Organ al auzului proiectat și creat de Iehova Dumnezeu. (Ps 94:9; Pr 20:12) Urechea este alcătuită din trei părți: urechea externă, urechea medie și urechea internă. Urechea medie este o cavitate îngustă între timpan și labirintul de canale ce formează urechea internă. Pe lângă funcția auditivă, urechea internă are și unele componente cu rol important în mișcare și echilibru. Datorită celor două urechi, o persoană poate localiza sursa și direcția sunetelor.

Urechea umană detectează sunete cu frecvența între 20 și 20 000 de hertzi, iar urechile multor animale percep chiar și frecvențe mai înalte, pe care urechea omului nu le poate distinge. Urechea umană este uimitoare în ce privește intensitatea sunetelor pe care le percepe. Cel mai puternic sunet pe care urechea îl poate tolera fără să-i dăuneze este de două mii de miliarde de ori mai intens decât cel mai slab sunet pe care îl poate percepe. Urechea umană are sensibilitatea maximă necesară omului. Dacă auzul uman ar fi mai fin, urechea ar reacționa până și la mișcarea moleculară continuă a particulelor de aer.

Întrucât Făuritorul urechii poate auzi, în Biblie se spune în sens simbolic despre el că are urechi. (Nu 11:18; Ps 116:1, 2) În același sens, se poate spune că urechile lui Iehova sunt receptive la rugăciunile, implorările și strigătele celor drepți. (Ps 10:17; 18:6; 34:15; 130:2; Is 59:1; 1Pe 3:12) Totodată, Iehova aude murmurele celor nemulțumiți și vorbele rele ale dușmanilor săi (Nu 11:1; 2Re 19:28), dar refuză să le asculte strigătele de ajutor când judecata lui se abate asupra lor. (Eze 8:18) Idolii au urechi sculptate sau gravate, însă, evident, ei nu pot auzi și sunt incapabili să primească rugăciunile celor care li se închină sau să răspundă la ele. (Ps 115:6)

Sens figurat. În Biblie, cuvântul „ureche” descrie în mod figurat și foarte sugestiv întregul proces al auzului. Termenul face referire atât la capacitatea de a auzi, cât și la cea de a cântări adevărul și valoarea cuvintelor. (Iov 12:11; 34:3) Din contextul expresiei „a pleca urechea” reiese că aceasta are sensul de a acorda atenţie celor auzite cu scopul de a trece la acţiune. (Ps 78:1; 86:6; Is 51:4) O persoană căreia ʻi s-a deschis urecheaʼ ajunge să înțeleagă pe deplin o situație. (Is 50:5) Expresia „a descoperi urechea” a apărut probabil în contextul obiceiului oriental de a-ți descoperi parțial capul pentru a auzi mai bine. Această sintagmă, la fel ca „a dezvălui urechii” are sensul de a transmite informații în privat sau a dezvălui un secret ori o noutate. (1Sa 9:15, n.s.; 20:2, 12, 13; 2Sa 7:27)

ʻO ureche trezităʼ este o ureche ce devine atentă. (Is 50:4) Expresia se poate referi la o persoană care în trecut s-a numărat printre cei ʻsurzi [spiritual], deși aveau urechi [literale]ʼ. (Is 43:8) Biblia arată că cel drept îl ascultă pe Dumnezeu, dar își astupă urechea la răutate. (Is 33:15) În mod similar, echivalentul grecesc al verbului „a asculta” poate avea sensul de ʻa acorda atenție, a înțelege și a acționa în consecințăʼ, așa cum reiese din cuvintele lui Isus: „Oile mele ascultă glasul meu” și „ele nu vor urma nicidecum un străin, ci vor fugi de el, fiindcă nu cunosc glasul străinilor”. (Ioa 10:27, 5)

Pe de altă parte, despre cei care se răzvrătesc se spune că au urechile ʻastupateʼ sau că ʻaud, dar rămân indiferențiʼ. (Is 6:10; Fa 28:27) Aceștia sunt comparați cu o cobră care își închide urechea, refuzând să asculte de vocea îmblânzitorului. (Ps 58:4)

Prin intermediul slujitorilor săi, Iehova a spus despre israeliții încăpățânați și neascultători că aveau „urechile necircumcise” (Ier 6:10, n.s.; Fa 7:51), ca și cum le-ar fi avut astupate și nu puteau auzi. Urechile lor nu fuseseră deschise de Iehova. El le dă urechi care înțeleg și ascultă doar celor care îl caută, dar permite ca auzul spiritual al celor neascultători să slăbească. (De 29:4; Ro 11:8) Apostolul Pavel a prezis un timp când unii dintre cei ce pretindeau că sunt creștini urmau să devină apostați. Refuzând să asculte adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, aceștia vor prefera să asculte de învățători falși care să le „gâdile” urechile potrivit dorințelor lor. (2Ti 4:3, 4; 1Ti 4:1) În plus, Biblia spune că urechile unora vor „țiui” când vor auzi vești tulburătoare, în special vești despre o nenorocire. (1Sa 3:11; 2Re 21:12; Ier 19:3)

Când Saul din Tars a fost orbit de o lumină supranaturală, au auzit și bărbații de lângă el vocea pe care a auzit-o Saul?

Un exemplu în care se observă clar diferența dintre a auzi literalmente un sunet și a auzi cu sensul de a înțelege este episodul despre convertirea lui Saul din Tars și descrierea pe care o face acesta evenimentului. (Fa 9:3-8; 22:6-11) În Faptele 9:7 citim că oamenii care îl însoțeau pe Saul „au auzit „o voce” (BF), „un glas” (NW) sau „sunetul unui glas” (Rbi-8-E).Totuși, așa cum se arată în Faptele 22:9, Pavel (Saul) afirmă că cei care erau cu el „n-au auzit glasul”. Corect interpretate, aceste două versete nu se contrazic. În Faptele 9:7, termenul grecesc tradus prin „glas” (phōnḗ), fiind în cazul genitiv (phōnḗs), transmite doar ideea de auzire a unui glas, adică de percepere a sunetului produs de un glas, nu și de înțelegere a lui. În Faptele 22:9 însă, phōnḗ, fiind în cazul acuzativ (phōnḗn), nu se referă la perceperea sunetului produs de un glas, ci la înțelegerea cuvintelor și a sensului lor. Spre deosebire de Saul, oamenii „n-au auzit glasul” în sensul că nu au înțeles ce îi spunea Isus lui Saul. (Fa 9:4) Faptul de a ști că în Biblie termenul „a auzi” poate avea două sensuri diferite contribuie la clarificarea unor aparente contradicții.

La instituirea preoției în Israel, Iehova i-a poruncit lui Moise să ia din sângele berbecului pentru ceremonia de învestire și să-l pună pe lobul urechii drepte a lui Aaron și a fiilor acestuia, pe mâna lor dreaptă și pe piciorul lor drept. Aceasta însemna că tot ceea ce ascultau, modul în care slujeau și modul în care se comportau urmau să fie influențate direct de acel eveniment. (Le 8:22-24) În mod asemănător, conform Legii, când un lepros se purifica, preotul îi punea pe lobul urechii drepte puțin din sângele berbecului adus ca ofrandă pentru vină și puțin din ofranda de ulei. (Le 14:14, 17, 25, 28) Dispoziții asemănătoare trebuiau îndeplinite și în cazul unui om care dorea să rămână sclavul stăpânului său pentru toată viața. Sclavul era adus lângă ușorul ușii, iar stăpânul îi străpungea urechea cu un ac lung. Acest semn vizibil pe ureche, organul auzului, indica dorința sclavului de a continua să asculte cu supunere de stăpânul său. (Ex 21:5, 6)

Biblistul Robert C. Dentan arată că, așa cum reiese din paginile Bibliei, este mai important „să-l auzim” pe Dumnezeu – să-i ascultăm cu atenție cuvintele și să ne supunem lui – decât „să-l vedem”, așa cum ar crede unii. Dentan afirmă: „În Biblie, cuvântul-cheie care descrie relația omului cu Dumnezeu este «a auzi» și nu «a vedea»... Spre deosebire de religiile de mistere, în care cea mai înălțătoare experiență spirituală era aceea de «a-l vedea» pe dumnezeu, în Biblie accentul cade pe «a-i auzi» vocea și a asculta de cuvântul său. Cea mai importantă formulă în religia Israelului începea cu următoarele cuvinte: «Ascultă, o, Israele». «Cel care este de la Dumnezeu» nu e misticul care a avut o viziune, ci acela care «aude cuvintele lui Dumnezeu» (Ioan 8:47)”. (The Interpreter’s Dictionary of the Bible, editat de G. Buttrick, 1962, vol. 2, p. 1; vezi SURDITATE.)