Instrument precum cel pe care a fost executat prin țintuire Isus Cristos (Mt 27:32-40; Mr 15:21-30; Lu 23:26; Ioa 19:17-19, 25). În greaca clasică, termenul (staurós) redat prin „stâlp de tortură” în Traducerea lumii noi se referă în principal la un stâlp, sau par, vertical. Nu există dovezi că scriitorii Scripturilor grecești creștine l-ar fi folosit cu referire la un stâlp prevăzut cu un braț transversal. (Vezi ȚINTUIRE PE STÂLP; Int, p. 1149-1151)

Cartea The Non-Christian Cross, de John Denham Parsons, afirmă: „În originalul grecesc, niciuna dintre numeroasele cărți ale Noului Testament nu conține nici măcar o singură propoziție care să dovedească, fie și indirect, că acel staurós folosit pentru Isus a fost deosebit de un staurós obișnuit. Cu atât mai puțin, nimic nu dovedește că el ar fi fost alcătuit nu dintr-o singură bucată de lemn, ci din două bucăți îmbinate în formă de cruce. . . . Nu este nicidecum o înșelăciune nesemnificativă faptul că învățătorii noștri redau cuvântul staurós prin «cruce» atunci când traduc textele grecești ale Bisericii în limba noastră maternă și susțin această acțiune introducând în dicționarele noastre cuvântul «cruce» drept corespondent al lui staurós, fără să explice că nu acesta era sensul principal al termenului în zilele apostolilor, ci că a primit acest sens principal doar mult mai târziu, dacă l-a primit într-adevăr, și aceasta fiindcă, în lipsa dovezilor, s-a presupus dintr-un motiv sau altul că acel staurós pe care a fost executat Isus a avut această formă”. (Londra, 1896, p. 23, 24)

De ce a fost necesar ca Isus să moară pe un stâlp. Când Iehova Dumnezeu le-a dat israeliților Legea, ei și-au luat angajamentul că aveau să respecte prevederile ei (Ex 24:3). Cu toate acestea, ca descendenți ai lui Adam, care a păcătuit, israeliții nu au reușit să se achite în mod perfect de angajamentul luat, motiv pentru care au ajuns sub blestemul Legii. Pentru a înlătura acest blestem neobișnuit, Isus a trebuit să fie atârnat pe un stâlp ca un răufăcător „blestemat”. Referitor la acest lucru, apostolul Pavel a scris: „Toți cei care se bizuie pe lucrările legii sunt sub blestem, fiindcă este scris: «Blestemat este oricine nu rămâne în toate lucrurile scrise în sulul Legii ca să le facă». . . . Cristos ne-a cumpărat și ne-a eliberat de blestemul Legii, făcându-se blestem în locul nostru, pentru că este scris: «Blestemat este orice om atârnat pe stâlp».” (Ga 3:10-13).

Sens figurat. Sintagma „stâlp de tortură” se referă uneori la suferința, rușinea sau supliciile pe care le-ar putea îndura cineva deoarece este un continuator al lui Isus Cristos. Isus a afirmat: „Cine nu-și ia stâlpul de tortură și nu mă urmează nu este demn de mine” (Mt 10:38; 16:24; Mr 8:34; Lu 9:23; 14:27). Sintagma mai este folosită și cu referire la moartea lui Isus pe stâlp, ceea ce a făcut posibilă eliberarea din păcat și împăcarea cu Dumnezeu (1Co 1:17, 18).

Moartea lui Isus pe un stâlp de tortură a pus bazele înlăturării Legii, care îi separa pe evrei de neevrei. De aceea, acceptând împăcarea care a devenit posibilă prin moartea lui Isus, evreii și neevreii puteau să devină „un singur corp, prin stâlpul de tortură” (Ef 2:11-16; Col 1:20; 2:13, 14). Pentru mulți evrei, aceasta a fost o piatră de poticnire, deoarece insistau că circumcizia și respectarea Legii mozaice erau esențiale pentru obținerea aprobării lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel a scris: „Fraților, dacă mai predic circumcizia, de ce mai sunt persecutat? Atunci, într-adevăr, piatra de poticnire – stâlpul de tortură – a fost înlăturată” (Ga 5:11). „Toți cei care vor să facă impresie bună în carne caută să vă oblige să vă circumcideți, numai ca să nu fie persecutați pentru stâlpul de tortură al lui Cristos, Isus. Niciodată să nu mi se întâmple să mă laud cu altceva decât cu stâlpul de tortură al Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost țintuită pe stâlp pentru mine, iar eu pentru lume!” (Ga 6:12, 14) Întrucât a predicat că moartea lui Isus pe stâlpul de tortură este singurul mijloc prin care se poate obține salvarea, Pavel a fost persecutat de evrei. Drept urmare, apostolul privea lumea ca pe ceva țintuit pe stâlp, condamnat sau mort, iar lumea îl privea pe apostol cu ură, ca pe un răufăcător țintuit pe stâlp.

Cei care acceptau creștinismul, dar care ulterior adoptau un mod de viață imoral se dovedeau „dușmani ai stâlpului de tortură al lui Cristos” (Flp 3:18, 19). Acțiunile lor demonstrau că nu apreciau foloasele ce decurg din moartea lui Isus pe stâlpul de tortură. Ei ‘îl călcau în picioare pe Fiul lui Dumnezeu’ și ‘considerau de valoare neînsemnată sângele legământului prin care au fost sfințiți’ (Ev 10:29).