Zeitate babiloniană venerată cu precădere în Cuta, oraș care, potrivit izvoarelor istorice, i-a fost dedicat lui Nergal. Oamenii din Cut (Cuta), pe care regele Asiriei i-a strămutat pe teritoriul Samariei, au continuat să se închine la acest zeu. (2Re 17:24, 30, 33) Unii erudiți sunt de părere că Nergal a fost asociat inițial cu focul și arșița soarelui, iar ulterior a ajuns să fie considerat un zeu al războiului și al vânătorii, precum și un zeu aducător de ciumă. Apelativele pentru Nergal care apar în textele religioase dezvăluie că, în esență, acesta era considerat un zeu distrugător. Era numit „regele furios”, „cel violent” și „cel ce pârjolește”. Nergal a ajuns, totodată, să fie cunoscut ca zeul lumii subpământene, sau al Infernului, și consortul lui Ereș-Kigal. Se crede că simbolul lui Nergal era un leu înaripat, cu cap de om.

Rabmagul Nergal-Şareţer, unul dintre prinții regelui Nebucadnețar, a fost numit probabil după acest zeu. (Ier 39:3, 13)