O moabită care s-a căsătorit cu Mahlon după ce tatăl lui, Elimelec, a murit. Acesta locuia în Moab cu mama lui, Naomi, și cu fratele lui, Chilion. Din cauza foametei, familia și-a părăsit orașul natal Betleem din Iuda. Cumnatul lui Rut, Chilion, era căsătorit cu moabita Orpa. Mai târziu, cei doi frați au murit lăsându-le văduve fără copii pe cele două femei. Când Naomi a auzit că Iehova a arătat din nou favoare Israelului, ea a decis să se întoarcă în Iuda împreună cu cele două nurori ale ei. (Rut 1:1-7; 4:9, 10)

Iubirea ei loială. La îndemnul lui Naomi, Orpa s-a întors în cele din urmă la poporul ei, dar Rut a rămas alături de soacra ei. Iubirea ei profundă pentru Naomi și dorința ei sinceră de a-i sluji lui Iehova alături de poporul Său au determinat-o să-și părăsească părinții și țara natală, deși avea șanse mici de a mai găsi siguranța dată de o căsătorie. (Rut 1:8-17; 2:11) Iubirea pentru soacra ei era atât de puternică, încât alții au putut spune mai târziu despre Rut că era mai bună pentru Naomi decât șapte fii. (Rut 4:15)

După ce au ajuns la Betleem, la începutul secerișului orzului, Rut a ieșit pe câmp să adune hrană pentru ea și pentru Naomi. Din întâmplare, ea a ajuns pe un câmp care îi aparținea lui Boaz, o rudă de-ale lui Elimelec, și i-a cerut slujitorului care îi supraveghea pe secerători permisiunea să culeagă spice. Ea a fost atât de harnică, încât slujitorul a remarcat-o și a lăudat-o în fața lui Boaz. (Rut 1:22–2:7)

Când Boaz a tratat-o cu bunătate, Rut a arătat recunoștință și, cu umilință, a recunoscut că nu era nici măcar una dintre slujitoarele lui. La masă, el i-a dat atât de multe cereale prăjite, încât i-au mai rămas ca să-i ducă și lui Naomi. (Rut 2:8-14, 18) Deși Boaz a aranjat lucrurile în așa fel încât să-i fie ușor să strângă spicele, Rut nu s-a dus acasă devreme, ci a continuat să strângă spice până seara: „Când a bătut ce strânsese, i s-a adunat cam o efă [22 l] de orz”. Pentru că Boaz i-a cerut să continue să strângă spice pe câmpul lui, Rut a rămas acolo până s-a încheiat atât secerișul orzului, cât și secerișul grâului. (Rut 2:15-23)

Îi cere lui Boaz să devină răscumpărător. Dorindu-și ca Rut să fie ‘la casa ei’, Naomi a îndemnat-o să-i ceară lui Boaz să o răscumpere. Prin urmare, Rut a coborât la aria de treierat a lui Boaz. După ce Boaz s-a culcat, ea s-a apropiat încet, i-a dezvelit picioarele și s-a întins acolo. La miezul nopții, acesta s-a trezit tremurând și s-a aplecat în față. Nerecunoscând-o în întuneric, a întrebat-o: „Cine ești?”. Ea a răspuns: „Sunt Rut, slujitoarea ta. Întinde-ți poala veșmântului peste slujitoarea ta, căci ești răscumpărător”. (Rut 3:1-9)

Acțiunile lui Rut, sub îndrumarea lui Naomi, trebuie să fi fost în conformitate cu procedura obișnuită urmată de femei atunci când își revendicau dreptul de a se căsători cu cumnații. În Commentary on the Holy Scriptures de Johann Peter Lange, Paulus Cassel face următoarea observație cu privire la Rut 3:9: „Fără îndoială că acest mod simbolic de a revendica cel mai delicat dintre toate drepturile presupune obiceiuri patriarhale marcate de castitate și simplitate. Încrederea femeii se bazează pe simțul de onoare al bărbatului. Metoda, însă, nu era ușor de pus în practică. Orice insinuare sau aluzie anterioară ar fi rupt vălul tăcerii și discreția femeii care ar fi făcut cererea. Dar, odată făcută cererea, aceasta nu putea fi respinsă fără a aduce dezonoare femeii sau bărbatului. Prin urmare, putem fi siguri că Naomi nu și-ar fi îndemnat nora să acționeze în acest fel, dacă n-ar fi fost absolut sigură că va reuși. Este clar că în acest caz, pe lângă toate dificultățile, a mai existat una deosebită: Boaz a fost, după cum spune chiar Rut, un goel [un răscumpărător], dar nu singurul goel. Răspunsul lui Boaz sugerează că această solicitare nu a fost neașteptată pentru el. Aceasta nu înseamnă că a avut o înțelegere cu Naomi și din această cauză a fost singur la arie; faptul că a tresărit din somn și s-a trezit arată că nu se aștepta la această vizită nocturnă. Totuși, e posibil să-i fi trecut prin minte gândul că, la un moment dat, Rut ar putea revendica de la el dreptul de căsătorie între cumnați. Chiar și-așa, Rut nu era scutită de obligația de a-și folosi liberul arbitru pentru a realiza acest act simbolic”. (Tradus și editat de P. Schaff, 1976, p. 42.)

Din reacția lui Boaz reiese că el a considerat conduita lui Rut castă: „Iehova să te binecuvânteze, fiica mea! Tu ai arătat mai multă iubire loială acum decât prima dată, fiindcă n-ai umblat după tineri, nici săraci, nici bogați”. Rut l-a ales cu altruism pe Boaz, un bărbat mai în vârstă, pentru că era un răscumpărător și astfel putea să ducă mai departe numele soțului ei pierdut în moarte și al soacrei ei. Întrucât ar fi fost firesc ca o tânără ca Rut să prefere un bărbat mai tânăr, Boaz a considerat că alegerea ei dovedea și mai multă iubire loială față de Naomi decât doar faptul de a rămâne alături de soacra ei în vârstă. (Rut 3:10)

Fără îndoială, Boaz trebuie să fi simțit o oarecare neliniște în vocea lui Rut, de aceea a asigurat-o: „Acum, fiica mea, nu te teme. Voi face pentru tine tot ce spui, întrucât toți cei din oraș știu că ești o femeie minunată”. Fiind târziu, Boaz i-a spus lui Rut să se culce înapoi. Totuși amândoi s-au trezit cât încă era întuneric, pentru a evita să declanșeze orice zvon care să le păteze reputația. Boaz i-a dat șase măsuri de orz. Acest lucru ar fi putut însemna că, așa cum șase zile lucrătoare erau urmate de o zi de odihnă, ziua de odihnă a lui Rut era aproape, întrucât Boaz avea să se asigure că ea va fi ‘la casa ei’. (Rut 3:1, 11-15, 17, 18)

Când Rut s-a întors acasă, Naomi a întrebat-o: „Cine ești, fiica mea?”. Ea i-a pus această întrebare fie pentru că nu a recunoscut-o în întuneric, fie pentru a afla dacă situația lui Rut s-a schimbat în raport cu răscumpărătorul ei. (Rut 3:16, n.s.)

Mai târziu, după ce o rudă mai apropiată a lui Naomi a refuzat să se căsătorească cu Rut, Boaz a luat-o de soție fără ezitare. Astfel, Rut a devenit mama lui Obed, fiul lui Boaz, un strămoș al regelui David și al lui Isus Cristos. (Rut 4:1-21; Mt 1:5, 16)