Gândire profundă și intensă, care presupune reflectarea la experiențe din trecut, analizarea unor chestiuni din prezent sau contemplarea la posibile evenimente din viitor.

Pentru a medita în mod corespunzător, o persoană trebuie să nu aibă distrageri, ci să rămână singură cu gândurile sale. Isaac, de exemplu, a ieșit singur la lăsarea serii ca să mediteze, probabil cu privire la apropiata sa căsătorie cu Rebeca. (Ge 24:63) Iar psalmistul a meditat la măreția Creatorului său în timpul străjilor de noapte, când era singur. (Ps 63:6) „Cugetarea inimii” nu ar trebui să fie îndreptată către planurile celor răi (Pr 24:1, 2), ci către lucruri benefice, cum ar fi gloria și lucrările lui Iehova sau ceea ce îi este plăcut lui (Ps 19:14; 49:3; 77:12; 143:5; Flp 4:8).

Cel care meditează la lucruri constructive nu va da răspunsuri necugetate. El reflectează cu seriozitate la chestiunile importante, astfel că răspunsurile sale vin din inimă și nu sunt regretate mai târziu. (Pr 15:28)

Când Iosua a fost numit în fruntea națiunii Israel, Iehova i-a poruncit să facă o copie a Legii și (potrivit redării din unele traduceri ale Bibliei) ‘să mediteze’ (NTR), sau ‘să cugete’ (BC, BG, BVA, SS), la ea zi și noapte. (Ios 1:8) Termenul ebraic tradus aici prin „a medita”, sau „a cugeta”, este hagáh. El înseamnă în esență „a rosti sunete nearticulate” și este redat prin „a mârâi”, „a gânguri” și „a bolborosi”. (Is 31:4; 38:14; 59:3) De asemenea, hagáh înseamnă „a vorbi în șoaptă” și „a se gândi”. (Ps 37:30, n.s.; Pr 15:28) De aceea, în Iosua 1:8, Traducerea lumii noi îl redă prin „să citești . . . în șoaptă”. (Vezi și Ps 1:2.) Citirea în șoaptă întipărește mai bine în minte ideile care constituie obiectul meditării. Un dicționar (Hebräisches und chaldäisches Handwörterbuch über das Alte Testament, de W. Gesenius, Leipzig, 1857, ediția a 5-a, vol. 1, p. 222) spune cu privire la termenul hagáh: „În sens prop[riu], a vorbi cu sine însuși, murmurând și cu o voce scăzută, așa cum fac adesea cei care meditează”. (Compară cu Ps 35:28; 37:30; 71:24; Is 8:19; 33:18.)

Apostolul Pavel l-a îndemnat pe Timotei să mediteze la conduita, la serviciul și la predarea sa. În calitate de supraveghetor, Timotei trebuia să fie deosebit de atent să predea o învățătură sănătoasă și să aibă un mod de viață exemplar. (1Ti 4:15)

Meditarea la lucruri greșite. După ce apostolii Petru și Ioan au fost ținuți în arest de comandantul gărzilor de la templu, iar conducătorii evrei i-au amenințat și le-au poruncit să nu mai predea în numele lui Isus, ei s-au întors la ceilalți discipoli. Aceștia s-au rugat lui Dumnezeu, amintind cuvintele profetice ale lui David: „«De ce s-au agitat națiunile și de ce s-au gândit [au meditat; citat din Ps 2:1, unde apare o formă a lui hagáh] popoarele la lucruri deșarte?» . . . Căci, într-adevăr, atât Irod, cât și Ponțiu Pilat, împreună cu oamenii națiunilor și cu popoarele lui Israel, s-au adunat în acest oraș împotriva sfântului tău slujitor Isus, pe care l-ai uns, ca să facă ceea ce mâna și voința ta hotărâseră dinainte să se întâmple”. (Fa 4:1-3, 18, 21, 23-28)

Contextul arată că aceste „lucruri deșarte” nu sunt lucrurile pe care oamenii le caută în mod obișnuit în viață, ci lucruri care nu au nimic bun în ele și care sunt absolut zadarnice: gânduri, cuvinte și acțiuni îndreptate împotriva lui Iehova și a slujitorilor săi. (Fa 4:25)

Regele David a spus despre cei care îl urau și îi doreau moartea: „Toată ziua șușotesc [o formă a lui hagáh] punând la cale înșelătorii”. (Ps 38:12) Dușmanii lui David nu aveau doar niște gânduri pasagere, ci gânduri adânc înrădăcinate în inimă, care îi impulsionau să-și ducă la îndeplinire planurile rele. Scriitorul cărții Proverbele a spus cu privire la astfel de oameni: „Inima lor se gândește la violență, iar buzele lor vorbesc despre cum să provoace necazuri”. (Pr 24:2)

Isus i-a întrebat pe cei care îl urau: „De ce gândiți astfel în inima voastră?”. (Mr 2:8) Referitor la toți cei care „înăbușă adevărul prin nedreptate”, apostolul Pavel spune: „Raționamentele lor au devenit absurde, iar inima lor nesăbuită s-a întunecat”. O astfel de meditare se dovedește fatală. (Ro 1:18, 21)