Saron
1. Câmpia de coastă dintre Câmpia Dorului (la sud de Carmel) și Câmpia Filistiei. Ea se întinde pe o lungime de circa 60 km, de la râul Crocodil (Nahr ez-Zerqa), ce constituie limita sa nordică, până în zona orașului Iope, din sud. Lățimea câmpiei variază între 16 și 19 km. De-a lungul coastei se găsesc dune mari de nisip. Traversată de drumuri principale, regiunea avea în trecut o importanță deosebită din punct de vedere militar și comercial.
Câmpia Saron era cunoscută pentru solul ei fertil (compară cu Is 35:2), fiind bine udată de câteva cursuri de apă. Aici pășteau multe turme și cirezi (1Cr 27:29; compară cu Is 65:10). În partea de nord existau păduri întinse de stejar, în timp ce în partea de sud existau, foarte probabil, vaste terenuri cultivate, așa cum se poate observa și astăzi. Din câte se pare, o mare parte din această regiune a fost devastată în timpul invaziei asiriene din secolul al VIII-lea î.e.n. (Is 33:9).
În Cântarea Cântărilor, Sulamita se compară cu „un șofran din câmpie“, o floare obișnuită, una dintre multele flori ce creșteau în Saron (Cân 2:1, vezi n.s.).
2. Potrivit cu 1 Cronici 5:16, tribul lui Gad a locuit „în Galaad, în Basan și în localitățile care aparțineau de el, precum și pe toate pășunile Saronului“. Unii bibliști înțeleg din acest verset că gadiții își pășteau turmele în câmpia de coastă Saron. Totuși, tribul lui Gad și-a primit teritoriul la est de Iordan, unde se aflau, de altfel, și Galaadul și Basanul. Astfel, mulți erudiți consideră că mai exista o regiune numită Saron, pe teritoriul lui Gad.