În lipsa unui bărbat în familie care să-i susțină și să-i ocrotească, orfanul de tată, sau orfanul, și văduva puteau întâmpina multe dificultăți, devenind foarte ușor victime ale opresiunii. De aceea, Legea conținea unele prevederi referitoare la ocrotirea orfanului de tată, a văduvei și a locuitorului străin, în așa fel încât aceștia să nu fie nedreptățiți. În plus, aceasta prevedea și unele măsuri în virtutea cărora ei puteau să-și asigure mijloacele de trai. (Ex 22:22-24; De 24:17) Fiind săraci, aveau posibilitatea să adune de pe terenurile altora tot ce rămânea în urma recoltei, a strângerii măslinelor și a culesului de struguri. (De 24:19-21) Mai mult, în fiecare an, ei erau invitați să participe la Sărbătoarea Recoltei (Sărbătoarea Colibelor), pe parcursul căreia se puteau bucura din plin de ospețele pregătite. (De 16:9-14) Tot la trei ani, israeliții trebuiau să depoziteze în orașele lor, sau „înăuntrul porților” lor, zeciuiala specială pe care, în mod normal, ar fi consumat-o la Ierusalim. Orfanul de tată avea dreptul legal de a primi o parte din această zeciuială. (De 14:28, 29; 26:12, 13)

Cât de importantă este pentru slujitorii lui Dumnezeu grija iubitoare față de orfani?

Întrucât aceste persoane cuprinse de durere și lipsite de apărare puteau fi ușor trecute cu vederea, Iehova a folosit expresia „orfan de tată” în contexte ce dezvăluie nivelul de dreptate al națiunii Israel. Când națiunea se bucura de o bună sănătate spirituală, orfanul de tată avea parte de ocrotire. În schimb, când în țară se practica judecata nedreaptă, orfanul de tată era neglijat, iar acesta era un simptom al decăderii națiunii. (Ps 82:3; 94:6; Is 1:17, 23; Ier 7:5-7; 22:3; Eze 22:7; Za 7:9-11; Mal 3:5) Iehova îi blestema pe cei ce îl asupreau pe orfanul de tată. (De 27:19; Is 10:1, 2) De fapt, Iehova se prezintă pe sine drept Apărător sau Eliberator (Pr 23:10, 11), Ajutor (Ps 10:14) și Tată (Ps 68:5) al acestora. El este cel ce le face dreptate (De 10:17, 18), le arată îndurare (Os 14:3), îi sprijină (Ps 146:9) și îi păstrează în viață (Ier 49:11).

Unul dintre semnele de identificare a creștinilor adevărați este considerația pe care le-o arată celor îndurerați din cauza pierderii soțului sau a părinților. Discipolul Iacov le scrie creștinilor: „Închinarea curată și neîntinată în ochii Dumnezeului și Tatălui nostru este aceasta: să te îngrijești de orfani și de văduve în necazul lor și să te păstrezi nepătat de lume”. (Iac 1:27)

Termenul grecesc orphanós („orfan”) e folosit în Ioan 14:18 în sens figurat și este redat în unele versiuni prin „singur” (NW), „fără mângâiere” (BF) sau „singur pe lume” (BG).