[Smirnă]

Oraș antic de pe coasta vestică a Asiei Mici; numele actual este Izmir (IMAGINE, vol. 2, p. 946, engl.). Orașul a fost locuit din timpuri străvechi de greci, dar a fost distrus în jurul anului 580 î.e.n. de regele lidian Alyattes. După mai bine de două secole, Alexandru cel Mare a intenționat să-l construiască din nou ca oraș grecesc; planul său a fost realizat însă de succesorii lui, care au ridicat orașul pe un alt loc. Smirna a devenit apoi un important centru al comerțului. Orașul a ajuns să facă parte din provincia romană Asia. În această perioadă s-a remarcat prin frumusețea edificiilor sale publice. În Smirna era promovat cultul împăratului, aici existând un templu închinat lui Tiberiu Cezar.

În Smirna se găsea a doua dintre cele șapte congregații din Asia Mică ce au primit prin intermediul apostolului Ioan mesaje din partea lui Isus Cristos, aflat în glorie cerească (Re 1:11). Despre congregația din Smirna se spune că era săracă din punct de vedere material, dar bogată din punct de vedere spiritual. Creștinii de aici fuseseră greu încercați, fiind, se pare, persecutați, și deveniseră ținta blasfemiei unora care își spuneau iudei, dar care nu erau decât „o sinagogă a lui Satan”. Însă, în pofida ‘necazului și a sărăciei’, creștinii din Smirna au fost încurajați să nu se teamă de lucrurile pe care aveau să le sufere în continuare, ci ‘să se dovedească fideli până la moarte’ pentru a primi „coroana vieții” (Re 2:8-11).