CÂND Iehova i-a dat Israelului țara pe care i-o promisese lui Avraam, în ea se aflau națiuni decăzute din punct de vedere moral. Biblia consemnează cu franchețe că Dumnezeu a decretat distrugerea acestor națiuni rele și că israeliții au fost desemnați să îndeplinească misiunea. (De 7:2) Mulți au criticat această decizie. Alții recunosc cu umilință că oamenii imperfecți n-au dreptul să-l judece pe Dumnezeu și doresc să înțeleagă de ce a acționat el în felul acesta. (Compară cu Eze 18:29.) Ce află ei când analizează relatarea biblică?

Această relatare demonstrează că toți oamenii îi dau socoteală Creatorului, Iehova Dumnezeu, indiferent dacă cred sau nu în el. Ea dovedește că Dumnezeu este răbdător, dar nu închide ochii la nelegiuire. (Ge 15:16) Totodată, arată clar că, în ochii lui Iehova, părinții sunt răspunzători pentru copiii lor mici; el nu-i scutește de această responsabilitate, lăsându-i să creadă că acțiunile lor îi afectează doar pe ei. (De 30:19; Ios 10:40) Relatarea arată și că toți cei care renunță la căile lor rele și i se închină lui Iehova sunt salvați de la distrugere. (Ios 6:25; 9:3–10:11)

Biblia dezvăluie care erau practicile nelegiuite ale locuitorilor Canaanului. Lucrarea Halley’s Bible Handbook (1964, p. 161) afirmă: „Arheologii care fac săpături printre ruinele orașelor canaanite sunt surprinși că Dumnezeu nu le-a distrus mai devreme”. Lecția este clară: Iehova nu tolerează nelegiuirea la nesfârșit.