MĂSLINUL, migdalul, caperul, curmalul – acestea sunt doar câteva dintre cele aproape o sută de plante menționate în Scripturi. Cunoașterea mai multor detalii despre unele plante menționate în Biblie ne poate ajuta să înțelegem mai bine anumite texte biblice.

Să luăm ca exemplu măslinul, una dinte cele mai valoroase plante din timpurile biblice. Acest arbore frumos – având adesea un trunchi cu aspect răsucit și noduros – este totuși rezistent, unele exemplare trăind câteva secole. Măslinul este menționat încă din primele pagini ale Bibliei. După Potop, un porumbel s-a întors la arca lui Noe, iar acesta „a văzut că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de puțin timp”. Noe a înțeles atunci că apele se retrăseseră. (Ge 8:11)

Scriitorul unui psalm a făcut referire la unele caracteristici ale măslinului când le-a promis celor ce se tem de Iehova: „Fiii tăi vor fi ca lăstarii de măslin în jurul mesei tale”. (Ps 128:1-3) Butașii, sau lăstarii tăiați de la baza unui măslin matur, pot fi plantați pentru a se obține noi măslini. În plus, măslinii bătrâni pot da lăstari din rădăcini, prelungindu-și astfel existența. Asemenea acestor lăstari, fiii din jurul tatălui contribuie la fericirea familiei.

Acest arbore veșnic verde a fost apreciat îndeosebi pentru uleiul său. Uleiul de măsline făcea parte din alimentația de bază a israeliților și era folosit pe scară largă ca produs cosmetic și combustibil. De aceea, a jucat un rol important în schimbul de mărfuri. Totodată, se putea aplica pe leziuni pentru tratarea și calmarea lor. (Lu 10:33, 34) Aplicat pe cap, uleiul avea un efect liniștitor și înviorător. Bătrânii din congregația creștină sunt sfătuiți să se roage cu cel bolnav spiritualicește și, în sens figurat, ʻsă-l ungă cu ulei în numele lui Iehovaʼ, folosind astfel Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-l alina, a-l corecta și a-i aduce mângâiere. (Iac 5:13-15)