Termenul ebraic ʼașeráh (pl. ʼașerím) se referă atât la un stâlp sacru care o reprezenta pe Așera, zeița canaanită a fertilității (Ju 6:25, 26), cât și la zeița Așera însăși. (2Re 13:6, Rbi8, n.s.) Totuși, nu e întotdeauna posibil să se stabilească dacă, într-un anumit verset, termenul se referă la obiectul de idolatrie sau la zeiță. În unele traduceri moderne ale Bibliei, termenul original este redat prin „copacul cel sfânt [sau copac]”, dar este transliterat când se pare că face referire la zeiță. (BS) În alte traduceri nu se face nicio distincție, cuvântul ebraic fiind pur și simplu transliterat (TLN) sau redat cu consecvență prin „stâlp(i) sacru(i)”. (NW) În unele traduceri mai vechi ale Bibliei, cuvântul ebraic este tradus prin „desișuri”. (Biblia de la Blaj, 1795) Dar această redare este improprie în pasaje precum Judecătorii 3:7 și 2 Regi 23:6 (Biblia de la Blaj, 1795), unde se vorbește despre faptul de a le sluji „desișurilor” și a scoate „desișul” din templul din Ierusalim.

Stâlpii sacri. Se pare că stâlpii sacri, așezați vertical, erau confecționați parțial sau în întregime din lemn, întrucât israeliților li s-a poruncit să-i taie și să-i ardă (Ex 34:13; De 12:3) Puteau fi simpli bușteni neciopliți sau, în unele cazuri, chiar copaci. Poporului lui Dumnezeu i s-a spus: „Să nu-ți plantezi niciun fel de pom ca stâlp sacru”. (De 16:21)

Atât Israelul, cât și Iuda au desconsiderat porunca expresă dată de Dumnezeu de a nu-și ridica stâlpi sacri și coloane sacre; israeliții le-au ridicat „pe orice deal înalt și sub orice copac cu frunza deasă” lângă altarele pentru jertfe. Unii erudiți au emis ipoteza că stâlpii reprezentau principiul feminin, iar coloanele, principiul masculin. Aceste obiecte de idolatrie, probabil simboluri falice, aveau legătură cu orgii sexuale dezgustătoare, fapt indicat de menționarea în context a prostituaților sacri, care au existat în țară încă din timpul domniei lui Roboam. (1Re 14:22-24; 2Re 17:10) Puțini regi au fost ca Ezechia (și Iosia), care „a îndepărtat locurile înalte, a făcut bucăți coloanele sacre și a tăiat stâlpul sacru”. (2Re 18:4; 2Cr 34:7)

Așera. Textele de la Ras Shamra o identifică pe această zeiță cu soția zeului El („Creatorul celor create”), numind-o „Așera, Stăpâna mării”, și „Mama zeilor”, ceea ce ar însemna că era și mama lui Baal. Totuși, se pare că rolurile celor trei zeițe principale din cultul lui Baal (Anat, Așera și Aștoret) s-au suprapus în mare măsură, așa cum reiese atât din surse extrabiblice, cât și din Scripturi. Deși se pare că Aștoret era considerată soția lui Baal, este posibil ca și Așera să fi fost considerată la fel.

Biblia spune că, în timpul judecătorilor, israeliții apostați „le-au slujit Baalilor și stâlpilor sacri [ʼașerím]”. (Ju 3:7, Rbi8, n.s.; compară cu 2:13.) Folosirea pluralului ar putea indica faptul că fiecare localitate avea propriul Baal și propria Așera. (Ju 6:25) Izabela, soția sidoniană a lui Ahab, regele Israelului, asigura hrana pentru 450 de profeți ai lui Baal și 400 de profeți ai stâlpului sacru, sau ai Așerei. (1Re 18:19)

Cu timpul, închinarea degradantă la Așera a ajuns să fie practicată chiar în templul lui Iehova. Regele Manase a așezat acolo un chip cioplit al stâlpului sacru, evident, o reprezentare a zeiței Așera. (2Re 21:7) Manase a fost disciplinat de Iehova, fiind dus captiv în Babilon. Această disciplinare a avut efect, astfel că atunci când s-a întors la Ierusalim, Manase a îndepărtat din casa lui Iehova obiectele de idolatrie. Cu toate acestea, fiul său Amon a reintrodus în Iuda închinarea degradantă la Baal și Așera, precum și prostituția ritualică asociată cu ea. (2Cr 33:11-13, 15, 21-23) De aceea, Iosia, un rege drept, care i-a succedat lui Amon la tron, a trebuit să dărâme „casele prostituaților sacri din casa lui Iehova, unde femeile țeseau corturi ca sanctuare pentru stâlpul sacru”. (2Re 23:4-7)