Muntele Garizim, cunoscut în prezent ca Jebel et Tur (Har Gerizim), și muntele Ebal (la nord-est de Garizim) se află în centrul districtului Samariei. Acești munți, aflați față în față, sunt cei mai înalți din regiune și străjuiesc o trecătoare importantă, orientată pe direcția est-vest. Între cei doi munți se găsește Valea Sihemului, o vale fertilă, în care este situat actualul oraș Nablus. Sihemul, care, înainte de intrarea israeliților în Țara Promisă, era un oraș canaanit puternic și important, se afla în capătul estic al văii, la circa 1,5 km S-E de Nablus. Datorită poziției lor strategice, munții Garizim și Ebal au avut un rol important din punct de vedere militar și politic. Regiunea a avut însemnătate și din punct de vedere religios (IMAGINE, vol. 1, p. 331, engl.).

Muntele Garizim are o altitudine de peste 850 m. Deși este cu aproximativ 60 m mai mic decât muntele Ebal, Garizimul oferă o panoramă extraordinară: la nord se poate vedea vârful înzăpezit al Hermonului, la est valea fertilă a Iordanului, la sud munții de pe teritoriul lui Efraim, iar la vest câmpia Saron și apele albastre ale Mediteranei.

La un moment dat, Avram (Avraam) și-a așezat tabăra „lângă copacii mari ai lui More”, între munții Garizim și Ebal. Acolo Iehova i-a promis: „Această țară o voi da seminței tale” (Ge 12:6, 7). Și Iacob și-a așezat tabăra în această regiune (Ge 33:18).

La scurt timp după cucerirea Aiului, triburile lui Israel, aflate sub conducerea lui Iosua, au urmat instrucțiunile date de Moise și s-au adunat la munții Garizim și Ebal. Acolo li s-au citit binecuvântările pe care aveau să le primească dacă ascultau de Iehova și blestemele care aveau să se abată asupra lor dacă nu ascultau. Triburile Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif și Beniamin au stat în fața muntelui Garizim. Leviții și arca legământului erau în vale, iar celelalte șase triburi au stat în fața muntelui Ebal (De 11:29, 30; 27:11-13; Ios 8:28-35). Din câte se pare, triburile care stăteau în fața muntelui Garizim răspundeau la binecuvântările citite în direcția lor, iar celelalte triburi răspundeau la blestemele citite în direcția muntelui Ebal. S-a sugerat că binecuvântările au fost citite spre Garizim deoarece acest munte are un aspect plăcut și un sol fertil, spre deosebire de Ebal, care este mai mult stâncos și lipsit de vegetație. Biblia însă nu oferă informații în această privință. Legea a fost citită „în fața întregii congregații a lui Israel, cu femeile, copiii și locuitorii străini care mergeau în mijlocul lor” (Ios 8:35). Faptul că toți au putut auzi cuvintele citite, indiferent de locul unde stăteau, s-a datorat probabil, cel puțin în parte, acusticii excelente a văii dintre cei doi munți. (Vezi MUNTELE EBAL.)

În perioada judecătorilor, Iotam, fiul lui Ghedeon, le-a vorbit de „pe vârful muntelui Garizim” proprietarilor de pământ din Sihem (Ju 9:7). Chiar și în prezent, o stâncă ieșită în afară, aflată pe la jumătatea muntelui, este numită „amvonul lui Iotam”. Totuși, această identificare nu se bazează decât pe tradiție.

Templul samaritean. Pe muntele Garizim a fost construit, probabil în secolul al IV-lea î.e.n., un templu samaritean care să rivalizeze cu cel din Ierusalim. Acest templu a fost distrus în anul 128 î.e.n. (potrivit tradiției, de către Ioan Hyrcanos) (Antichități iudaice, XI, VIII, 2, 4; XIII, IX, 1; Războiul iudeilor, I, II, 6). Chiar și în timpurile moderne, samaritenii țin sărbători precum Paștele pe muntele Garizim, pe locul unde cred ei că s-a aflat odinioară templul. Fără îndoială, femeia samariteană s-a referit la muntele Garizim când i-a spus lui Isus Cristos: „Strămoșii noștri s-au închinat pe muntele acesta, dar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii” (Ioa 4:5, 19, 20).

După cum se poate vedea pe unele monede vechi descoperite la Nablus, pe versantul nord-estic al muntelui Garizim a existat în vechime un templu al lui Zeus, la care se ajungea, potrivit calculelor, urcând 1 500 de trepte. În secolul al V-lea e.n., pe vârful muntelui s-a construit o biserică. În același loc a construit o biserică și împăratul bizantin Iustinian. Se crede că ruinele ce se găsesc astăzi acolo sunt ruinele bisericii construite de Iustinian.