Carte a Scripturilor ebraice, scrisă de „Osea, fiul lui Beeri”. (Os 1:1) În ea, viața de familie a lui Osea este comparată cu relația dintre Dumnezeu și Israel. (cap. 1-3) Cartea arată că practicarea ceremoniilor religioase formale nu aduce aprobarea lui Iehova. (6:6) De asemenea, scoate în evidență mila lui Iehova și bunătatea sa iubitoare. (2:19; 11:1-4; 14:4)

Când și unde a fost scrisă. Osea și-a început serviciul de profet în perioada când regii Ozia al lui Iuda (829-778 î.e.n.) și Ieroboam al II-lea al Israelului (c. 844-804 î.e.n.) au fost contemporani, prin urmare, nu mai târziu de 804 î.e.n., când se pare că domnia lui Ieroboam s-a încheiat. (Os 1:1) Osea și-a continuat serviciul de profet în timpul domniei regelui Ezechia în Iuda, care a urcat pe tron în aproximativ 745 î.e.n. Așadar, serviciul de profet a lui Osea s-a întins pe o perioadă de cel puțin 59 de ani, deși a durat probabil mai mult, întrucât el a profețit pentru o vreme și în timpul lui Ieroboam al II-lea și al lui Ezechia. Osea a consemnat o profeție despre distrugerea Samariei (13:16), însă nu și împlinirea ei, pe care probabil ar fi relatat-o dacă scrierea cărții nu s-ar fi încheiat înainte de 740 î.e.n., anul în care Samaria a fost distrusă. Prin urmare, cartea lui Osea a fost scrisă în regiunea Samariei și a fost finalizată cândva între 745 și 740 î.e.n.

Contextul istoric. Cartea Osea se referă în primul rând la regatul de nord al celor zece triburi ale lui Israel, numit și Efraim, după numele tribului principal (numele Efraim și Israel sunt folosite alternativ în carte). Când Osea a început să profețească, în timpul domniei regelui Ieroboam, Israelul se bucura de prosperitate materială. Însă poporul respinsese cunoștința despre Dumnezeu. (Os 4:6) Printre faptele rele pe care israeliții le practicau se numărau: vărsările de sânge, furtul, fornicația, adulterul și închinarea la Baal sau la viței-idoli. (2:8, 13; 4:2, 13, 14; 10:5) După moartea regelui Ieroboam, prosperitatea a încetat, iar condițiile de viață tot mai grele erau marcate de neliniște și asasinate politice. (2Re 14:29–15:30) Fidelul Osea a profețit și în acele timpuri grele. În cele din urmă, în 740 î.e.n. Samaria a fost cucerită de asirieni, aceasta marcând finalul regatului celor zece triburi. (2Re 17:6)

Soția și copiii lui Osea. La porunca lui Iehova, Osea și-a luat „o soție care va comite fornicație și copii din fornicație”. (Os 1:2) Aceasta nu înseamnă că profetul s-a căsătorit cu o prostituată sau cu o femeie imorală, care avea deja copii nelegitimi. Nu, ci arată că femeia urma să comită adulter și să aibă copii nelegitimi după căsătoria cu profetul. Osea a luat-o de soție pe Gomer, care „i-a născut un fiu”, pe Izreel. (1:3, 4) Mai târziu, Gomer a născut o fiică, pe Lo-Ruhama, iar apoi un fiu, pe Lo-Ami; deoarece nu se face nici o referire la profet în legătură cu nașterea acestor doi copii, se pare că ei au fost rodul adulterului. (1:6, 8, 9) Numele Lo-Ruhama înseamnă „Aceea căreia nu i s-a arătat îndurare”, iar Lo-Ami înseamnă „Nu este poporul meu”; aceste nume arată că Iehova dezaproba Israelul răzvrătit. Însă, numele întâiului născut, „Izreel”, care înseamnă „Dumnezeu va semăna sămânța”, se aplică în mod favorabil poporului, într-o profeție de restabilire. (2:21-23)

După nașterea acestor copii, se pare că Gomer l-a părăsit pe Osea pentru amanții ei, dar nu se spune că profetul ar fi divorțat de ea. Mai târziu ea a fost abandonată de amanți și a ajuns o sclavă săracă; acest lucru este dovedit de pasajul din Osea 3:1-3, unde se spune că profetul a cumpărat-o întocmai ca pe o sclavă și a luat-o înapoi ca soție. Relația lui cu Gomer simboliza relația lui Iehova cu Israelul, Dumnezeu fiind dispus să își primească înapoi poporul păcătos după ce israeliții se căiau de adulterul spiritual. (Os 2:16, 19, 20; 3:1-5)

Unii cercetători biblici au considerat că Osea nu s-a căsătorit niciodată, căsnicia sa fiind doar o viziune sau un vis care nu s-a împlinit în realitate. Totuși, profetul nu a spus că aceasta ar fi fost o viziune sau un vis. Alții au considerat căsătoria o alegorie sau o parabolă. Însă, Osea nu a folosit un limbaj simbolic sau figurat când a vorbit despre ea. Considerând căsătoria lui Osea cu Gomer și restabilirea Gomerei ca fiind întâmplări reale, aplicarea istorică la poporul Israel devine plină de putere și semnificație. Această perspectivă nu contravine relatării biblice și este în armonie cu evenimentele reale legate de Israel: Iehova a ales poporul, națiunea a comis adulter spiritual, însă a fost restaurată după ce s-a căit.

Stilul. Osea scrie într-un stil concis, uneori chiar abrupt. Ideile se succed cu rapiditate. Cartea conține expresii pline de forță și sentiment, sub formă de mustrări, avertismente, îndemnuri și implorări tandre pentru căință. De asemenea, în cartea Osea apar figuri de stil deosebite. (Os 4:16; 5:13, 14; 6:3, 4; 7:4-8, 11, 12; 8:7; 9:10; 10:1, 7, 11-13; 11:3, 4; 13:3, 7, 8, 15; 14:5-7)

Canonicitate. În majoritatea Bibliilor din limba română, dar și în textele ebraice antice și în Septuaginta, cartea Osea este prima din seria cărților numite „profeții mici”. Ieronim a precizat că un grup de cărți din scrierile ebraice sfinte era numit Cartea celor doisprezece profeți, care includea, evident, și scrierea lui Osea, doar astfel fiind complet numărul de 12 cărți. În secolul al II-lea e.n., Melito a compus un catalog care conținea aceste cărți; Origen și alții au făcut la fel.

În armonie cu alte cărți biblice. Această carte este în armonie cu ideile prezentate în alte locuri din Biblie. (Spre exemplu, compară Os 6:1 cu De 32:39; Os 13:6 cu De 8:11-14; 32:15, 18.) Cartea lui Osea face referire la evenimente menționate în alte pasaje biblice, cum ar fi unele întâmplări din viața lui Iacob (Os 12:2-4, 12; Ge 25:26; 32:24-29; 29:18-28; 31:38-41), exodul israeliților din Egipt (Os 2:15; 11:1; 12:13), infidelitatea lor când s-au închinat lui Baal-Peor (Os 9:10; Nu 25) și dorința poporului de a avea un rege uman. (Os 13:10, 11; 1Sa 8:4, 5, 19-22)

Citată în Scripturile grecești creștine. Isus a citat de două ori din Osea 6:6, folosind cuvintele: „Îndurare vreau, nu jertfă!”. (Mt 9:13; 12:7) El a făcut referire la Osea 10:8 când a pronunțat judecata împotriva Ierusalimului (Lu 23:30), aceeași expresie fiind folosită și în Revelația 6:16. Pavel și Petru au făcut referire la Osea 1:10 și 2:23. (Ro 9:25, 26; 1Pe 2:10) Dezbătând subiectul învierii, Pavel a citat din Osea 13:14 (LXX): „Moarte, unde îți este victoria? Moarte, unde îți este ghimpele?“. (1Co 15:55; compară și Osea 14:2 cu Evrei 13:15.)

Profeții împlinite. Cuvintele profetice din Osea 13:16 referitoare la căderea Samariei s-au împlinit. Profeția lui Osea a mai arătat și că națiunea Israel urma să fie părăsită de popoarele care i-au fost amanți. (Os 8:7-10) Și, într-adevăr, aceste popoare nu au ajutat Samaria când aceasta a fost distrusă, iar locuitorii Israelului au devenit sclavi ai asirienilor, în 740 î.e.n. (2Re 17:3-6)

Profeția lui Osea a prezis că Dumnezeu va trimite foc în orașele din Iuda. (Os 8:14) În al paisprezecelea an al domniei regelui Ezechia, regele asirian Sanherib „a urcat împotriva tuturor orașelor fortificate ale lui Iuda și le-a luat în stăpânire”. (2Re 18:13) Dar Osea a profețit și că Iehova avea să salveze Iuda. (Os 1:7) Aceasta s-a împlinit când Dumnezeu a zădărnicit atacul plănuit de Sanherib împotriva Ierusalimului, îngerul lui Iehova distrugând 185 000 de soldați asirieni într-o singură noapte. (2Re 19:34, 35) Însă un „foc” mult mai devastator a venit asupra Ierusalimului și a orașelor din Iuda când au fost distruse de regele babilonian Nebucadnețar, în 607 î.e.n. (2Cr 36:19; Ier 34:6, 7)

Totuși, în armonie cu profețiile inspirate despre restabilire din cartea lui Osea, o rămășiță din poporul lui Iuda și al lui Israel a fost adunată și s-a întors din Babilon, ținutul exilului, în 537 î.e.n. (Os 1:10, 11; 2:14-23; 3:5; 11:8-11; 13:14; 14:1-8; Ezr 3:1-3) Pavel a folosit versetele din Osea 1:10 și 2:23 pentru a scoate în evidență bunătatea nemeritată manifestată de Dumnezeu față de ʻvasele îndurăriiʼ; Petru a făcut și el trimitere la aceste pasaje. Aplicările făcute de apostoli demonstrează că aceste profeții fac referire și la modul plin de bunătate în care Dumnezeu strânge rămășița spirituală. (Ro 9:22-26; 1Pe 2:10)

În cartea lui Osea sunt incluse și profeții despre Mesia. Matei a aplicat cuvintele din Osea 11:1 („din Egipt l-am chemat pe fiul meu”) la copilul Isus, care a fost dus în Egipt, dar care, mai târziu, a fost adus înapoi în Israel. (Mt 2:14, 15)

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN OSEA

Profeții adresate în principal Israelului (regatul de nord, numit și Efraim) care scot în evidență mila extraordinară a lui Iehova

Scrisă de Osea după anul 745 î.e.n., cu puțin timp înainte ca Israelul să fie dus în exil de Asiria

Relația lui Iehova cu Israelul ilustrată de căsnicia lui Osea (1:1–3:5)

Lui Osea i se spune să ia în căsătorie o femeie care, mai târziu, va comite adulter; aceasta ilustrează infidelitatea Israelului față de Iehova

Gomer, soția lui Osea, îi naște acestuia un fiu pe nume Izreel. Următorii doi copii ai Gomerei, Lo-Ruhama („Aceea căreia nu i s-a arătat îndurare“) și Lo-Ami („Nu este poporul meu“) se pare că provin din adulter; numele lor arată că Iehova urma să nu mai arate milă față de națiunea Israel și să o respingă pentru infidelitatea ei

După ce vor suferi pedeapsa divină pentru închinarea adusă lui Baal, israeliții vor fi restabiliți, având din nou parte de binecuvântări, lucru prefigurat de numele Izreel („Dumnezeu va semăna sămânța”)

Lui Osea i se spune să-și primească înapoi soția adulteră; el acceptă, însă îi impune unele limite pentru ca aceasta să nu mai comită fornicație; aceste limite simbolizează situația în care s-a aflat Israelul până când s-a întors la Iehova

Sentințe profetice împotriva Israelului (și a lui Iuda) pentru infidelitatea față de Iehova (4:1–13:16)

Practicând frauda, crima, hoția, adulterul, idolatria și prostituția spirituală, națiunea demonstrează că nu are cunoștință de Dumnezeu; prin urmare, trebuie să sufere consecințele

Idolatria Israelului, corupția sa morală și încercarea nesăbuită de a încheia alianțe politice cu națiunile dușmane (Egiptul și Asiria), în loc de a se încrede în Iehova, vor duce la devastarea țării și la exilarea supraviețuitorilor în Asiria

Chemați să se întoarcă la Iehova (14:1-9)

Poporul este îndemnat să îl roage pe Iehova pentru iertare, să ofere taurii buzelor lor și să nu se mai încreadă în alianțe militare și în cai de război pentru protecție

Când se vor întoarce la Iehova, ei vor avea parte de vindecare, de iubirea sa și de prosperitate, grație binecuvântării sale