IEHOVA – numele Domnului Suveran al universului, pe care și l-a ales el însuși. Tetragrama (cum sunt cunoscute cele patru litere ebraice care compun numele lui Dumnezeu) apare în textul ebraic al Bibliei de aproape 7 000 de ori – de mult mai multe ori decât orice titlu al lui Dumnezeu. Acest nume este unic; el îl diferențiază pe adevăratul Dumnezeu de toți ceilalți dumnezei, inclusiv de dumnezeii făcuți de oameni. Este numele pe care toate creaturile inteligente trebuie să-l cunoască, să-l onoreze și să-l sfințească.

Numele „Iehova” îl identifică pe Creatorul cerului și al pământului (Ge 2:4), Dumnezeul și Tatăl lui Isus Cristos (Mt 4:10; Ioa 20:17), Cel care a promis că va instaura „ceruri noi și un pământ nou”, în care va domni dreptatea (Is 65:17, 25; 2Pe 3:13).

Fapt surprinzător, numele divin lipsește cu desăvârșire din multe traduceri ale Bibliei din prezent. Cum s-a ajuns la această situație? La evrei a apărut o superstiție potrivit căreia era greșit să se pronunțe acest nume. Drept urmare, evreii au început să evite să rostească numele divin, iar apoi l-au scos din manuscrisele grecești ale Sfintelor Scripturi. În cele din urmă, s-a ajuns ca în majoritatea traducerilor Bibliei numele divin să fie înlocuit în toate ocurențele cu termeni precum „Domnul” și „Dumnezeu”. Interesant este că a fost înlocuit numai numele „Iehova”, cel mai important dintre toate, nu și alte nume din Biblie.

Totuși, este vital ca toți oamenii să cunoască numele divin (Ro 10:13). Aceasta presupune mult mai mult decât simplul fapt de a ști care este numele lui Dumnezeu. Înseamnă a-l cunoaște pe cel ce poartă acest nume și a trăi în armonie cu scopurile asociate cu acest nume. Toți închinătorii adevăratului Dumnezeu au responsabilitatea de a le face cunoscut cu zel altora numele divin, așa cum a făcut Isus (Ioa 17:6, 26). Iehova Dumnezeu promite să-i binecuvânteze pe cei care cunosc, folosesc și onorează mărețul său nume (Ps 91:14).