Capitolul şaisprezece

Încredeţi-vă în Iehova pentru îndrumare şi ocrotire!

Isaia 20:1–6

1, 2. Cu ce pericol se confruntă poporul lui Dumnezeu în secolul al VIII-lea î.e.n., şi spre cine se simt înclinaţi mulţi iudei să se îndrepte pentru ocrotire?

DUPĂ cum am văzut în capitolele anterioare ale acestei cărţi, poporul lui Dumnezeu se confruntă în secolul al VIII-lea î.e.n. cu o ameninţare înspăimântătoare. Sângeroşii asirieni devastează ţară după ţară şi nu peste mult timp vor ataca regatul de sud al lui Iuda. Spre cine se vor îndrepta pentru ocrotire locuitorii acestei ţări? Ei au încheiat un legământ cu Iehova şi ar trebui să se bizuie pe el pentru ajutor (Exodul 19:5, 6). Aşa a procedat regele David. El a declarat: „Iehova este stânca mea şi fortăreaţa mea şi Cel ce mă scapă“ (2 Samuel 22:2, NW). Se pare însă că mulţi iudei din secolul al VIII-lea nu îşi pun încrederea în Iehova, care ar trebui să fie fortăreaţa lor. Ei se simt înclinaţi să se bizuie mai degrabă pe Egipt şi Etiopia, sperând că aceste două naţiuni vor fi un zid de apărare împotriva temutei invazii asiriene. Dar se înşală.

² Prin intermediul profetului său Isaia, Iehova îi avertizează să nu caute refugiu în Egipt sau în Etiopia deoarece urmările vor fi dezastruoase. Cuvintele inspirate ale profetului constituie o lecţie salvatoare pentru contemporanii săi şi conţin învăţăminte preţioase pentru noi privitoare la importanţa faptului de a avea încredere în Iehova.

 O ţară a vărsării de sânge

3. Explicaţi cât de importantă era pentru Asiria puterea militară.

³ Asirienii erau renumiţi pentru puterea lor militară. În cartea Ancient Cities (Oraşe antice) se spune: „Ei venerau puterea şi se rugau numai la coloşii lor de piatră, idoli sub formă de lei şi tauri, ale căror mâini şi picioare enorme, aripi de vultur şi capete de om simbolizau puterea, curajul şi victoria. Ocupaţia de bază a naţiunii era lupta, iar preoţii erau incitatori neobosiţi la război“. Pe bună dreptate spune profetul Naum despre Ninive, capitala Asiriei, că era „cetatea sângelui“. — Naum 3:1.

4. Cum au semănat asirienii frică în inima altor naţiuni?

⁴ Metodele de luptă ale asirienilor erau extrem de crude. Basoreliefuri în piatră datând din acea perioadă înfăţişează războinici asirieni care duc prizonieri cu ajutorul unor cârlige înfipte în nas sau în buze. Altor prizonieri li se scot ochii cu suliţa. O inscripţie menţionează că, după un jaf, armata asiriană  i-a mutilat pe prizonieri şi a făcut două mormane în afara oraşului — unul de capete, iar celălalt de mâini şi de picioare. Copiii celor învinşi au fost arşi de vii. Teama pe care o inspira o asemenea cruzime trebuie să fi fost un avantaj militar pentru asirieni, descurajându-i pe cei ce ar fi vrut să se opună înaintării armatelor lor.

Războiul împotriva Asdodului

5. Ce conducător asirian puternic a existat în zilele lui Isaia şi cum a fost recunoscută exactitatea Bibliei cu privire la acest monarh?

⁵ Pe timpul lui Isaia, Imperiul Asirian a atins o culme fără precedent sub regele Sargon *. Ani de zile, criticii au pus la îndoială existenţa acestui conducător, deoarece numele lui nu apărea în sursele laice. Mai târziu însă, arheologii au descoperit ruinele palatului lui Sargon, iar exactitatea relatării biblice a fost recunoscută.

6, 7. a) Din ce motive se pare că ordonă Sargon un atac împotriva Asdodului? b) Cum se răsfrânge asupra vecinilor Filistiei căderea Asdodului?

⁶ Isaia face o scurtă descriere a uneia dintre campaniile militare ale lui Sargon: „Tartan a venit la Asdod, trimis de Sargon, împăratul Asiriei, şi s-a luptat împotriva Asdodului şi l-a luat“ (Isaia 20:1). * De ce ordonă Sargon un atac împotriva oraşului filistean Asdod? În primul rând, Filistia este o aliată a Egiptului, iar Asdodul, unde se află un templu al lui Dagon, este situat pe drumul care leagă ţărmul Egiptului de Palestina. Oraşul are astfel o poziţie strategică. Cucerirea lui poate fi considerată un pas înainte în vederea cuceririi Egiptului. În plus, în cronicile asiriene se spune că Azuri, regele Asdodului, conspiră  împotriva Asiriei. De aceea, Sargon îl îndepărtează de la tron pe regele răzvrătit şi îl pune în locul lui pe Ahimiti, fratele mai mic al fostului rege. Această acţiune nu îndreaptă însă lucrurile. Izbucneşte o altă revoltă, iar de data aceasta Sargon întreprinde o acţiune mai energică. Din ordinul lui Sargon, Asdodul este asediat şi cucerit. Din câte se pare, Isaia 20:1 face referire la acest eveniment.

⁷ Căderea Asdodului aruncă o umbră ameninţătoare asupra vecinilor lui, îndeosebi asupra lui Iuda. Iehova ştie că poporul său are tendinţa să se bizuie pe „un braţ de carne“, cum ar fi Egiptul sau Etiopia, aflate la sud. De aceea, el îl împuterniceşte pe Isaia să pună în scenă un avertisment înfricoşător. — 2 Cronici 32:7, 8.

„Gol şi desculţ“

8. Ce acţiune profetică inspirată pune Isaia în scenă?

⁸ Iehova îi spune lui Isaia: „Du-te, dezleagă-ţi sacul de pe coapse şi scoate-ţi încălţămintea din picioare!“ Isaia se supune poruncii lui Iehova. „El a făcut aşa, a umblat gol şi desculţ“ (Isaia 20:2). Pânza de sac este un veşmânt dintr-o ţesătură aspră purtat deseori de profeţi, uneori pentru a transmite un mesaj de avertizare. Acest veşmânt este purtat şi în perioade critice sau după auzirea unor veşti cutremurătoare (2 Împăraţi 19:2; Psalmul 35:13; Daniel 9:3). Dar umblă Isaia gol în sensul că nu are absolut nimic pe el? Nu neapărat. Cuvântul ebraic tradus „gol“ poate face referire şi la o persoană îmbrăcată sumar sau subţire (1 Samuel 19:24). Prin urmare, e posibil ca Isaia să-şi fi dat jos numai veşmântul exterior, rămânând în tunica scurtă, care se purta de obicei direct pe piele. Bărbaţi prizonieri sunt deseori înfăţişaţi astfel în sculpturile asiriene.

9. Care este semnificaţia profetică a acţiunii lui Isaia?

⁹ Semnificaţia acţiunii ieşite din comun a lui Isaia nu este lăsată fără explicaţie: „DOMNUL a zis: «După cum slujitorul Meu Isaia a umblat gol şi desculţ trei ani, ca semn de înştiinţare  pentru Egipt şi pentru Etiopia, tot aşa şi împăratul Asiriei va lua captivi din Egipt şi exilaţi din Etiopia, tineri şi bătrâni, goi şi desculţi şi cu spatele descoperit, spre ruşinea Egiptului»“ (Isaia 20:3, 4). Într-adevăr, nu va mai trece mult până când egiptenii şi etiopienii vor fi luaţi prizonieri. Nimeni nu va fi cruţat. Chiar şi ‘tinerii şi bătrânii’ — copiii şi vârstnicii — vor fi deposedaţi de toate bunurile lor şi vor fi duşi în exil. Prin intermediul acestei imagini sumbre, Iehova îi avertizează pe locuitorii lui Iuda că în zadar îşi vor pune încrederea în Egipt şi în Etiopia. Prăbuşirea acestor naţiuni va avea drept consecinţă „ruşinea [goliciunea, NW]“ lor — umilirea lor definitivă!

Speranţa se spulberă, frumuseţea se ofileşte

10, 11. a) Cum va reacţiona Iuda când îşi va da seama că Egiptul şi Etiopia sunt neputincioase în faţa Asiriei? b) De ce locuitorii lui Iuda sunt probabil înclinaţi să se încreadă în Egipt şi în Etiopia?

¹⁰ În continuare, Iehova descrie în mod profetic cum reacţionează poporul său când îşi dă seama că Egiptul şi Etiopia, refugiul în care şi-a pus speranţa, se dovedesc neputincioase în faţa asirienilor. „Se vor îngrozi şi se vor ruşina cei care îşi puseseră încrederea în Etiopia şi se mândreau cu Egiptul. Şi locuitorii de pe ţărmul acesta vor zice în ziua aceea: «Iată ce a ajuns încrederea noastră, la care am alergat ca să fim ajutaţi şi să fim salvaţi de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?»“ — Isaia 20:5, 6.

¹¹ Iuda pare doar o bucată îngustă de litoral în comparaţie cu puterea Egiptului şi a Etiopiei. Probabil că unii locuitori de pe „ţărmul acesta“ sunt fascinaţi de frumuseţea Egiptului — de semeţele lui piramide, de templele lui impunătoare şi de vilele lui spaţioase, înconjurate de grădini, livezi şi bazine. Impozanta arhitectură a Egiptului pare a fi o dovadă a tăriei şi permanenţei. Cu siguranţă, această ţară nu poate fi distrusă! Se pare că iudeii sunt impresionaţi şi de arcaşii, de carele şi de cavaleria Etiopiei.

12. În cine trebuie să-şi pună încrederea Iuda?

 ¹² Având în vedere avertismentul pus în scenă de Isaia şi cuvintele profetice ale lui Iehova, orice persoană care pretinde că îi slujeşte lui Dumnezeu, dar care se simte înclinată să-şi pună încrederea în Egipt şi în Etiopia, trebuie să se gândească cu seriozitate. Mult mai bine ar fi să-şi pună încrederea în Iehova, nu în omul muritor (Psalmul 25:2; 40:4)! Pe măsură ce evenimentele se derulează, regele Asiriei îi provoacă mari suferinţe naţiunii lui Iuda, iar mai târziu, aceasta îşi vede templul şi capitala distruse de Babilon. Totuşi rămâne „a zecea parte“, „o sămânţă sfântă“, ca butucul unui copac enorm (Isaia 6:13). La timpul potrivit, mesajul transmis de Isaia va întări foarte mult credinţa acestui mic grup, care va continua să se încreadă în Iehova!

 Puneţi-vă încrederea în Iehova

13. Cu ce presiuni se confruntă astăzi atât cei credincioşi, cât şi cei necredincioşi?

¹³ Avertismentul din Isaia cu privire la inutilitatea faptului de a ne pune încrederea în Egipt şi în Etiopia nu ţine de domeniul trecutului. El are o valoare practică în zilele noastre. Trăim „timpuri critice“ (2 Timotei 3:1). Gravele probleme financiare, sărăcia care ia amploare, nesiguranţa politică, frământările civile şi războaiele mai mici sau mai mari au efecte devastatoare — nu numai asupra celor ce dispreţuiesc guvernarea lui Dumnezeu, ci şi asupra celor ce se închină lui Iehova. Întrebarea la care trebuie să răspundă fiecare este: Spre cine mă voi îndrepta pentru ajutor?

14. De ce trebuie să ne punem încrederea numai în Iehova?

¹⁴ Unii oameni din zilele noastre ar putea fi impresionaţi de experţii în finanţe, de politicieni şi de oamenii de ştiinţă, care vorbesc despre rezolvarea problemelor omenirii cu ajutorul ingeniozităţii şi al tehnologiei umane. Cu toate acestea, Biblia afirmă în mod clar: „Mai bine să cauţi adăpost în DOMNUL, decât să te încrezi în cei mari“ (Psalmul 118:9). Toate planurile umane de pace şi securitate vor fi zădărnicite din motivul pertinent enunţat de profetul Ieremia: „Ştiu, DOAMNE, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“. — Ieremia 10:23.

15. Unde se află singura speranţă pentru omenirea îndurerată?

¹⁵ De aceea, este esenţial ca slujitorii lui Dumnezeu să nu se lase impresionaţi de nici o aparentă putere sau înţelepciune a acestei lumi (Psalmul 33:10; 1 Corinteni 3:19, 20). Creatorul, Iehova, oferă singura speranţă pentru omenirea îndurerată. Cei ce îşi pun încrederea în el vor fi salvaţi, după cum a scris sub inspiraţie divină apostolul Ioan: „Lumea trece, şi dorinţa ei la fel, dar cine face voinţa lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna“. — 1 Ioan 2:17.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 209]

Asirienii obişnuiau să le scoată ochii unora dintre prizonierii lor

[Legenda fotografiilor de la pagina 213]

Poate că pe unii îi impresionează realizările oamenilor, dar cel mai bine este să ne punem încrederea în Iehova