Munte din ținutul Samariei, în prezent identificat cu Jebel Eslamiyeh (Har ʽEval). Muntele Ebal este față în față cu muntele Garizim, cei doi munți fiind despărțiți de o vale frumoasă și îngustă, Valea Sihemului (valea Nablus). În această vale se află orașul Nablus (Nabulus), nu departe de locul anticului Sihem. Muntele Ebal este acoperit la poale cu vii și livezi de măslini, dar spre vârf este stâncos și aproape lipsit de vegetație. Asemenea altor munți din Samaria, muntele Ebal are miezul din rocă compactă de calcar, iar stratul exterior din cretă. El se află la N-E de muntele Garizim și atinge o altitudine de peste 900 m deasupra nivelului mării (Marea Mediterană). Munții Ebal și Garizim sunt la vest de râul Iordan (De 11:29, 30).

Privind spre nord de pe vârful muntelui Ebal, se poate vedea cea mai mare parte din ținutul Galileii, precum și muntele Hermon. Spre sud, se pot vedea vârfurile munților din jurul Ierusalimului, iar spre vest, câmpia Saron și Marea Mediterană. Spre est, se poate vedea până la Hauran, dincolo de Iordan. În valea dintre Ebal și Garizim a campat odinioară Avram (Avraam), lângă copacii mari ai lui More (Ge 12:6).

Moise le-a spus israeliților ce trebuiau să facă atunci când Iehova avea să-i ducă în țara pe care urmau să o ia în stăpânire: „Să rostești binecuvântarea pe muntele Garizim și blestemul pe muntele Ebal“ (De 11:29, 30). El le-a mai poruncit să aleagă niște pietre mari, necioplite, să le dea cu var și să le înalțe pe muntele Ebal. Israeliții trebuiau să construiască aici un altar, pe care să-i aducă jertfe lui Iehova. De asemenea, Moise le-a spus: „Pe pietre să scrii clar toate cuvintele acestei legi“ (De 27:1–8).

După traversarea Iordanului, triburile Ruben, Gad, Așer, Zabulon, Dan și Neftali trebuiau să stea „pe muntele Ebal ca să blesteme“, iar celelalte triburi, „pe muntele Garizim ca să binecuvânteze poporul“. Binecuvântările de care aveau să se bucure cei ce ascultau de legea lui Dumnezeu, precum și blestemele ce aveau să se abată asupra celor ce o încălcau trebuiau rostite cu voce tare (De 27:12–14). La rostirea blestemelor pentru neascultare, tot poporul trebuia să zică „Amin!“, care înseamnă „Așa să fie!“. Astfel, ei arătau că erau de acord cu faptul că toți cei ce practică nelegiuirea merită condamnarea (De 27:15–26).

După ce israeliții au cucerit Aiul, Iosua a urmat instrucțiunile lui Moise și a construit un altar pentru Iehova pe muntele Ebal. El a scris pe pietre (probabil pe pietrele altarului, dar nu neapărat) „o copie a legii lui Moise, pe care acesta o scrisese înaintea fiilor lui Israel“. Apoi, în fața întregii congregații a lui Israel (incluzând și locuitorii străini), care se adunase așa cum poruncise Moise, Iosua „a citit cu voce tare toate cuvintele legii, binecuvântarea și blestemul, potrivit cu tot ce este scris în cartea legii“. Jumătate din cei adunați stăteau în fața muntelui Ebal, iar cealaltă jumătate, în fața muntelui Garizim. Între cele două grupuri se aflau leviții cu arca legământului (Ios 8:30–35). Întrucât panta muntelui Ebal este față în față cu panta muntelui Garizim, locul respectiv are o acustică excelentă. Un alt lucru remarcabil este acela că evenimentul s-a desfășurat aproximativ în centrul Țării Promise și în apropiere de locul în care Iehova îi promisese țara lui Avram (Avraam), strămoșul Israelului (Ge 12:6, 7).

Tradiția evreiască susține că leviții, aflați între muntele Ebal și muntele Garizim, stăteau cu fața spre muntele Garizim și rosteau o binecuvântare, la care poporul răspundea „Amin!“. Apoi leviții se întorceau cu fața spre muntele Ebal și rosteau un blestem, la care cei adunați în acea parte răspundeau „Amin!“. Totuși, Scripturile nu oferă astfel de detalii cu privire la modul în care s-au desfășurat lucrurile cu acea ocazie deosebită.

În Deuteronomul 27:4, potrivit Pentateuhului samaritean, se spune că pietrele trebuiau să fie înălțate pe muntele „Garizim“. Totuși, în textul masoretic, în versiunea latină Vulgata, în versiunea siriacă Peshitta și în versiunea greacă Septuaginta apare „Ebal“. În Iosua 8:30–32 se arată că muntele unde Iosua a înălțat pietrele pe care a scris „o copie a legii lui Moise“ a fost muntele Ebal. (Vezi MUNTELE GARIZIM.)