Capitala anticei Lidii (aflată în vestul Asiei Mici). Orașul era un centru al închinării la o zeiță asiatică, asociată fie cu Artemis, fie cu Cybele. Situat la sud de râul Hermos (în prezent, Gediz), Sardesul se afla la circa 50 km S de Tiatira (în prezent, Akhisar) și la circa 75 km E de Smirna (în prezent, Izmir). Acropola orașului se afla pe un pisc aproape inaccesibil. Deși legăturile orașului cu teritoriile din sud erau limitate din cauza unui lanț muntos, Sardesul controla ruta comercială pe direcția E-V. Bogăția și importanța orașului se datorau în mare măsură comerțului desfășurat aici, fabricării țesăturilor și a covoarelor de lână, precum și solului fertil al zonei. Se pare că, la un moment dat, Sardesul avea aproximativ 50 000 de locuitori.

În secolul al VI-lea î.e.n., Cirus cel Mare l-a înfrânt pe ultimul rege lidian, Cresus, iar în următorii 200 de ani, Sardesul a fost capitala părții de vest a Imperiului Persan. În 334 î.e.n., orașul s-a predat lui Alexandru cel Mare fără a opune rezistență. Mai târziu a ajuns sub stăpânirea Pergamului și apoi a Romei. În 17 e.n., orașul a fost aproape ras de pe fața pământului de un mare cutremur, însă a fost reconstruit cu un ajutor financiar generos din partea Romei.

Potrivit istoricului evreu Josephus, în secolul I î.e.n., în Sardes trăiau numeroși evrei (Antichități iudaice, XIV, X, 24). Spre sfârșitul secolului I e.n., în Sardes exista o congregație creștină, care a fost îndemnată ‘să se trezească’ din punct de vedere spiritual. Totuși, în congregație erau și creștini ‘care nu-și pângăriseră mantiile’ (Re 3:1-6).

Printre ruinele mai importante ce se găsesc pe locul vechiului Sardes se numără templul dedicat zeiței efesene Artemis (sau Cybelei), un teatru și un stadion roman, precum și o sinagogă antică (IMAGINE, vol. 2, p. 946, engl.).