Două cărți ale Scripturilor ebraice care, în canonul ebraic, se pare că nu erau separate. Acest lucru este susținut de o notă din Masora, care spune că pasajul din 1 Samuel 28 (unul dintre ultimele capitole ale cărții 1 Samuel) se afla la mijlocul cărții.

Scriitori și perioada la care se referă. Conform tradiției antice ebraice, prima parte a cărții a fost scrisă de Samuel, iar a doua de Natan și Gad. Cuvintele din 1 Cronici 29:29 confirmă că acești trei profeți au scris cartea. Chiar în ea citim: „Samuel a vorbit poporului despre drepturile regelui, le-a scris într-o carte și a așezat-o înaintea lui Iehova”. (1Sa 10:25) Bazându-se pe versetul din 1 Samuel 27:6, care vorbește despre ʻregii lui Iudaʼ, mulți erudiți sunt de părere că forma finală a cărților 1 și 2 Samuel a fost compilată cândva după apariția regatului celor zece triburi ale lui Israel. Dacă expresia ʻregii lui Iudaʼ se referă numai la regii iudei ai regatului celor două triburi, înseamnă că scrierile lui Samuel, Natan și Gad au fost compilate de altcineva. Însă, dacă expresia ʻregii lui Iudaʼ se referă la regii din tribul lui Iuda, este posibil ca Natan să fi scris acele cuvinte, deoarece el a trăit în timpul domniei a doi regi iudei: David și Solomon. (1Re 1:32-34; 2Cr 9:29)

Ana și „un om al lui Dumnezeu” al cărui nume nu este menționat au folosit cuvintele ʻregeʼ și ʻunsulʼ cu mulți ani înainte ca vreun rege să domnească peste Israel; totuși, aceasta nu sprijină opinia unora că pasajele respective au fost scrise mai târziu decât perioada prezentată în carte. (1Sa 2:10, 35) Ideea unui viitor rege nu le era străină evreilor. Dumnezeu îi promisese Sarei, strămoașa israeliților, că din ea urmau să descindă „regi ai popoarelor”. (Ge 17:16) De asemenea, profeția lui Iacob de pe patul de moarte (Ge 49:10), cuvintele profetice ale lui Balaam (Nu 24:17) și Legea mozaică (De 17:14-18) indicau spre timpul când israeliții urmau să aibă un rege.

Relatarea istorică din cărțile Samuel începe în timpul marelui preot Eli și se încheie cu evenimente din timpul domniei lui David. Așadar, se referă la o perioadă de aproximativ 140 de ani (c. 1180 – c. 1040 î.e.n.). Deoarece moartea lui David nu este menționată în relatare, scrierea (cu excepția posibilelor adăugiri editoriale) a fost probabil încheiată în jurul anului 1040 î.e.n.

Autenticitate. Autenticitatea cărților Samuel este incontestabilă. Respingând o obiecție a fariseilor, chiar Isus Cristos a citat din 1 Samuel 21:3-6, făcând referire la episodul în care David a primit de la preotul Ahimelec pâinile de prezentare. (Mt 12: 1-4) În sinagoga din Antiohia din Pisidia, apostolul Pavel a citat 1 Samuel 13:14 când a rezumat evenimente din istoria Israelului. (Fa 13:20-22) Tot Pavel, în scrisoarea sa către Romani, a folosit cuvintele unui psalm scris de David care apar în 2 Samuel 22:50 și Psalmul 18:49, pentru a demonstra că serviciul lui Cristos în favoarea iudeilor împlinea promisiunile lui Dumnezeu și era o bază pentru ca neevreii „să-l glorifice pe Dumnezeu pentru îndurarea sa”. (Ro 15:8, 9) Cuvintele adresate de Iehova lui David în 2 Samuel 7:14 sunt citate și aplicate la Isus Cristos, în Evrei 1:5.

Sinceritatea relatărilor din 1 și 2 Samuel este remarcabilă. Ele dezvăluie greșelile familiei preoțești a lui Eli (1Sa 2:12-17, 22-25), corupția fiilor lui Samuel (1Sa 8:1-3) și păcatele și necazurile familiei regelui David. (2Sa 11:2-15; 13:1-22; 15:13, 14; 24:10)

O altă dovadă a autenticității cărților 1 și 2 Samuel este împlinirea profețiilor referitoare la dorința israeliților de a avea un rege (De 17:14; 1Sa 8:5), respingerea casei lui Eli de către Iehova (1Sa 2:31; 3:12-14; 1Re 2:27) și continuitatea regalității în descendența lui David. (2Sa 7:16; Ier 33:17; Eze 21:25-27; Mt 1:1; Lu 1:32, 33)

Consemnarea din cărțile Samuel este în deplină armonie cu restul Scripturii. Acest lucru se poate observa în special la analizarea psalmilor, în cazul multora contextul fiind clarificat de relatările din cărțile Samuel. Contextul Psalmului 59 este episodul în care Saul a trimis mesageri să supravegheze casa lui David pentru a-l omorî. (1Sa 19:11) Psalmii 34 și 56 fac referire la întâmplarea din Gat, când David s-a prefăcut că nu era sănătos la minte pentru a-și scăpa viața. (1Sa 21:10-15; numele Abimelec, care apare în antetul Psalmului 34, este considerat un titlu al regelui Achiș.) Psalmul 142 prezintă probabil gândurile lui David când se ascundea de Saul în peștera din Adulam (1Sa 22:1) sau în peștera din pustiul En-Ghedi. (1Sa 24:1, 3); același lucru se poate spune și despre Psalmul 57. Totuși, comparând Psalmul 57:6 cu 1 Samuel 24:2-4, deducem că probabil era vorba despre peștera din pustiul En-Ghedi, unde Saul a căzut în „groapa” pe care el însuși a ʻsăpat-oʼ pentru David. Psalmul 52 face referire la momentul în care Doeg l-a înștiințat pe Saul că David se întâlnise cu Ahimelec. (1Sa 22:9, 10) Psalmul 54 are la bază episodul în care zifiții l-au informat pe Saul despre locul unde se ascundea David. (1Sa 23:19) Se pare că Psalmul 2 face referire la încercările filistenilor de a-l detrona pe David după ce acesta a cucerit fortăreața Sionului. (2Sa 5:17-25) Psalmul 60 a fost scris în contextul problemelor cu edomiții din timpul războiului cu Hadadezer. (2Sa 8:3, 13, 14) Psalmul 51 este o rugăciune în care David implora iertare după păcatul cu Bat-Șeba. (2Sa 11:2-15; 12:1-14) Psalmul 3 descrie fuga lui David de Absalom. (2Sa 15:12-17, 30) Contextul Psalmului 7 ar putea fi blestemarea lui David de către Șimei. (2Sa 16:5-8) Se poate ca Psalmul 30 să facă referire la construirea de către David a unui altar în aria de treierat a lui Aravna. (2Sa 24:15-25) Psalmul 18 este o paralelă a capitolului 22 din 2 Samuel, făcând referire la momentele în care Iehova l-a salvat pe David din mâna lui Saul și a altor dușmani.

Pasaje care lipsesc din Septuaginta. Conform manuscrisului Vaticanus 1209, pasajele din 1 Samuel 17:12-31, 55–18:6a nu apar în Septuaginta. Prin urmare, mulți erudiți au concluzionat că aceste pasaje sunt adăugiri ulterioare la textul ebraic. Susținând contrariul, C. F. Keil și F. Delitzsch spun: „Ideea că aceste pasaje sunt adăugiri care s-au strecurat în text nu poate fi susținută doar prin autoritatea singulară a manuscrisului Septuagintei, deoarece modul arbitrar în care traducătorii acestei versiuni au omis sau au adăugat anumite lucruri este evident pentru oricine”. (Commentary on the Old Testament, 1973, vol. II, 1 Samuel, p. 177, ns)

Dacă s-ar putea dovedi cu certitudine existența unor discrepanțe între pasajele omise în Septuaginta și restul cărții, autenticitatea fragmentelor din 1 Samuel 17:12-31, 55–18:6a ar fi pusă, pe bună dreptate, la îndoială. O comparație între 1 Samuel 16:18-23 și 1 Samuel 17:55-58 dezvăluie o aparentă contradicție, deoarece în al doilea pasaj Saul întreabă cine este David, propriul său scutier și muzician de la curte. Totuși, este posibil ca David să fi fost descris drept „un bărbat puternic și viteaz, un bărbat de război” datorită acțiunilor sale curajoase, prin care a ucis singur un leu și un urs pentru a salva oile tatălui său. (1Sa 16:18; 17:34-36) În plus, Scripturile nu spun că David ar fi slujit în luptă ca scutier al lui Saul înainte de a-l ucide pe Goliat. Saul i-a cerut lui Iese: „Lasă-l, te rog, pe David să rămână în serviciul meu, căci a găsit favoare în ochii mei”. (1Sa 16:22) Această solicitare nu exclude posibilitatea ca, mai târziu, Saul să îi fi permis lui David să se întoarcă la Betleem, iar atunci când a izbucnit războiul cu filistenii David să fi fost păstor al turmei tatălui său.

Referitor la întrebarea lui Saul: „Al cui fiu este băiatul acesta, Abner?“, lucrarea menționată mai sus spune (p. 178, ns): „Chiar dacă Abner nu fusese preocupat de descendența cântărețului la harpă, Saul nu avea cum să uite că David era fiul lui Iese, betleemitul. Însă întrebarea lui Saul viza ceva mai mult. El nu dorea să afle doar numele tatălui lui David, ci și ce fel de om era tatăl tânărului care avusese curajul de a înfăptui un act eroic atât de impresionant; întrebarea nu a fost pusă doar pentru a acorda casei lui scutirea de taxe inclusă în răsplata promisă pentru înfrângerea lui Goliat (v. 25), ci probabil și pentru a-l chema la curtea sa pe un asemenea om, deoarece Saul spera că tatăl lui David avea aceleași calități ca fiul său, precum vitejia și curajul. E adevărat că David a răspuns simplu: «Fiul slujitorului tău Iese din Betleem»; însă din expresia ce apare în capitolul XVIII. 1, «când a terminat de vorbit cu Saul», este evident că Saul a discutat mai mult cu David despre familia sa, întrucât aceste cuvinte transmit ideea unei conversații mai lungi.” (Pentru alte exemple unde termenul „cine” implică mai mult decât simpla cunoaștere a numelui unei persoane, vezi Ex 5:2; 1Sa 25:10.)

Prin urmare, avem motive întemeiate să considerăm că fragmentele din 1 Samuel 17:12-31, 55–18:6a fac parte din textul original.

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN 1 SAMUEL

Cartea prezintă evenimentele de la începutul perioadei regilor din Israel, punând accentul pe ascultarea de Iehova

Scrisă de Samuel, Natan și Gad; cartea 1 Samuel se referă la perioada ce începe cu nașterea lui Samuel și se încheie cu moartea lui Saul, primul rege al Israelului

Iehova îl ridică pe Samuel ca profet în Israel (1:1–7:17)

Samuel se naște ca răspuns la rugăciunile mamei sale, Ana; după ce l-a înțărcat, Ana își respectă jurământul și îl duce pe Samuel pentru a sluji la sanctuar

Iehova îi vorbește lui Samuel, pronunțând o sentință împotriva casei lui Eli, deoarece fiii acestuia, Hofni și Fineas, comit nelegiuiri, iar Eli nu îi ceartă

Pe măsură ce crește, Samuel este recunoscut ca profet al lui Iehova

Cuvântul lui Iehova împotriva lui Eli începe să se împlinească: filistenii capturează Arca și îi ucid pe fiii lui Eli; când aude vestea, Eli moare

Ani mai târziu, Samuel îndeamnă Israelul să renunțe la idolatrie și să îi slujească numai lui Iehova; Iehova le dă victorie asupra filistenilor

Saul devine primul rege al Israelului (8:1–15:35)

Bătrânii Israelului îi cer lui Samuel, care era în vârstă, să numească un rege uman; Iehova îi spune să le asculte cererea

Iehova îi spune lui Samuel să îl ungă rege pe Saul, un beniamit

Samuel îl prezintă pe Saul unei adunări a israeliților la Mițpa; nu toți îl acceptă

Saul îi înfrânge pe amoniți; dreptul său de a fi rege este reconfirmat la Ghilgal; Samuel îi sfătuiește pe israeliți să rămână ascultători de Iehova

Sub amenințarea atacurilor filistenilor, Saul nu ascultă de Iehova și nu așteaptă sosirea lui Samuel, oferind singur jertfe; Samuel îi spune că din această cauză regatul său nu va dura

Saul îi înfrânge pe amaleciți, dar ignoră porunca lui Iehova, lăsându-i în viață pe regele Agag și cele mai bune animale; Samuel îi spune lui Saul că Iehova l-a respins ca rege și că ascultarea este mai importantă decât jertfele

David ajunge renumit; aceasta îl înfurie pe Saul (16:1–20:42)

Samuel îl unge rege pe David, iar spiritul lui Iehova îl părăsește pe Saul; David îi cântă la harpă lui Saul pentru a-l liniști când este agitat

David îl ucide pe Goliat, reprezentantul filistenilor; între el și Ionatan, fiul lui Saul, se naște o prietenie puternică

Numit căpetenie peste războinicii lui Saul, David repurtează numeroase victorii și este aclamat în cântece mai mult decât Saul; Saul devine invidios

Două încercări ale lui Saul de a-l ucide pe David eșuează; eșuează și complotul de a-l lăsa pe David să moară în mâinile filistenilor, când a fost trimis după prețul de mireasă pentru Mical, fiica lui Saul

Saul își încalcă promisiunea față de Ionatan și încearcă a treia oară să îl ucidă pe David, iar acesta fuge la Samuel, în Rama

Ionatan încearcă fără succes să intervină pe lângă tatăl său, pentru David; Ionatan îl avertizează pe David și încheie un legământ cu acesta

Viața de fugar a lui David (21:1–27:12)

În Nob, marele preot Ahimelec îi dă lui David hrană și sabia lui Goliat; apoi David fuge la Gat, unde scapă nevătămat după ce se preface a fi nebun

David se refugiază în peștera din Adulam, apoi în pădurea Heret; la ordinul lui Saul, sunt uciși Ahimelec și toți locuitorii Nobului; Abiatar, fiul lui Ahimelec, supraviețuiește și vine la David

David scapă Cheila de filisteni, dar apoi părăsește orașul, pentru a nu fi predat lui Saul

Oamenii din Zif dezvăluie locul în care se află David; David scapă cu greu

David are ocazia de a-l ucide pe Saul, dar îi cruță viața

Samuel moare

Intervenția înțeleaptă a lui Abigail îl împiedică pe David să verse sânge într-o izbucnire de mânie

David îi cruță a doua oară viața lui Saul și se refugiază în teritoriul filistenilor

Sfârșitul domniei lui Saul (28:1–31:13)

Saul adună o armată împotriva invadatorilor filisteni

Iehova nu îi răspunde lui Saul din cauza neascultării de care a dat dovadă, de aceea Saul consultă un medium la En-Dor

Saul este grav rănit în lupta cu filistenii și se sinucide; fiii săi, Ionatan, Abinadab și Malchi-Șua, sunt uciși

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN 2 SAMUEL

Cartea prezintă evenimente din timpul domniei lui David: binecuvântările de care a avut parte, dar și disciplinarea primită când a păcătuit

Inițial forma un singur sul, împreună cu 1 Samuel; Gad și Natan au finalizat scrierea cărții 2 Samuel cu puțin înainte de moartea lui David, aproximativ în 1040 î.e.n.

David devine rege și domnește la Hebron (1:1–4:12)

David jelește moartea lui Saul și a lui Ionatan; locuiește la Hebron și este uns rege de bărbații din Iuda

Abner îl face rege peste restul Israelului pe Iș-Boșet, fiul lui Saul; între cele două regate izbucnește un război

Abner trece de partea lui David, însă este ucis de Ioab

Iș-Boșet este omorât; David poruncește ca cei care l-au asasinat să fie executați

David devine rege peste toate triburile lui Israel (5:1–10:19)

David este uns rege peste tot Israelul; cucerește fortăreața Sionului și stabilește capitala regatului la Ierusalim

Filistenii invadează țara de două ori, dar sunt înfrânți de fiecare dată

David dorește să aducă Arca la Ierusalim, însă renunță după ce Uza este ucis pentru că a întins mâna să sprijine Arca

A doua încercare reușește, Arca fiind transportată în mod corespunzător

David îi spune lui Natan că dorește să construiască un templu pentru Iehova; Iehova încheie cu David un legământ pentru un regat

David păcătuiește cu Bat-Șeba; asupra lui se abat nenorociri chiar din propria casă (11:1–20:26)

Israeliții luptă împotriva amoniților; Urie este în armată, iar David comite adulter cu Bat-Șeba, soția lui; când eforturile de a-și ascunde păcatul eșuează, David îl trimite pe Urie să moară în bătălie, apoi se căsătorește cu Bat-Șeba

Folosind cu înțelepciune o ilustrare, Natan îl mustră pe David pentru păcatul său și îi transmite sentința de la Iehova: nenorocirile vor veni din propria lui casă, soțiile îi vor fi violate, iar fiul Bat-Șebei va muri

Copilul moare; Bat-Șeba rămâne din nou însărcinată și îl naște pe Solomon

Amnon, fiul lui David, o violează pe sora sa vitregă, Tamar; Absalom, fiul lui David și fratele lui Tamar, o răzbună punând ca Amnon să fie ucis; apoi fuge la Gheșur

După ce este iertat de David, Absalom începe să comploteze împotriva tatălui său; în cele din urmă se autoproclamă rege la Hebron

David și susținătorii lui fug din Ierusalim pentru a scăpa de Absalom și oamenii săi; la Ierusalim, Absalom se culcă cu zece dintre concubinele lui David; trupele lui Absalom îl urmăresc pe David, dar sunt înfrânte; Absalom însuși este ucis, contrar poruncii lui David

David este restabilit ca rege; Șeba, beniamitul, pornește o revoltă, iar David îl trimite pe Amasa în fruntea armatei pentru a stinge răscoala; Ioab îl ucide pe Amasa și preia conducerea armatei; Șeba este omorât

Evenimentele de la sfârșitul domniei lui David (21:1–24:25)

David îi predă gabaoniților pe șapte dintre fiii lui Saul pentru a fi executați; astfel, vina de sânge a casei lui Saul împotriva gabaoniților este răzbunată

David compune cântări de laudă la adresa lui Iehova, recunoscând că Iehova l-a inspirat

David păcătuiește când face numărătoarea poporului; drept urmare, 70 000 de oameni mor din cauza unei boli

David cumpără aria de treierat a lui Aravna, iebusitul și ridică acolo un altar pentru Iehova