Regiune din sudul Asiei Mici ce cuprindea partea vestică a lanțului muntos Taurus. Ea se învecina la sud cu Pamfilia, la nord cu Frigia Galatiei, la vest cu Caria și cu Licia, iar la est cu Licaonia. Se crede că regiunea măsura circa 190 km lungime (de la est la vest) și circa 80 km lățime. Pisidia era o regiune cu pășuni și păduri, cu multe creste semețe, brăzdate de văi și râuri de munte.

Pisidienii erau oameni duri și războinici, triburile formând bande de tâlhari. Acești oameni ai munților erau greu de controlat și refractari la influența culturii elene și romane. Romanii l-au însărcinat pe Amintas, regele Galatiei, să-i subjuge, însă Amintas a murit înainte de a îndeplini această sarcină. Pisidia a devenit parte a provinciei romane Galatia în 25 î.e.n., iar în 6 î.e.n., în coloniile din regiune au fost înființate garnizoane pentru a ține populația sub control. Coloniile erau conduse din Antiohia, un oraș aflat în apropierea graniței dintre Pisidia și Frigia. (Vezi ANTIOHIA 2.) În 74 e.n., partea sudică a Pisidiei a fost unită cu Pamfilia și cu Licia, formând o provincie romană. Partea nordică a continuat să aparțină provinciei Galatia până după perioada apostolilor, când a fost inclusă într-o nouă provincie numită Pisidia.

Apostolul Pavel a trecut prin Pisidia în prima sa călătorie misionară, când a mers de pe coasta Pamfiliei până în Antiohia din Pisidia, traversând munții (Fa 13:13, 14). El a trecut prin Pisidia și la întoarcere (Fa 14:21, 24). E posibil ca apostolul să se fi referit la tâlharii și la râurile repezi de munte din această regiune când a spus că s-a aflat „în pericole din cauza râurilor [și] în pericole din cauza tâlharilor” (2Co 11:26).