Salt la conţinut

Salt la cuprins

ARTICOL SPECIAL

Numele divin

Numele divin

IEHOVA – numele Domnului Suveran al universului, pe care și l-a ales el însuși. Tetragrama (cum sunt cunoscute cele patru litere ebraice care compun numele lui Dumnezeu) apare în textul ebraic al Bibliei de aproape 7 000 de ori – de mult mai multe ori decât orice titlu al lui Dumnezeu. Acest nume este unic; el îl diferențiază pe adevăratul Dumnezeu de toți ceilalți dumnezei, inclusiv de dumnezeii făcuți de oameni. Este numele pe care toate creaturile inteligente trebuie să-l cunoască, să-l onoreze și să-l sfințească.

Numele divin în diferite stiluri de scriere ebraică, așa cum apare în texte antice

Numele „Iehova” îl identifică pe Creatorul cerului și al pământului (Ge 2:4), Dumnezeul și Tatăl lui Isus Cristos (Mt 4:10; Ioa 20:17), Cel care a promis că va instaura „ceruri noi și un pământ nou”, în care va domni dreptatea (Is 65:17, 25; 2Pe 3:13).

Fapt surprinzător, numele divin lipsește cu desăvârșire din multe traduceri ale Bibliei din prezent. Cum s-a ajuns la această situație? La evrei a apărut o superstiție potrivit căreia era greșit să se pronunțe acest nume. Drept urmare, evreii au început să evite să rostească numele divin, iar apoi l-au scos din manuscrisele grecești ale Sfintelor Scripturi. În cele din urmă, s-a ajuns ca în majoritatea traducerilor Bibliei numele divin să fie înlocuit în toate ocurențele cu termeni precum „Domnul” și „Dumnezeu”. Interesant este că a fost înlocuit numai numele „Iehova”, cel mai important dintre toate, nu și alte nume din Biblie.

Totuși, este vital ca toți oamenii să cunoască numele divin (Ro 10:13). Aceasta presupune mult mai mult decât simplul fapt de a ști care este numele lui Dumnezeu. Înseamnă a-l cunoaște pe cel ce poartă acest nume și a trăi în armonie cu scopurile asociate cu acest nume. Toți închinătorii adevăratului Dumnezeu au responsabilitatea de a le face cunoscut cu zel altora numele divin, așa cum a făcut Isus (Ioa 17:6, 26). Iehova Dumnezeu promite să-i binecuvânteze pe cei care cunosc, folosesc și onorează mărețul său nume (Ps 91:14).

Modificări aduse textului biblic. Așa cum se poate observa, în acest manuscris ebraic (Codexul de la Aleppo; stânga, jos), ce conține versetele din De 32:3, 6, apare numele divin. În traducerea în greacă Septuaginta (P. Fouad inv. 266, la mijloc), în același pasaj, numele divin apare scris cu caractere ebraice. Se poate observa însă că numele divin nu apare în aceste versete în Codex Alexandrinus (dreapta, sus), ce datează din secolul al V-lea e.n. Numele divin a fost înlăturat. El nu a fost tradus printr-un echivalent grecesc, ci a fost înlocuit cu o formă prescurtată a cuvântului grecesc Kýrios (Domnul).

Surse extrabiblice care atestă folosirea curentă a numelui divin în timpurile antice

Stela moabită, din secolul al IX-lea î.e.n., constituie o dovadă că numele „Iehova” era cunoscut chiar și de națiunile păgâne din jurul Israelului. Tetragrama apare pe rândul 18

Acest fragment ceramic, descoperit la Arad, în Iuda, conține o scrisoare redactată, se pare, în secolul al VII-lea î.e.n. Scrisoarea începe astfel: „Către domnul meu Eliașib: Fie ca Iahve [Iehova] să-ți poarte de grijă” și se încheie: „El se află în templul lui Iahve”.

În Scrisoarea din Lachiș II, despre care se crede că datează din secolul al VII-lea î.e.n., numele „Iehova” apare de două ori sub forma Tetragramei.

Peșteră funerară descoperită în 1961, la aproximativ 35 km S-V de Ierusalim. Pe un perete există o inscripție care datează, probabil, din secolul al VIII-lea î.e.n. și care conține următoarele cuvinte: „Iehova este Dumnezeul întregului pământ”.

Fragmente dintr-un manuscris grecesc foarte vechi, în care numele lui Dumnezeu apare sub forma Tetragramei, scris cu caractere ebraice

Aceste fragmente de papirus ale Septuagintei (Fouad inv. 266), din secolul I î.e.n., conțin Tetragrama în pasaje din Deuteronomul. Cele patru litere ebraice reprezentând numele divin apar și în unele copii ale Septuagintei din secolele următoare. Astfel, pe lângă textul ebraic al Scripturilor, Isus Cristos și discipolii săi au avut la dispoziție și Septuaginta, în greacă; ambele texte conțineau numele divin. Nu încape deci nicio îndoială că scriitorii Scripturilor grecești creștine au folosit numele divin, mai ales când au citat pasaje din Scripturile ebraice care conțineau Tetragrama.