărat ulterior terenul olarului (26:14, 15, 48, 49; 27:3-10)

Discipolii lui se împrăștie (26:31)

Rămâne în mormânt trei zile: o zi întreagă și părți din celelalte două (12:39, 40)

Isus proclamă vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu

După arestarea lui Ioan, Isus proclamă: „Regatul cerurilor s-a apropiat!” (4:12-23)

Străbate toate orașele și satele din Galileea pentru a predica vestea bună despre Regat (9:35)

Le dă instrucțiuni celor 12 discipoli și îi trimite să predice despre Regat (10:1–11:1)

Dezvăluie adevăruri despre Regat prin intermediul ilustrărilor despre semănător, grâu și neghină, grăuntele de muștar, plămădeală, comoara ascunsă într-un câmp, perla de mare valoare, năvod, lucrătorii dintr-o vie, doi fii, viticultorii răi și ospățul de nuntă pentru fiul unui rege (13:3-50; 20:1-16; 21:28-41; 22:1-14)

Le răspunde discipolilor la întrebările despre semnul prezenței sale, prezicând, printre altele, că vestea bună despre Regat va fi predicată pe întregul pământ (24:3–25:46)

Isus demască ipocrizia conducătorilor religioși

El arată că aceștia denaturează scopul sabatului și că tradițiile lor anulează Cuvântul lui Dumnezeu (12:3-7; 15:1-14)

Le demască lipsa de credință, spiritul ucigaș, ipocrizia și mândria (12:24-42; 16:1-4; 21:43-45; 23:2-36)

Scoate la iveală indiferența totală a acestora în ce privește dreptatea, îndurarea și fidelitatea (23:23, 24; 9:11-13)

Isus le dă sfaturi valoroase continuatorilor săi

În Predica de pe munte, Isus arată motivul pentru care discipolii săi vor fi cu adevărat fericiți; el îi avertizează în privința mâniei și îi îndeamnă să facă pace între ei și să-și iubească chiar și dușmanii; le vorbește despre pericolul gândurilor imorale; îi sfătuiește să nu fie ipocriți, îi învață cum să se roage, îi avertizează cu privire la materialism și îi îndeamnă să caute mai întâi Regatul lui Dumnezeu și dreptatea Sa; le atrage atenția ascultătorilor săi să nu fie peste măsură de critici, le spune să se roage neîncetat și îi îndeamnă să nu piardă din vedere că drumul spre viață este îngust și că trebuie să producă roade excelente (5:1–7:27)

Isus îi încurajează să manifeste umilință și le spune să fie atenți să nu-i poticnească pe alții; el arată cum pot fi rezolvate neînțelegerile (18:1-17, 21-35)

Stabilește normele creștine pentru căsătorie și divorț (19:3-9)

Moartea și învierea Fiului lui Dumnezeu

În seara Paștelui, Isus instituie Comemorarea morții sale, care urma să aibă loc în scurt timp (26:26-30)

Trădat și arestat, el este condamnat la moarte de către Sanhedrin (26:46-66)

Este interogat de Pilat, apoi biciuit, batjocorit și țintuit pe stâlp (27:2, 11-54)

Isus este îngropat; este înviat și li se arată continuatorilor săi; le poruncește să se ducă și să facă discipoli din oamenii tuturor națiunilor (27:57–28:20)