Traducătorii Septuagintei (în greacă) și ai Vulgatei (în latină) au redat termenul ebraic qaʼát prin „pelican”. Această pasăre se numără printre păsările catalogate drept necurate în Legea mozaică. (Le 11:13, 18; De 14:11, 12, 17)

Pelicanul este una dintre cele mai mari păsări zburătoare, având o lungime a corpului de peste 1,5 m și o anvergură a aripilor de cel puțin 2,5 m. Ciocul lui gălbui este lung și, spre vârf, ușor încovoiat, iar sacul mare de piele elastică de sub el abia dacă este vizibil când e gol. Deși greoi pe uscat, pelicanii sunt păsări zburătoare puternice și pline de grație. Cuibăresc, de regulă, la o distanță de 100 km de locul în care pescuiesc. Sunt pescari iscusiți, iar datorită labelor palmate se mișcă cu agilitate în apă.

Când e sătul, pelicanul se retrage într-un loc izolat și ia o poziție ce pare melancolică. Își cufundă capul între umeri și stă nemișcat multă vreme, semănând de la distanță cu o piatră albă. Această postură, în care stă uneori ore întregi, ilustrează foarte bine starea de inactivitate melancolică la care face referire psalmistul când își descrie durerea intensă prin cuvintele: „Semăn cu pelicanul din pustietate”. (Ps 102:6) Aici, termenul „pustietate” nu se referă neapărat la o zonă deșertică, ci la o zonă nelocuită, poate chiar la o mlaștină. Chiar și în prezent, în anumite perioade ale anului, mlaștinile din nordul Văii Iordanului adăpostesc pelicani. În Israel pot fi întâlnite trei specii de pelicani. Cea mai răspândită dintre ele este pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus). Pelicanul creț (Pelecanus crispus) și pelicanul cu spate roz (Pelecanus rufescens) sunt specii mai puțin răspândite.

Pelicanul preferă locurile în care să nu fie deranjat de prezența omului. Acolo cuibărește, își crește puii și se retrage după pescuit. Datorită predilecției pentru locurile izolate, pasărea este folosită în Biblie ca simbol al pustiirii totale. Pentru a ilustra iminenta pustiire a Edomului, Isaia a prezis că pelicanul avea să ia în stăpânire țara. (Is 34:11) Țefania a prezis că pelicanii aveau să locuiască printre coloanele prăbușite ale capitalei Ninive, ceea ce transmitea ideea de distrugere și pustiire totale. (Țe 2:13, 14)