[din gr.; înseamnă „Țara dintre fluvii”]

Termen grecesc care desemnează întinderea de pământ dintre fluviile Tigru și Eufrat. Se pare că el corespunde termenului ebraic Aram-Naharaim, care are o semnificație asemănătoare (Ps 60 ant.). De fapt, în Septuaginta (traducere în greacă), „Aram-Naharaim” este redat de regulă prin „Mesopotamia”. (Vezi ARAM 5.)

Termenul „Mesopotamia” a fost folosit cu sensuri diferite atât în prezent, cât și în trecut. Folosit în sens larg, el se referă la întreaga regiune dintre Tigru și Eufrat, care se întinde de la Golful Persic, în sud, până la munții Turciei și ai Iranului, în nord. Această regiune include câmpia aluvionară a Babiloniei antice, care se întinde la sud de Bagdad, pe o lungime de aproximativ 400 km. (Vezi BABILON 2.) Folosit în sens mai restrâns, termenul „Mesopotamia” se referă doar la regiunea din nord, nu și la Babilonia. Această regiune din nord este un platou de mică altitudine, vălurit și stâncos, cu numeroase depresiuni.

O dovadă a folosirii acestui termen în sens larg în secolul I e.n. se găsește în Faptele 7:2. Aici Ștefan menționează că Avraam „era în Mesopotamia” când încă locuia în Ur, un oraș din Babilonia. Totuși, nu se poate stabili cu certitudine dacă și regiunea denumită în ebraică „Aram-Naharaim” includea Babilonia. Unele versete oferă suficiente detalii pentru a stabili că regiunea nordică din jurul Haranului (Ge 24:2-4, 10), precum și regiunea muntoasă nordică din jurul Petorului (De 23:4; compară cu Nu 23:7) erau incluse în aria geografică numită „Aram-Naharaim” (Mesopotamia). Deși nu se cunoaște cu exactitate ce întindere avea regiunea aflată sub stăpânirea regelui mesopotamian Cușan-Rișataim (care a asuprit Israelul pe vremea judecătorului Otniel), se pare că și reședința acestui rege era în nord (Ju 3:8-10). (Vezi CUȘAN-RIȘATAIM.) Probabil că din nordul Mesopotamiei regele amonit Hanun a închiriat care și călăreți pentru a lupta împotriva regelui David (1Cr 19:6, 7).

Printre iudeii și prozeliții veniți la Ierusalim cu ocazia sărbătorii Penticostei din 33 e.n. erau și „locuitori din Mesopotamia” (Fa 2:1, 2, 9). Unii dintre ei locuiau, probabil, în partea sudică a acestei regiuni, și anume Babilonia. În acest sens este demnă de remarcat mențiunea pe care o face istoricul Flavius Josephus, și anume că în secolul I î.e.n. în Babilonia „viețuiau numeroși iudei” (Antichități iudaice, XV, II, 2).