Așa cum este folosit în Scripturile grecești creștine, cuvântul grecesc graphe („scriere”) este folosit numai cu referire la scrierile sfinte din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Scriitorii care au redactat Scripturile ebraice și Scripturile grecești creștine s-au folosit și de alte documente, cum ar fi liste genealogice publice oficiale și scrieri istorice. Însă acestea nu erau considerate inspirate sau ca având aceeași valoare cu scrierile recunoscute drept canonice. E posibil ca până și apostolii să fi scris și alte scrisori unor congregații. Spre exemplu, cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 5:9: „V-am scris în scrisoarea mea” sugerează că el le scrisese deja corintenilor o scrisoare, una care nu mai există astăzi. Astfel de scrieri nu au fost păstrate prin spiritul sfânt al lui Dumnezeu pentru congregația creștină, deoarece le fuseseră de folos doar celor cărora le erau adresate.

Cuvântul grecesc gramma, care poate fi tradus prin literă sau caracter al alfabetului, derivă din verbul grapho. Folosit cu sensul de „document”, este redat prin „scriptură” în unele traduceri și prin „scriere” în altele. În Ioan 5:47 și în 2 Timotei 3:15, cuvântul este folosit cu referire la „scrierile” inspirate ale Scripturilor ebraice. (Vezi SCRIPTURILE GRECEȘTI CREȘTINE; SCRIPTURILE EBRAICE.)

Cristos și apostolii au făcut referire la Scriptură. Isus Cristos și cei care au redactat Scripturile creștine au folosit deseori cuvântul graphe cu referire la scrierile lui Moise și ale profeților. Fiind convinși că aceste scrieri erau inspirate de Dumnezeu, ei le-au citat ca autoritate când predau sau când își îndeplineau serviciul. Scrierile ebraice ca întreg au fost denumite „Scripturi”. (Mt 21:42; 22:29; Mr 14:49; Ioa 5:39; Fa 17:11; 18:24, 28) Uneori, forma de singular „Scriptură” a fost folosită pentru a face referire la un pasaj din Scripturile ebraice. (1Pe 2:6) Alteori, când un verset este citat ca autoritate, el este numit „scriptură” sau „scripturi”. (Ro 10:11; 11:2; Ga 4:30) În 2 Timotei 3:16 și 2 Petru 1:20, se pare că Pavel și Petru vorbesc atât despre Scripturile ebraice, cât și despre scrierile grecești folosind termenul „Scriptură”. Conform cu 2 Petru 3:15, 16, apostolul Petru consideră scrierile lui Pavel parte din „Scripturi”.

Expresia „scripturi profetice” (Ro 16:26) face referire, se pare, la caracterul profetic al Scripturilor ebraice. (Compară cu Re 19:10.)

Personificată. Scripturile sunt inspirate de Dumnezeu, fiind considerate Cuvântul său, adică mijlocul prin care el ne vorbește. Prin urmare, fiind uneori personificate, despre Scripturi s-a spus că vorbesc cu autoritate divină (așa cum Isus Cristos a personificat spiritul sfânt al lui Dumnezeu, sau forța sa activă, spunând despre acesta că învață și depune mărturie [Ioa 14:26; 15:26]). (Ioa 19:37; Ro 4:3) Din același motiv se spune despre Scripturi că ar avea capacitatea de a prezice viitorul și de a predica. (Ga 3:8; compară cu Mt 11:13; Ga 3:22.)

Esențială pentru creștini. Din moment ce Isus Cristos a apelat frecvent la Scripturile ebraice pentru a-și fundamenta învățăturile, continuatorii săi nu ar trebui să se abată de la Scripturi. Apostolul Pavel evidențiază valoarea și importanța lor, spunând: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet pregătit pentru orice lucrare bună”. (2Ti 3:16, 17)