Capitolul şase

Iehova Dumnezeu are milă de o rămăşiţă

Isaia 4:2–6

1, 2. Ce prezice profetul Isaia cu privire la Iuda şi Ierusalim?

O FURTUNĂ violentă se abate asupra unei regiuni dens populate. Vânturi puternice, ploi torenţiale şi o inundaţie catastrofală provoacă mari pagube pe o suprafaţă întinsă de pământ, distrugând case şi culturi şi secerând vieţi. Dar furtuna nu durează mult, iar după încetarea ei se instalează calmul. Supravieţuitorii încep să facă reparaţiile necesare şi să construiască din nou.

² Profetul Isaia prezice ceva asemănător cu privire la Iuda şi Ierusalim. Din motive întemeiate, norii negri ai judecăţii divine se apropie în mod ameninţător. Vinovăţia naţiunii este mare. Atât conducătorii, cât şi poporul au umplut ţara cu nedreptate şi cu sânge nevinovat. Prin intermediul lui Isaia, Iehova demască vinovăţia lui Iuda şi avertizează că va executa judecata asupra acestei naţiuni delincvente (Isaia 3:25). În urma acestei furtuni, pământul lui Iuda va rămâne complet pustiu. Această perspectivă trebuie să-l fi întristat pe Isaia.

3. Ce veşti bune conţine mesajul inspirat din Isaia 4:2–6?

³ Dar sunt şi veşti bune! Furtuna judecăţii drepte a lui Iehova va trece şi o rămăşiţă va supravieţui. Într-adevăr, judecata lui Iehova va fi temperată de îndurare. Mesajul inspirat al lui Isaia consemnat în Isaia 4:2–6 îndreaptă atenţia spre acest timp de binecuvântări din viitor. Este ca şi cum soarele ar ieşi dintre nori; scena cu imagini  şi cu sunete de judecată, descrisă în Isaia 2:6—​4:1, este înlocuită cu cea a unui popor şi a unei ţări complet restabilite.

4. De ce trebuie să examinăm profeţia lui Isaia privitoare la restabilirea unei rămăşiţe?

⁴ Profeţia lui Isaia privitoare la restabilirea unei rămăşiţe şi la siguranţa ei ulterioară îşi găseşte şi ea o împlinire în zilele noastre, numite „zilele din urmă“ (Isaia 2:2–4). Să examinăm acum acest mesaj oportun, deoarece, pe lângă faptul că are o semnificaţie profetică, el ne oferă informaţii cu privire la îndurarea lui Iehova şi la modul în care fiecare dintre noi poate beneficia de ea.

„Mlădiţa lui Iehova“

5, 6. a) Cum descrie Isaia timpul de pace care va urma după apropiata furtună? b) Care este semnificaţia cuvântului „mlădiţă“, şi ce indică lucrul acesta cu privire la pământul lui Iuda?

⁵ În timp ce Isaia priveşte dincolo de apropiata furtună, spre un timp în care va domni pacea, tonul lui devine călduros. El scrie: „În ziua aceea, ceea ce Iehova va face să încolţească [mlădiţa lui Iehova, nota de subsol] va fi pentru împodobire şi pentru glorie şi rodul ţării va fi ceva de care să fii mândru şi ceva frumos pentru cei din Israel care au scăpat“. — Isaia 4:2, NW.

⁶ Isaia vorbeşte aici despre restabilire. Substantivul ebraic tradus prin ‘mlădiţă’ înseamnă ‘ceva ce creşte [ca o plantă], un lăstar, o ramură’. El este pus în legătură cu prosperitatea, cu creşterea şi cu binecuvântările care vin de la Iehova. Isaia zugrăveşte astfel un tablou al speranţei — apropiata distrugere nu va fi definitivă. Având binecuvântarea lui Iehova,  pământul odinioară prosper al lui Iuda va da din nou roade din belşug. * — Leviticul 26:3–5.

7. În ce sens va fi mlădiţa lui Iehova „plină de splendoare şi de slavă“?

⁷ Isaia foloseşte cuvinte sugestive pentru a descrie măreţia viitoarei transformări. Mlădiţa lui Iehova „va fi pentru împodobire şi pentru glorie“. Cuvântul „împodobire“ aminteşte cât de frumoasă era Ţara Promisă când Iehova i-a dat-o Israelului cu multe secole mai înainte. Era atât de frumoasă, încât era considerată „o podoabă între toate ţările“ (Ezechiel 20:6,  nota de subsol). Astfel, cuvintele lui Isaia îi dau poporului asigurarea că ţara lui Iuda va fi restabilită la gloria şi frumuseţea ei de odinioară. Într-adevăr, ea va fi ca o podoabă superbă pe pământ.

8. Cine se va bucura de frumuseţea restabilită a ţării, şi cum descrie Isaia sentimentele lor?

⁸ Prin urmare, cine se va bucura de frumuseţea restabilită a ţării? „Cei din Israel care au scăpat“, scrie Isaia. Într-adevăr, unii vor supravieţui distrugerii umilitoare prezise mai înainte (Isaia 3:25, 26). O rămăşiţă dintre supravieţuitori se va întoarce în Iuda şi va lua parte la restabilirea ţării. Pentru aceste persoane care se vor întoarce — ‘cei care au scăpat’ — rodul îmbelşugat al ţării lor restabilite va deveni „ceva de care să fii mândru şi ceva frumos“ (Isaia 4:2, NW). Ruşinea pe care au simţit-o când ţara le-a fost pustiită se va transforma într-un sentiment reînnoit de mândrie.

9. a) Ce s-a întâmplat în 537 î.e.n. ca împlinire a cuvintelor lui Isaia? b) De ce se poate spune că printre ‘cei care au scăpat’ se numărau unii născuţi în exil (vezi nota de subsol)?

⁹ În armonie cu cuvintele lui Isaia, furtuna judecăţii s-a dezlănţuit în 607 î.e.n., când babilonienii au distrus Ierusalimul şi mulţi israeliţi au fost ucişi. Unii au supravieţuit şi au fost duşi în exil în Babilon, însă, dacă nu ar fi fost îndurarea lui Dumnezeu, nu ar fi existat nici un supravieţuitor (Neemia 9:31). În cele din urmă, ţara lui Iuda a rămas complet pustie (2 Cronici 36:17–21). Apoi, în 537 î.e.n., Dumnezeul îndurării le-a permis ‘celor care au scăpat’ să se întoarcă în Iuda pentru a restabili închinarea adevărată (Ezra 1:1–4; 2:1). * Căinţa sinceră a acestor exilaţi întorşi este  frumos exprimată în Psalmul 137, care, din câte se pare, a fost scris în timpul captivităţii sau la puţin timp după aceea. Întorşi în Iuda, ei au arat pământul şi au semănat sămânţă în ţară. Imaginaţi-vă cum trebuie să se fi simţit ei când au văzut că Dumnezeu le binecuvânta eforturile, făcând ca pământul să rodească la fel ca bogata ‘grădină a Edenului’! — Ezechiel 36:34–36.

10, 11. a) În ce sens au fost Studenţii în Biblie în captivitatea ‘Babilonului cel Mare’ la începutul secolului al XX-lea? b) Cum a binecuvântat Iehova rămăşiţa israeliţilor spirituali?

¹⁰ O restabilire asemănătoare a avut loc în zilele noastre. La începutul secolului al XX-lea, Studenţii în Biblie, cum erau cunoscuţi atunci Martorii lui Iehova, au ajuns în captivitatea ‘Babilonului cel Mare’, imperiul mondial al religiei false (Revelaţia 17:5). Deşi respinseseră multe învăţături religioase false, Studenţii în Biblie erau încă întinaţi cu anumite idei şi practici babiloniene. În urma opoziţiei declanşate de cler, unii dintre ei au fost efectiv închişi. Ţara lor spirituală — starea lor religioasă, sau spirituală — a rămas pustie.

¹¹ Însă în primăvara anului 1919, Iehova a avut milă de această rămăşiţă de israeliţi spirituali (Galateni 6:16). Deoarece a văzut căinţa şi dorinţa lor de a i se închina lui în adevăr, el i-a eliberat atât din închisoarea propriu-zisă, cât şi, un lucru şi mai important, din captivitatea spirituală. Aceşti ‘scăpaţi’ au fost restabiliţi în domeniul spiritual pe care Dumnezeu li l-a dat şi pe care El l-a făcut să rodească din belşug. Înfăţişarea atrăgătoare a acestui domeniu spiritual a făcut ca milioane de persoane temătoare de Dumnezeu să i se alăture rămăşiţei în închinarea adevărată.

12. Cum preamăresc cuvintele lui Isaia îndurarea pe care o are Iehova faţă de poporul său?

¹² Aceste cuvinte ale lui Isaia preamăresc îndurarea pe care o are Dumnezeu faţă de poporul său. Deşi, ca naţiune, israeliţii  s-au răzvrătit împotriva lui Iehova, el a avut milă de o rămăşiţă penitentă. Faptul de a şti că şi cei ce comit păcate grave se pot întoarce plini de speranţă la Iehova ne poate aduce mângâiere. Cei ce se căiesc nu trebuie să creadă că nu pot obţine îndurarea lui Iehova, deoarece el nu respinge o inimă mâhnită (Psalmul 51:17). Biblia ne dă următoarea asigurare: „DOMNUL este îndurător şi milostiv, încet la mânie şi plin de bunătate. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură DOMNUL de cei care se tem de El“ (Psalmul 103:8, 13). Cu siguranţă, un Dumnezeu atât de îndurător este demn de toată lauda noastră!

O rămăşiţă devine sfântă pentru Iehova

13. Potrivit cu Isaia 4:3, cum descrie Isaia rămăşiţa căreia Iehova urma să-i arate îndurare?

¹³ Am aflat deja câte ceva despre rămăşiţa căreia Iehova îi va arăta îndurare, dar Isaia oferă acum mai multe detalii despre membrii acesteia. El scrie: „Se va întâmpla că cei rămaşi în Sion şi cei lăsaţi în Ierusalim vor fi numiţi sfinţi pentru el, toţi cei înscrişi pentru viaţă în Ierusalim“. — Isaia 4:3, NW.

14. Cine sunt „cei rămaşi“ şi „cei lăsaţi“, şi de ce va avea milă Iehova de ei?

¹⁴ Cine sunt „cei rămaşi“ şi „cei lăsaţi“? Ei sunt cei care au scăpat, menţionaţi în versetul anterior — exilaţii evrei cărora li se va permite să se întoarcă în Iuda. Acum Isaia arată de ce Iehova va avea milă de ei: ei vor fi „sfinţi pentru el“. Sfinţenia înseamnă „curăţenie sau puritate religioasă; caracter sacru“. A fi sfânt înseamnă a fi curat, sau pur, în cuvinte şi fapte, a te conforma normelor lui Iehova privitoare la ce este corect şi drept. Într-adevăr, Iehova va avea milă de cei ce sunt „sfinţi pentru el“ şi le va permite să se întoarcă în Ierusalim, „cetatea sfântă“. — Neemia 11:1.

15. a) De ce obicei al evreilor ne aminteşte expresia „înscrişi pentru viaţă în Ierusalim“? b) Ce avertisment serios exprimă cuvintele lui Isaia?

 ¹⁵ Va rămâne aici această rămăşiţă sfântă? Ei vor fi „înscrişi pentru viaţă în Ierusalim“, promite Isaia. Lucrul acesta ne aminteşte de obiceiul evreilor de a păstra cu mare grijă registrele cu familiile şi triburile din Israel (Neemia 7:5). A fi înscris într-un registru însemna a fi în viaţă, deoarece, în caz de deces, numele persoanei respective era şters. În alte locuri din Biblie citim despre un registru, sau o carte figurativă, care conţine numele celor pe care Iehova îi răsplăteşte cu viaţă. Însă în această carte numele sunt trecute în mod condiţionat, deoarece Iehova poate „şterge“ numele cuiva (Exodul 32:32, 33; Psalmul 69:28). Prin urmare, cuvintele lui Isaia exprimă un avertisment serios: cei întorşi vor putea trăi în continuare în ţara lor restabilită numai dacă rămân sfinţi în ochii lui Dumnezeu.

16. a) Ce a pretins Iehova din partea celor ce le-a permis să se întoarcă în Iuda în 537 î.e.n.? b) De ce se poate spune că îndurarea lui Iehova faţă de rămăşiţa unsă şi „alte oi“ nu a fost zadarnică?

¹⁶ În 537 î.e.n., rămăşiţa care s-a întors la Ierusalim a făcut lucrul acesta cu o motivaţie curată: restabilirea închinării adevărate. Nici o persoană întinată de practici religioase păgâne sau de conduita necurată cu privire la care Isaia atrăsese atenţia cu atâta vehemenţă nu avea dreptul să se întoarcă (Isaia 1:15–17). Numai cei pe care Iehova îi considera sfinţi se puteau întoarce în Iuda (Isaia 35:8). În mod similar, după eliberarea lor din captivitatea spirituală în 1919, membrii rămăşiţei unse, cărora li s-au alăturat acum milioane de „alte oi“ — a căror speranţă este să trăiască veşnic pe pământ — au depus toate eforturile pentru a fi sfinţi în ochii lui Dumnezeu (Ioan 10:16). Ei au renunţat la învăţăturile şi practicile babiloniene. În mod individual, ei se străduiesc să adere la normele morale înalte ale lui Dumnezeu (1 Petru 1:14–16).  Îndurarea pe care a arătat-o Iehova faţă de ei nu a fost zadarnică.

17. Ale cui nume sunt scrise de Iehova în ‘cartea sa a vieţii’, şi care ar trebui să fie hotărârea noastră?

¹⁷ Amintiţi-vă că Iehova i-a observat pe acei israeliţi care erau sfinţi şi ‘a înscris numele lor pentru viaţă’. Şi astăzi Iehova observă eforturile noastre de a fi curaţi din punct de vedere mintal şi fizic în timp ce ‘ne aducem trupurile ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu’ (Romani 12:1). Toţi cei ce urmează acest mod de viaţă sunt scrişi de Dumnezeu în „cartea vieţii“ — registrul figurativ care conţine numele celor ce îndeplinesc condiţiile pentru a primi viaţă veşnică, fie în cer, fie pe pământ (Filipeni 4:3, Maleahi 3:16). Prin urmare, să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a rămâne sfinţi în ochii lui Dumnezeu, deoarece în felul acesta numele nostru va rămâne în această „carte“ preţioasă. — Revelaţia 3:5.

Promisiunea unei îngrijiri iubitoare

18, 19. Potrivit cu Isaia 4:4, 5, ce purificare trebuie să facă Iehova, şi cum va fi ea realizată?

¹⁸ În continuare Isaia arată cum locuitorii ţării restabilite vor deveni sfinţi şi ce binecuvântări îi aşteaptă. El spune: „Când DOMNUL va spăla murdăria fiicelor Sionului şi va curăţi Ierusalimul de vinovăţia de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecăţii şi cu duhul arderii. DOMNUL va crea peste toată întinderea Muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua şi un nor de flăcări strălucitoare noaptea: peste toată slava va fi un acoperământ“. — Isaia 4:4, 5.

¹⁹ Mai înainte Isaia le-a mustrat pe „fiicele Sionului“, care îşi ascundeau corupţia morală sub podoabele lor ostentative. De asemenea, el a demascat vina de sânge a oamenilor în general, îndemnându-i să se spele (Isaia 1:15, 16; 3:16–23).  Aici însă el priveşte în viitor, spre timpul când Dumnezeu însuşi va fi „spălat excrementele“, sau murdăria morală, şi va fi „curăţat petele de sânge“ (Isaia 4:4, New International Version). Cum se va face această purificare? Cu „duhul [spiritul, NW] judecăţii“ şi cu „duhul [spiritul, NW] arderii“. Apropiata distrugere a Ierusalimului şi exilul în Babilon vor fi rafalele judecăţii lui Dumnezeu şi ale mâniei sale aprinse împotriva unei naţiuni necurate. Rămăşiţa care va supravieţui acestor nenorociri şi care se va întoarce în ţara ei va fi fost umilită şi rafinată. De aceea, ei vor fi sfinţi pentru Iehova şi vor avea parte de îndurare. — Compară cu Maleahi 3:2, 3.

20. a) De ce anume amintesc cuvintele „un nor“, „fum“ şi „flăcări“? b) De ce exilaţilor purificaţi nu trebuie să le fie frică?

²⁰ Prin intermediul lui Isaia, Iehova promite că va lua această rămăşiţă purificată în grija sa iubitoare. Cuvintele „un nor“, „fum“ şi „flăcări“ amintesc de grija pe care le-a  purtat-o Iehova israeliţilor după plecarea din Egipt. Un ‘stâlp de foc şi de nor’ i-a ocrotit de egiptenii care îi urmăreau şi, de asemenea, i-a condus prin pustie (Exodul 13:21, 22; 14:19, 20, 24). Când Iehova s-a arătat la muntele Sinai, muntele „fumega“ (Exodul 19:18). Prin urmare, exilaţii purificaţi nu vor avea nici un motiv de teamă. Iehova va fi Ocrotitorul lor. El va fi cu ei fie că se vor strânge în casele lor, fie că se vor întruni în adunări sfinte.

21, 22. a) Cu ce scop era ridicat de obicei un cort, sau o colibă? b) Ce perspectivă i se oferă rămăşiţei purificate?

²¹ Vorbind despre ocrotirea divină, Isaia se concentrează în final asupra vieţii cotidiene. El scrie: „[Va fi, NW] un cort, ca umbrar împotriva căldurii zilei şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii“ (Isaia 4:6). Un cort, sau o colibă, era deseori ridicat într-o vie sau într-un câmp pentru a oferi adăpostul atât de necesar împotriva soarelui arzător din anotimpul secetos şi împotriva frigului şi furtunilor din anotimpul ploios. — Compară cu Iona 4:5.

²² Când se va confrunta cu arşiţa persecuţiei şi cu furtunile opoziţiei, rămăşiţa purificată va găsi în Iehova Sursa ocrotirii, a siguranţei şi a refugiului ei (Psalmii 91:1, 2; 121:5). Membrilor acestei rămăşiţe li se oferă o perspectivă minunată: Dacă vor renunţa la învăţăturile şi practicile babiloniene necurate, dacă se vor supune purificării judecăţii lui Iehova şi dacă se vor strădui să rămână sfinţi, ei vor fi în continuare în siguranţă, ca şi cum s-ar afla într-un „cort“ ce oferă protecţie divină.

23. De ce a binecuvântat Iehova rămăşiţa unsă şi pe însoţitorii ei?

²³ Observaţi că mai întâi are loc purificarea, iar apoi vin binecuvântările. Lucrul acesta a fost confirmat în zilele noastre. În 1919, rămăşiţa unsă s-a supus în mod umil rafinării, iar Iehova ‘a spălat’ necurăţia ei. De atunci, „o mare mulţime“ de alte oi se lasă şi ea purificată de Iehova (Revelaţia 7:9).  Purificaţi în felul acesta, rămăşiţa şi însoţitorii ei au fost binecuvântaţi — Iehova i-a luat sub ocrotirea sa. El nu intervine în mod miraculos pentru a opri arşiţa persecuţiei sau furtunile opoziţiei care se abat asupra lor. Însă el îi ocroteşte ca şi cum ar ridica deasupra lor ‘un cort, ca umbrar şi ca loc de adăpost împotriva furtunii’. În ce fel?

24. De unde reiese că Iehova şi-a binecuvântat poporul ca organizaţie?

²⁴ Să luăm următoarea situaţie: Unele dintre cele mai puternice guverne din istoria omenirii au interzis lucrarea de predicare a Martorilor lui Iehova sau au încercat să-i distrugă în mod complet. Cu toate acestea, Martorii au rămas neclintiţi şi au predicat fără încetare! De ce nu au putut naţiunile puternice să oprească activitatea acestui grup de oameni relativ mic şi aparent lipsit de apărare? Deoarece Iehova i-a pus pe slujitorii săi purificaţi într-un „cort“ protector pe care nici un om nu îl poate distruge!

25. Ce înseamnă pentru fiecare dintre noi faptul că Iehova este Ocrotitorul nostru?

²⁵ Dar ce se poate spune despre fiecare dintre noi? Faptul că Iehova este Ocrotitorul nostru nu înseamnă că viaţa noastră în acest sistem de lucruri este lipsită de probleme. Mulţi creştini fideli se confruntă cu mari dificultăţi, cum ar fi sărăcia, dezastrele naturale, războaiele, boala şi moartea. Când ne confruntăm cu asemenea greutăţi, să nu uităm niciodată că Dumnezeul nostru este cu noi. El ne ocroteşte din punct de vedere spiritual, oferindu-ne lucrurile de care avem nevoie — chiar şi „puterea care depăşeşte normalul“ — pentru a rămâne fideli în încercări (2 Corinteni 4:7). Având siguranţa că el este alături de noi, nu avem de ce să ne temem. De fapt, atât timp cât facem tot ce ne stă în putinţă pentru a rămâne sfinţi în ochii săi, nimic „nu ne va putea separa de iubirea lui Dumnezeu“. — Romani 8:38, 39.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

 [Legenda fotografiei de la pagina 63]

Asupra lui Iuda vine o furtună a judecăţii divine