La evrei și la alte popoare orientale din Antichitate, pâinea coaptă avea, de obicei, forma rotundă și plată și i se mai spunea „turtă”. Totuși, turtele aveau și alte forme. De exemplu, când a fost instituită preoția în Israel s-au folosit turte, sau pâini, „în formă de inel” (ebr. ḥallốt; Ex 29:2, 23). Tamar a pregătit „turte în formă de inimă” (ebr. levivốt; 2Sa 13:8; vezi PÂINE). Când i-a spus Sarei să facă turte pentru a-i hrăni pe îngerii materializați care l-au vizitat, Avraam a folosit termenul ebraic ʽugốt, care face referire la turte rotunde. (Ge 18:6; același termen este folosit și în Nu 11:8; 1Re 19:6; Eze 4:12)

Prin intermediul profetului Osea, Iehova a spus: „Efraim a ajuns ca o turtă care n-a fost întoarsă”. (Os 7:8) Efraim (Israel) se amestecase cu popoare păgâne, adoptându-le obiceiurile și căutând să încheie alianțe cu ele. În consecință, era ca o turtă neîntoarsă. În Israel era ceva obișnuit să se coacă turte pe cenușă fierbinte sau pe pietre încinse. Dacă acele turte nu erau întoarse, puteau fi coapte sau chiar arse pe o parte și necoapte deloc pe cealaltă parte.

În timpul sărbătorii Paștelui evreiesc, trebuiau mâncate „turte nedospite” (pâine nedospită, sau fără drojdie, ebr. maţţốt), această ceremonie fiind asociată cu „Sărbătoarea Turtelor Nedospite” (Ex 12:8, 15, 17-20; 13:3-7; 23:15; 34:18; De 16:3, 8, 16). Printre ofrandele pe care națiunea Israel i le aducea lui Iehova Dumnezeu se numărau turtele nedospite în formă de inel frământate cu ulei sau lipiile nedospite, unse cu ulei. (Le 2:4-7, 11, 12) Legea prevedea ca jertfa de comuniune să fie prezentată împreună cu turte în formă de inel din aluat dospit. (Le 7:13)

După ce arca legământului a fost adusă la Ierusalim, David „a dat întregului popor, întregii mulțimi a lui Israel, fiecărui bărbat și fiecărei femei, câte o turtă în formă de inel [ebr. ḥallát], câte o turtă de curmale [ebr. eşpár] și câte o turtă de stafide [ebr. ʼaşişáh]. Și tot poporul a plecat, fiecare la casa lui”. (2Sa 6:19) Turta de stafide era făcută din struguri uscați presați sau stafide. Totuși, cel puțin o parte din turtele de stafide pregătite în timpurile antice este posibil să fi fost făcute din stafide și făină.

În zilele lui Ieremia, locuitorii din Iuda și din Ierusalim practicau închinarea falsă, iar femeile ʻfrământau aluat ca să facă turte pentru a le jertfi «reginei cerurilor»’. (Ier 7:18) În Ieremia 44:19 se face, de asemenea, referire la această zeitate falsă și la „turtele de jertfă” (ebr. kawwaním) făcute pentru ea. Nu se știe exact din ce erau făcute aceste turte de jertfă, dar este evident că erau aduse pe altar ca ofrandă. (Vezi REGINA CERURILOR.)

În Biblie sunt menționate și alte tipuri de turte: în 1 Samuel 30:12 și în Isaia 38:21 este folosit termenul ebraic develím cu referire la turtele de smochine presate, sau uscate; în Numerele 11:8, termenul ebraic laşád face referire la turtele dulci; în Exodul 16:31 apare ebraicul ţappiḥít cu referire la turtele plate; în Judecătorii 7:13 este folosit ebraicul tselul’ cu privire la turtele rotunde; în 1 Samuel 25:18, ebraicul ţimmuqím face referire la turtele de stafide, iar în 1 Regi 14:3, ebraicul niqqudím desemnează turtele stropite. Cuvântul grecesc ázymos, care înseamnă „nedospit”, și forma sa de plural, neutru sunt folosite în expresiile „turtele nedospite” și „Sărbătoarea Turtelor Nedospite”. (1Co 5:8; Mr 14:1).