ÎN TIMPURILE biblice, Galileea era o regiune prosperă și dens populată, situată în nordul Palestinei. Și astăzi ținutul este foarte frumos, impresionând prin apele albastre ale Mării Galileii, prin versanții abrupți din nord și prin câmpiile sale mănoase. În această regiune pitorească, Isus și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale pământești; el a crescut în orașul galileean Nazaret (Mt 2:21-23; Lu 2:51, 52).

Galileenii erau oameni harnici și muncitori. Ei se îndeletniceau cu agricultura, creșterea oilor și pescuitul, ocupații la care Isus a făcut referire în multe dintre ilustrările sale. Fariseii și preoții principali din Ierusalim îi disprețuiau pe oamenii de rând din Galileea. Evreii din alte părți îi recunoșteau cu ușurință pe galileeni după accentul lor (Mt 26:73).

În Galileea au avut loc multe evenimente importante legate de activitatea lui Isus. Pe versantul unui munte din apropierea Capernaumului, Isus a ținut bine cunoscuta Predică de pe munte (Mt 5:1, 2). Tot în Galileea, el a făcut multe vindecări miraculoase (Mr 1:32-34; 6:53-56; Ioa 4:46-54).

Cum au reacționat galileenii la predicarea și miracolele înfăptuite de Isus? Când a predicat în Nazaret, orașul în care a crescut, la început oamenii ‘s-au mirat de cuvintele pline de farmec ce îi ieșeau din gură’. Însă, după ce Isus i-a comparat cu israeliții din zilele lui Ilie și ale lui Elisei, ei au vrut să-l omoare (Lu 4:22-30). Totuși, în general, galileenii au reacționat pozitiv la predicarea și la lucrările de putere înfăptuite de Isus. Astfel, nu e de mirare că primii discipoli ai lui Isus și toții apostolii săi (posibil cu excepția lui Iuda Iscariot) au fost galileeni (Mt 4:18-22; Lu 6:12-16). Cei aproximativ 120 de discipoli care au primit spiritul sfânt la Penticosta din 33 e.n. erau din Galileea (Fa 1:15; 2:1-7).