Zona bolții cerești vizibilă de pe pământ care se întinde cu 9° de-o parte și de alta a planului orbitei Pământului în jurul Soarelui. Iată ce se spune în 2 Regi 23:5 despre regele Iosia, care domnea peste Iuda: „I-a înlăturat din serviciu pe preoții dumnezeilor străini, puși de regii lui Iuda să facă să se înalțe fum de jertfă în locurile înalte din orașele lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, precum și pe cei care îi înălțau fum de jertfă lui Baal, soarelui, lunii, constelațiilor zodiacului și întregii armate a cerurilor”. Expresia redată aici prin ‘constelațiile zodiacului’ provine din termenul ebraic mazzalốt, care apare o singură dată în Biblie, deși se poate înrudi cu termenul Mazzarốt din Iov 38:32. Contextul contribuie la clarificarea semnificației.

Descoperirea așa-numitei zone zodiacale este atribuită în general babilonienilor din vechime. Fără îndoială, ei au observat aparenta traiectorie anuală a Soarelui pe bolta cerească, traiectorie actualmente numită ecliptică. Astronomii au observat că, într-o zonă largă de circa 18°, având 9° de fiecare parte a eclipticii, se află, cum se vede de pe Pământ, traiectoria aparentă a Soarelui, a Lunii și a majorității planetelor. Însă, abia în secolul al II-lea î.e.n., un astronom grec a împărțit zodiacul în 12 părți egale, de 30° fiecare; acestea au ajuns cunoscute ca semnele zodiacului și au fost numite după respectivele constelații. Cuvântul „zodiac” provine din greacă și înseamnă „cercul animalelor”, întrucât majoritatea celor 12 constelații zodiacale purtau inițial nume de animale terestre sau marine.

Azi, semnele nu mai corespund constelațiilor după care au fost numite inițial datorită așa-numitei precesii a echinocțiilor, prin care constelațiile se deplasează treptat înspre est cu aproximativ un grad la fiecare 70 de ani, într-un ciclu care se încheie în circa 26 000 de ani. Astfel, semnul Berbecului s-a deplasat în ultimii 2 000 de ani cu aproximativ 30°, ajungând în constelația Pești.

Legătura cu astrologia. Constelațiile zodiacului au devenit obiectul închinării false din timpuri străvechi în Mesopotamia. Fiecărei constelații i-au fost atribuite anumite calități, folosite apoi în prezicerile astrologice bazate pe poziția specifică a corpurilor cerești în raport cu semnele zodiacului la un moment dat. Așa cum se arată în 2 Regi 23:5, astrologia a fost introdusă în Iuda de preoții dumnezeilor străini, aduși în țară de unii regi. Iehova Dumnezeu interzisese cu mult timp înainte cultul astrelor, cei care-l practicau fiind pedepsiți cu moartea. (De 17:2-7)

Astrologia era o fațetă importantă a închinării babiloniene. Prezicerile zodiacale ale astrologilor însă nu au salvat Babilonul de la distrugere, exact așa cum prezisese profetul Isaia. (Is 47:12-15; vezi ASTROLOGI.)

În prezent, semnele zodiacale continuă să joace un rol important în închinarea multora. Este demn de remarcat că semnele zodiacului apar în unele catedrale ale creștinătății; pot fi văzute de exemplu în Franța, în Catedrala Notre-Dame din Paris, precum și în catedralele din Amiens și Chartres.