Vale aflată la sud și sud-vest de Ierusalim; începe nu departe de actuala Poartă a Jaffei și se întinde spre sud până la colțul sud-vestic al orașului, unde cotește brusc spre est și continuă de-a lungul laturii sudice a Ierusalimului până la confluența cu văile Tyropoeon și Chedron (în apropierea colțului sud-estic al orașului). Valea lui Hinom este cunoscută și ca „valea fiului (fiilor) lui Hinom” sau, simplu, „Valea”, ca în expresia „Poarta Văii” (Ios 15:8; 2Re 23:10; Ne 3:13). S-ar putea să corespundă cu „valea cadavrelor și a cenușii grase”, menționată în Ieremia 31:40. E posibil ca valea să fi fost numită după o persoană cu numele „Hinom”, dar nu se știe cine a fost aceasta și nici ce semnificație are numele său (IMAGINE, vol. 2, p. 949, engl.).

Chiar înainte de punctul de confluență cu văile Tyropoeon și Chedron, Valea lui Hinom se lărgește. În acest loc s-a aflat, probabil, Tofetul (2Re 23:10). Potrivit tradiției, pe panta sudică a văii, aproape de capătul ei estic, s-a aflat Akeldama („Terenul Sângelui”), adică terenul olarului cumpărat cu cei 30 de arginți ai lui Iuda (Mt 27:3-10; Fa 1:18, 19). Mai sus, valea este îngustă și adâncă, iar în stâncile ei terasate se pot vedea multe morminte.

Valea lui Hinom a constituit o parte a hotarului dintre tribul lui Iuda și tribul lui Beniamin. Teritoriul lui Iuda era la sud, iar Ierusalimul se afla pe teritoriul lui Beniamin, după cum se arată în Iosua 15:1, 8; 18:11, 16. În prezent, valea este cunoscută ca Wadi er-Rababi (Ge Ben-Hinnom).

În această vale, Ahaz, un rege apostat al lui Iuda, a făcut să se înalțe fum de jertfă și și-a ars fiii (fiul) în foc (2Cr 28:1-3). Nepotul său, regele Manase, a făcut și mai mult rău, promovând nelegiuirea pe scară largă. Și el „și-a trecut fiii prin foc în valea fiului lui Hinom” (2Cr 33:1, 6, 9). Regele Iosia, nepotul lui Manase, a pus capăt acestei practici detestabile de la Tofet. El a profanat, sau pângărit, locul (probabil a împrăștiat acolo oseminte sau gunoaie), făcându-l astfel nepotrivit pentru închinare (2Re 23:10).

Ieremia, care a profețit în zilele regilor Iosia, Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin și Zedechia, a anunțat că asupra națiunii avea să se abată judecata lui Iehova din cauza păcatelor ei, jertfirea copiilor pentru Moloh fiind unul dintre cele mai abominabile păcate ale națiunii. El a primit poruncă să ia câțiva bătrâni ai poporului și câțiva preoți, să iasă împreună cu ei pe Poarta Cioburilor (Poarta Grămezilor de Cenușă), aflată în colțul sud-estic al Ierusalimului, și să meargă la Tofet, în Valea lui Hinom. Acolo, el a rostit următoarele cuvinte ale lui Iehova: „De aceea, iată că vin zile ... când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici valea fiului lui Hinom, ci valea uciderii”. Apoi a sfărâmat sub ochii lor un urcior de lut și a continuat mesajul de condamnare al lui Iehova, zicând: „Așa voi sfărâma poporul acesta și orașul acesta ...; și în Tofet se vor îngropa morți până nu va mai fi loc” (Ier 19:1, 2, 6, 10, 11). Cu alte cuvinte, atât de mulți israeliți aveau să fie uciși (ca urmare a judecății lui Iehova, nu a jertfelor aduse lui Moloh), încât în vale aveau să rămână trupuri neîngropate. Astfel, valea avea să fie și mai pângărită decât fusese în zilele lui Iosia.

Cuvintele profetice ale lui Ieremia nu arată neapărat că în timpul său israeliții încă îi aduceau jertfe lui Moloh, ci arată că Iehova avea să-i pedepsească pentru practicile lor – atât din trecut, cât și de la acea vreme –, precum și pentru sângele nevinovat pe care-l vărsaseră, mai ales pentru sângele celor aduși ca jertfă în timpul domniei lui Manase. Într-o altă profeție, Ieremia a spus că națiunea avea să fie pedepsită pentru nelegiuirile lui Manase (Ier 15:4; compară cu 2Re 23:26; Ier 32:30-35). De asemenea, cuvintele lui Ieremia din capitolul 19, versetul 3, sunt o reiterare a celor din 2 Regi 21:12. Totuși, în zilele lui Ieremia, israeliții continuau să practice idolatria, ceea ce dovedea că nu se căiseră câtuși de puțin de păcatele grave la care fuseseră părtași în timpul domniei lui Manase. E posibil ca termenul „vale” din Ieremia 2:23, unde profetul le-a adus în atenție locuitorilor lui Iuda păcatele lor de idolatrie, să se refere la Valea lui Hinom.

Porțile din zidul Ierusalimului dinspre Valea lui Hinom erau, probabil, Poarta Unghiului (în colțul nord-vestic al orașului), Poarta Văii (în colțul sud-vestic) și Poarta Cioburilor, sau Poarta Grămezilor de Cenușă (în apropiere de punctul unde Valea lui Hinom se unește cu văile Tyropoeon și Chedron) (2Re 14:13; Ne 2:13; 12:31; Ier 19:2). Între Poarta Unghiului și Poarta Văii, panta Văii lui Hinom este atât de abruptă, încât n-ar fi fost practic să se construiască vreo poartă în această porțiune a zidului. Lângă Poarta Unghiului și lângă Poarta Văii, regele Ozia a construit turnuri, întrucât cele două porți erau cele mai vulnerabile puncte din acest sector al văii (2Cr 26:9).

Când a inspectat noaptea zidul Ierusalimului, Neemia a ieșit prin Poarta Văii la sud de Ierusalim, în Valea lui Hinom, și a luat-o spre est până la Poarta Grămezilor de Cenușă, apoi a mers o anumită distanță spre nord, prin valea Chedron, după care s-a întors și a intrat în oraș tot prin Poarta Văii (Ne 2:13-15). În timpul lui Neemia, se pare că Valea lui Hinom marca limita nordică până la care se găseau așezările fiilor lui Iuda (cu excepția celor ce locuiau în Ierusalim) (Ne 11:25, 30).

În Scripturile grecești creștine, cu referire la Valea lui Hinom se folosește termenul echivalent grecesc géenna (Mt 5:22; Mr 9:47; vezi GHEENA).