Traducere a termenului ebraic şeʼốl și al echivalentului grecesc al acestuia, haídēs, care se referă la mormântul comun al omenirii, nu la un loc de înmormântare propriu-zis, sau la un mormânt individual (ebr. qéver, Ju 16:31; qevuráh, Ge 35:20; gadíş, Iov 21:32; gr. táphos, Mt 23:29; mnḗma, Mr 5:5; mnēmeíon, Lu 11:44).

Termenul ebraic Șeol. În ce privește etimologia termenului şeʼốl, s-au avansat mai multe ipoteze. După cât se pare, acesta derivă din verbul ebraic şaʼál, care înseamnă „a cere, a pretinde”. În lucrarea A Compendious Hebrew Lexicon, Samuel Pike a afirmat că Șeolul este „receptaculul comun al morților, sau locul unde ajung aceștia, numit astfel din cauza nesațului mormântului, care cere întruna și tot mai mult, ca să spunem așa”. (Cambridge, 1811, p. 148)

Termenul ebraic şeʼốl apare de 65 de ori în textul masoretic. În traducerea King James, acest termen este redat de 31 de ori prin „iad”, de 31 de ori prin „mormânt” și de 3 ori prin „groapă”. Traducerea catolică Douay Version îl redă de 63 de ori prin „iad”, o dată prin „groapă” și o dată prin „moarte”. În plus, în Isaia 7:11, termenul şeʼốl din textul ebraic original a fost redat prin „Hades” în traducerile în greacă din antichitate ale lui Aquila, Symmachus și Theodotion.

În multe limbi, nu există un termen care să redea cu exactitate sensul cuvântului ebraic şeʼốl, motiv pentru care unele traduceri recente pur și simplu transliterează termenul, redându-l prin „Șeol”. În Biblia - Traducerea lumii noi (ediție revizuită în 2020), termenul este redat prin „Mormânt”, scris cu inițială majusculă. Alte traduceri românești îl redau prin „infern” și „mormânt” (SS), prin „locuința morților” (BC, TLN, BS) sau prin „iad” (BVA). În ce privește folosirea cuvântului „iad” în diferite traduceri ale Bibliei, în Collier’s Encyclopedia (1986, vol. 12, p. 28) se afirmă următoarele: „Întrucât pe vremea Vechiului Testament, [termenul] Șeol se referea pur și simplu la locuința morților, fără ca cei de acolo să fie considerați buni sau răi din punct de vedere moral, cuvântul «iad», așa cum este înțeles astăzi, nu constituie o traducere fericită”.

În Encyclopædia Britannica (1971, Vol. 11, p. 276) se precizează: „Șeolul se afla undeva ‘sub’ pământ. . . . Morții nu simțeau nici durere, nici plăcere. Șeolul nu era asociat nici cu răsplătirea celor drepți, nici cu pedepsirea celor răi. Oameni buni și oameni răi deopotrivă, tirani și sfinți, regi și orfani, israeliți și neisraeliți – toți dormeau laolaltă fără a fi conștienți unii de alții”.

Deși doctrina greacă despre nemurirea sufletului uman a pătruns în gândirea religioasă iudaică în secolele ulterioare, Biblia arată că Șeolul reprezintă mormântul comun al omenirii, un loc în care morții nu sunt conștienți de nimic. (Ec 9:4-6, 10) Cei care se află în Șeol nu îl laudă pe Dumnezeu și nici nu amintesc de el. (Ps 6:4, 5; Is 38: 17-19) Totuși nu se poate spune că Șeolul reprezintă „o stare de separare de Dumnezeu”. Această învățătură este infirmată de Scripturi, care arată că Șeolul este „înaintea ochilor” săi și că Dumnezeu este de fapt „și acolo”. (Pr 15:11; Ps 139:7, 8; Am 9:1, 2) Iată de ce, Iov, tânjind să fie eliberat de suferința lui, s-a rugat să meargă în Șeol, ca apoi Iehova să-și amintească de el și să-l cheme de-acolo. (Iov 14:12-15)

În Scripturile inspirate, Șeolul este asociat tot timpul cu moartea, nicidecum cu viața. (1Sa 2:6; 2Sa 22:6; Ps 18:4, 5; 49:7-10, 14, 15; 88:2-6; 89:48; Is 28:15-18; compară și Ps 116:3, 7-10 cu 2Co 4:13, 14.) Șeolul este numit „țara întunericului” (Iov 10:21) și un loc al tăcerii. (Ps 115:17) Abel a fost, se pare, primul om care a mers în Șeol, iar de atunci, milioane și milioane de oameni care au murit se odihnesc alături de el în țărâna pământului.

Iona și Șeolul. În relatarea despre Iona se spune că „din burta peștelui, Iona s-a rugat lui Iehova, Dumnezeul său, zicând: «În necazul meu am strigat către Iehova, iar el mi-a răspuns. Din adâncurile Mormântului [lit., „pântecele Șeolului”] am strigat după ajutor. Tu mi-ai auzit glasul»”. (Ion 2:1, 2, vezi n.s.) Așadar, Iona a comparat „burta peștelui” cu Șeolul, sau cu Mormântul. Acolo, Iona era ca și mort, însă Iehova ‘l-a scos viu din groapă’, sau Șeol, păstrându-l în viață și făcând ca peștele să îl verse afară. (Ion 2:6; compară cu Ps 30:3.)

Isus a comparat episodul în care Iona a stat în burta peștelui cu ceea ce urma să i se întâmple lui însuși. El a spus: „Căci, așa cum Iona a fost în burta peștelui uriaș trei zile și trei nopți, tot așa Fiul omului va fi în inima pământului trei zile și trei nopți”. (Mt 12:40) Isus nu a folosit aici termenul „Șeol” (Hades). Totuși, când s-a referit la moartea și învierea lui Isus, apostolul Petru a folosit termenul „Hades”. (Fa 2:27, vezi n.s.)

Referitor la cuvântul „Șeol”, Brynmor F. Price și Eugene A. Nida afirmă: „Cuvântul apare frecvent în cartea Psalmilor și în cartea Iov cu referire la locul unde ajung cei morți. Șeolul este reprezentat ca fiind un loc întunecos unde, practic, nu există nicio activitate. Cei de acolo nu sunt considerați buni sau răi din punct de vedere moral, astfel că termenul «iad» (KJV) nu constituie o traducere potrivită, «iadul» fiind opusul «cerului», sau «raiului», considerat locul unde merg cei drepți după moarte. La modul general, termenul «mormânt» corespunde destul de bine ca sens, cu diferența că Șeolul este mai degrabă un mormânt colectiv, în care se află toți cei morți. . . . Folosirea acestei imagini mentale [în Iona 2:2] a părut, probabil, foarte potrivită, având în vedere captivitatea lui Iona în burta peștelui”. (A Translators Handbook on the Book of Jonah, 1978, p. 37)

Termenul grecesc Hades. Aceasta este redarea obișnuită în limba română a termenului grecesc haídēs, care înseamnă, după cât se pare, „tărâmul nevăzut”. În cele mai vechi manuscrise ale Scripturilor grecești creștine, cuvântul „Hades” apare în total de zece ori. (vezi n.s. din Mt 11:23; 16:18; Lu 10:15; 16:23; Fa 2:27, 31; Re 1:18; 6:8; 20:13, 14)

În unele traduceri ale Bibliei (KJ, BS și BVA), haídēs este tradus prin „iad” în aceste pasaje, în timp ce în altele (TLN, BC) este redat prin „locuința morților”. De asemenea, în multe traduceri moderne ale Bibliei (RSV, NW) s-a tradus prin „Hades”. În Biblia - Traducerea lumii noi (ediție revizuită în 2020), termenul a fost redat prin „Mormânt” scris cu inițială majusculă.

Septuaginta, traducerea în greacă a Scripturilor ebraice (de la Geneza până la Maleahi), folosește cuvântul „Hades” de 73 de ori. În 60 dintre aceste ocurențe, „Hades” este folosit pentru a traduce cuvântul ebraic şeʼốl, redat prin „Mormânt” în NW revizuită. La Penticosta din anul 33 e.n., apostolul Petru a citat Psalmul 16:10 și l-a aplicat la Isus Cristos. Citând cuvintele lui Petru, Luca, scriitorul inspirat al cărții Faptele, a folosit cuvântul grecesc haídēs, arătând astfel că Șeolul și Hadesul se referă la același lucru, și anume la mormântul comun al omenirii. (Fa 2:25-27, 29-32) În plus, nouă traduceri moderne în ebraică ale Scripturilor grecești creștine folosesc cuvântul „Șeol” ca redare a termenului „Hades” în Revelația 20:13, 14 (vezi n.s.); traducerea siriacă folosește termenul înrudit Shiul.

Exceptând două situații, care vor fi tratate în paragraful următor, ori de câte ori cuvântul Hades este folosit în Scripturile grecești creștine, acesta este asociat cu moartea, fie în versetul în care apare, fie în contextul imediat. Hades nu denotă un mormânt individual (în gr. táphos, mnḗma și mnēmeíon), ci mormântul comun al omenirii, unde cei morți și înmormântați nu mai pot fi văzuți de nimeni. Acest termen are deci aceeași semnificație ca termenul „Șeol”, corespondentul lui ebraic, fapt ce reiese cu claritate din analiza modului în care este folosit în toate pasajele în care apare. (Vezi MORMÂNT, I; IAD.)

Cuvântul Hades apare prima dată în Matei 11:23, unde Isus Cristos mustră orașul Capernaum pentru lipsa lui de credință. Prin acest termen, Isus subliniază cât de mult avea să decadă orașul, deși fusese onorat „până la cer” datorită serviciului îndeplinit de el acolo. O redare similară se găsește și în relatarea paralelă din Luca capitolul 10, în versetul 15. Un sens metaforic asemănător este atribuit termenului Șeol în Iov 11:7, 8.

Isus și congregația — eliberați din Hades. Cu privire la congregația creștină, Isus a spus că „porțile Mormântului [n.s., Hadesului] n-o vor învinge”. (Mt 16:18) O expresie similară a folosit și Ezechia când a fost la un pas de moarte: „La jumătatea vieții mele voi intra pe porțile Mormântului [n.s., Șeolului]”. (Is 38:10) Prin urmare, promisiunea lui Isus de a învinge Mormântul (Hadesul) înseamnă, în mod evident, că „porțile” acestuia se vor deschide, iar cei morți vor fi eliberați din el prin intermediul unei învieri, așa cum s-a întâmplat chiar în cazul lui Cristos Isus însuși.

Dat fiind că Hadesul se referă la mormântul comun al omenirii, Isus a intrat pe „porțile” lui când a fost înmormântat de Iosif din Arimateea. În ziua Penticostei din anul 33 e.n., Petru a spus despre Cristos că „el n-a fost părăsit în Mormânt [n.s., Hades] și carnea lui n-a văzut putrezirea. Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și toți suntem martori ai acestui fapt”. (Fa 2:25-27, 29-32; Ps 16:10) În timpul lui Petru, „porțile Mormântului [Hadesului]” (Mt 16:18) erau încă închise pentru David (Fa 2:29), dar acestea se deschiseseră pentru Cristos Isus când Tatăl său l-a înviat din Hades. Având puterea de a învia morții, putere primită de la Tatăl său (Ioa 5:21-30), Isus are de atunci „cheile morții și ale Mormântului [n.s., Hadesului]”. (Re 1:17, 18)

Este evident că Hadesul despre care vorbește Biblia nu este locul imaginar descris de grecii necreștini în mitologiile lor ca „un tărâm întunecat și sumbru dinăuntrul pământului”, deoarece nimeni nu era înviat din această lume subpământeană mitică.

Ilustrări. În Revelația 6:8, Mormântul, sau Hadesul, este prezentat ca venind în urma călărețului de pe calul gălbui, personificarea Morții, pentru a-i primi în el pe cei răpuși în războaie sau răpuși de boli, de foamete sau de fiare sălbatice.

În timpul Domniei Milenare a lui Isus Cristos, Hadesul, sau Șeolul, va fi golit și distrus întrucât toți cei ce se află în el vor fi înviați. În Revelația 20:13, 14 se spune că marea, moartea și Mormântul i-au dat înapoi pe morții din ele. Faptul că marea (care devine mormânt pentru unii) este menționată împreună cu Mormântul (Hadesul, sau mormântul de pe uscat) subliniază că toți acești morți au parte de înviere. Apoi, moartea și Mormântul (dar nu și marea) sunt aruncate în „lacul de foc”, care reprezintă „moartea a doua”. Astfel, moartea moștenită de la Adam și Mormântul (Hades, sau Șeol, mormântul comun al omenirii) nu vor mai exista.

Un alt pasaj în care Mormântul (Hadesul) apare în cadrul unei ilustrări se găsește în Luca 16:22-26, în ilustrarea despre „bogatul și Lazăr”. Toată ilustrarea conține un limbaj evident simbolic, care nu lasă loc interpretării literale, având în vedere toate pasajele biblice analizate mai sus. Demn de remarcat, totodată, este faptul că despre „bogat” se spune că a fost „înmormântat” în Mormânt (Hades), ceea ce constituie o dovadă în plus că Hadesul se referă la mormântul comun al omenirii. (Vezi GHEENA; TARTAR.)