O scrisoare a apostolului Pavel către Tit, un colaborator pe care Pavel l-a lăsat în Creta ‘ca să îndrepte lucrurile care lăsau de dorit și să numească bătrâni’ în congregațiile de acolo. (Tit 1:1, 4, 5) Autenticitatea acestei scrisori este confirmată de cele mai importante cataloage antice ale Scripturilor grecești creștine, începând cu Fragmentul Muratorian ce datează din secolul al II-lea e.n.

Locul și perioada scrierii. Nu există dovezi că Pavel și-ar fi desfășurat activitatea creștină pe insula Creta înaintea primei detenții la Roma; el trebuie să fi fost acolo cu Tit la un moment dat după eliberarea sa și înainte de ultima detenție. Astfel, scrisoarea trebuie să fi fost redactată între 61 și 64 e.n. și este posibil să fi fost trimisă din Macedonia. Probabil Pavel a scris acolo, în aceeași perioadă, și Prima Scrisoare către Timotei. (1Ti 1:3)

Scopul scrisorii. Scrisoarea era un ghid pentru Tit și îi oferea sprijin apostolic în realizarea sarcinilor legate de congregațiile din Creta. El nu avea o repartiție ușoară, deoarece avea de-a face cu persoane rebele. Pavel a descris situația astfel: „Există mulți oameni nesupuși, care vorbesc fără rost și amăgesc mințile, mai ales cei care susțin circumcizia. Acestora trebuie să li se închidă gura, fiindcă oamenii aceștia distrug familii întregi, învățându-i pe alții, pentru un câștig necinstit, lucruri pe care n-ar trebui să le învețe”. (Tit 1:10, 11) În plus, minciuna, lăcomia și lenea erau ceva obișnuit printre cretani, iar unii creștinii se pare că reflectau aceste trăsături. De aceea, Tit trebuia să îi mustre cu asprime și să le arate ce se cerea de la creștini, tineri sau bătrâni, bărbați sau femei, sclavi sau oameni liberi. El însuși trebuia să fie un exemplu în înfăptuirea lucrărilor bune și să dovedească integritate în predare. (Tit 1:12–3:2)

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN TIT

Sfaturi date unui bătrân cu privire la tratarea situațiilor într-o repartiție foarte dificilă

Scrisoare redactată de Pavel, potrivit dovezilor, după prima sa detenție la Roma

Numirea supraveghetorilor și rezolvarea unor probleme grave

Tit este numit să corecteze lucrurile care lasă de dorit și să numească supraveghetori în diferite orașe din Creta (1:5)

Un bărbat numit ca supraveghetor trebuie să fie liber de acuzație, exemplar în ce privește propria persoană și familia sa, ospitalier, echilibrat și stăpân pe sine; în predare, el trebuie să prezinte corect adevărul și să fie capabil să-i sfătuiască și să-i mustre pe cei care vorbesc împotrivă (1:6-9)

Persoanele nesupuse din congregații trebuie reduse la tăcere, mai ales cele care susțin circumcizia, care au distrus familii întregi; sunt necesare mustrări aspre pentru ca toți să fie sănătoși în credință (1:10-16)

Trebuie evitate disputele prostești, genealogiile și conflictele pe seama Legii; cel ce introduce o sectă trebuie ocolit, după ce a fost avertizat de două ori (3:9-11)

Sfaturi sănătoase pentru orice creștin

Bărbații în vârstă sunt încurajați să fie un exemplu de moderație și seriozitate, să aibă o minte sănătoasă, să fie sănătoși în credință, în iubire și în perseverență (2:1, 2)

Și femeile în vârstă sunt îndemnate să fie exemplare; ele trebuie să-i învețe pe alții ce este bine, ajutându-le pe femeile mai tinere, care sunt soții și mame, să-și privească corect responsabilitățile; astfel nu se va aduce oprobriu asupra cuvântului lui Dumnezeu (2:3-5)

Bărbații mai tineri sunt sfătuiți să aibă o minte sănătoasă (2:6-8)

Sclavii trebuie să le fie supuși stăpânilor lor, astfel încât să împodobească învățătura lui Dumnezeu (2:9, 10)

Bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu ar trebui să-i motiveze pe creștini să respingă orice lucru lipsit de pietate și să trăiască cu judecată sănătoasă în acest sistem de lucruri, așteptând cu răbdare manifestarea glorioasă a lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos (2:11-15)

Arătați supunerea cuvenită conducătorilor, evitați conflictele și cultivați rezonabilitate și blândețe (3:1, 2)

Atât Pavel, cât și colaboratorii săi creștini, trăiseră cândva în răutate; însă prin bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu au fost salvați și au primit speranța sigură a vieții veșnice; aceste lucruri trebuie mereu accentuate pentru a-i încuraja pe credincioși să se concentreze asupra faptelor bune (3:3-8)