Capitolul nouăsprezece

Iehova umileşte mândria Tirului

Isaia 23:1–18

1, 2. a) Ce fel de oraş a fost Tirul antic? b) Ce a profeţit Isaia cu privire la Tir?

ERA „desăvârşit de frumos“ şi avea din belşug „tot felul de mărfuri“ (Ezechiel 27:4, 12). Imensa lui flotă străbătea marea până în ţinuturi îndepărtate. A ajuns ‘în culmea onoarei, în inima mărilor’, iar cu ‘avuţiile’ lui i-a îmbogăţit pe „împăraţii pământului“ (Ezechiel 27:25, 33). De acest renume se bucura în secolul al VII-lea î.e.n. Tirul, un oraş fenician situat în extremitatea estică a Mediteranei.

² Cu toate acestea, Tirul avea să fie distrus. Cu aproximativ o sută de ani înainte ca Ezechiel să facă această descriere, profetul Isaia a prezis căderea fortăreţei feniciene şi durerea celor a căror existenţă depindea de ea. Isaia a mai profeţit că, după un anumit timp, Dumnezeu avea să îşi îndrepte atenţia spre acest oraş, dându-i din nou prosperitate. Cum s-au împlinit cuvintele profetului? Şi ce putem învăţa din tot ce i s-a întâmplat Tirului? O înţelegere clară a celor întâmplate lui, precum şi a motivului pentru care au avut loc toate acestea ne va întări credinţa în Iehova şi în promisiunile sale.

„Bociţi-vă, corăbii din Tarsis!“

3, 4. a) Unde era situat Tarsisul, şi ce legături existau între Tir şi Tarsis? b) De ce vor avea motive să se ‘bocească’ marinarii care fac comerţ cu Tarsisul?

³ Sub titlul „Prorocie împotriva Tirului“, Isaia declară: „Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci Tirul a fost devastat: nu mai  are nici case, nici intrare!“ (Isaia 23:1a). Se crede că Tarsisul era o regiune în Spania, departe de Tirul aflat în partea estică a Mediteranei. * Cu toate acestea, fenicienii erau marinari iscusiţi, iar corăbiile lor erau mari şi rezistente. Unii istorici sunt de părere că fenicienii au fost primii care au observat legătura dintre lună şi maree şi care au folosit astronomia în navigaţie ca mijloc de orientare. Prin urmare, marea distanţă dintre Tir şi Tarsis nu constituia un obstacol pentru ei.

⁴ În zilele lui Isaia, îndepărtatul Tarsis era o piaţă de desfacere pentru Tir, probabil principala sursă a bogăţiei lui într-o anumită perioadă din istoria acestuia. Spania avea mine bogate în zăcăminte de argint, fier, cositor şi alte metale (compară cu Ieremia 10:9; Ezechiel 27:12). ‘Corăbiile din Tarsis’, probabil corăbiile din Tir care făceau comerţ cu Tarsisul, vor avea motive serioase să se ‘bocească’, deplângând distrugerea portului lor gazdă.

5. Unde vor auzi marinarii care vin din Tarsis de căderea Tirului?

⁵ Cum vor auzi marinarii aflaţi pe mare că Tirul a căzut? Isaia răspunde: „Din ţara Chitim le-a venit vestea aceasta“ (Isaia 23:1b). „Ţara Chitim“ se referă probabil la insula Cipru, situată la aproximativ 100 de kilometri vest de ţărmul fenician. Aici fac ultima lor escală corăbiile din Tarsis ce navighează spre est înainte de a ajunge în Tir. Aşadar, marinarii vor primi vestea despre înfrângerea îndrăgitului lor port-gazdă când vor face o escală în Cipru. Cât de şocaţi vor fi! Zdrobiţi de durere, ei se vor ‘boci’ cu disperare.

6. Descrieţi relaţiile care existau între Tir şi Sidon.

⁶ Şi oamenii de pe ţărmul fenician vor fi cuprinşi de disperare. Profetul spune: „Tăceţi, locuitori ai ţărmului, pe care  îl umpleau odată negustorii din Sidon, care străbăteau marea! Veniturile lui erau grâul Nilului [sămânţa din Sihor, NW]şi secerişul râului [Nilului, NW], aduse pe ape mari, aşa că el era târgul popoarelor“ (Isaia 23:2, 3). ‘Locuitorii ţărmului’ — vecinii Tirului — vor amuţi complet de uimire când vor afla de căderea dezastruoasă a Tirului. Cine sunt „negustorii din Sidon“ care ‘i-au umplut’ pe aceşti locuitori, îmbogăţindu-i? La început, Tirul a fost o colonie a Sidonului, oraş-port situat la nord de Tir, la o distanţă de numai 35 de kilometri. Pe monezile lui, Sidonul se prezintă ca fiind mama Tirului. Deşi a eclipsat Sidonul în privinţa bogăţiei, Tirul a rămas „fiica Sidonului“, iar locuitorii lui îşi zic în continuare sidonieni (Isaia 23:12). Prin urmare, expresia „negustorii din Sidon“ se referă probabil la locuitorii Tirului care se ocupau cu negoţul.

7. Cum i-au îmbogăţit pe alţii negustorii sidonieni?

⁷ Îndeletnicindu-se cu comerţul, bogaţii negustori sidonieni străbat Marea Mediterană. Ei transportă în multe locuri sămânţa, sau grâul, din Sihor, cel mai estic braţ al fluviului Nil din regiunea de deltă a Egiptului (compară cu Ieremia 2:18). „Secerişul Nilului“ include şi alte produse din Egipt. Negoţul şi trocul cu aceste bunuri sunt deosebit de profitabile pentru aceşti negustori care călătoresc pe mare, precum şi pentru popoarele cu care aceştia fac comerţ. Negustorii sidonieni umplu Tirul cu câştiguri. Într-adevăr, ei vor fi îndureraţi când Tirul va fi distrus.

8. Cum va resimţi Sidonul căderea Tirului?

⁸ După aceea, Isaia se adresează Sidonului cu următoarele cuvinte: „Ruşinează-te, Sidonule! căci aşa a vorbit marea, puterea mării: «Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fecioare»“ (Isaia 23:4). După distrugerea Tirului, ţărmul pe care se întindea odinioară oraşul va arăta părăginit şi pustiu. Marea va părea  că strigă de durere, ca o mamă care este atât de disperată din cauză că şi-a pierdut copiii, încât neagă că i-ar fi avut vreodată. Sidonului îi va fi ruşine de ce i s-a întâmplat fiicei sale.

9. Ce alte evenimente au produs o consternare comparabilă cu cea pe care o vor simţi oamenii după căderea Tirului?

⁹ Într-adevăr, vestea că Tirul a fost distrus va cauza o durere generală. Isaia spune: „La fel ca în cazul veştii privitoare la Egipt, oamenii vor fi, de asemenea, extrem de îndureraţi când vor primi vestea privitoare la Tir“ (Isaia 23:5, NW). Durerea celor îndoliaţi va fi asemenea celei provocate de vestea despre Egipt. La ce veste se referă profetul? Este posibil ca el să se refere la împlinirea ‘prorociei cu privire la Egipt’, rostite de el mai înainte (Isaia 19:1–25). * Sau probabil că profetul vorbeşte despre vestea nimicirii armatei lui faraon în zilele lui Moise, veste ce a produs o consternare generală (Exodul 15:4, 5, 14–16; Iosua 2:9–11). Oricum ar sta lucrurile, cei ce vor auzi vestea despre distrugerea Tirului vor fi extrem de îndureraţi. Acestora li se spune să fugă în îndepărtatul Tarsis pentru a se refugia şi li se porunceşte să-şi exprime în mod zgomotos durerea: „Treceţi la Tarsis, bociţi-vă, locuitori ai ţărmului!“ — Isaia 23:6.

Vesel „în zilele de odinioară“

10–12. Cât de bogat şi influent era Tirul şi ce vechime avea el?

¹⁰ Tirul este un oraş străvechi, după cum ne aminteşte Isaia atunci când întreabă: „Aceasta este cetatea voastră cea veselă, care îşi avea originea în zilele de odinioară?“ (Isaia 23:7a) El este un oraş prosper cel puţin din zilele lui Iosua (Iosua 19:29). De-a lungul anilor, Tirul a devenit renumit pentru fabricarea obiectelor de metal şi de sticlă, precum şi a purpurei. Robele de purpură tiriană erau cele mai scumpe,  iar stofele costisitoare ţesute în Tir erau căutate de nobilime (compară cu Ezechiel 27:7, 24). Tirul este şi un centru comercial pentru caravane, precum şi un mare depozit de mărfuri pentru import şi export.

¹¹ În plus, oraşul este puternic din punct de vedere militar. Sprague de Camp scrie: „Deşi nu erau străluciţi ca războinici — deoarece nu erau soldaţi, ci negustori — fenicienii şi-au apărat oraşele cu o dârzenie şi îndărătnicie fanatice. Datorită acestor însuşiri, la care s-a adăugat şi puterea flotei lor maritime, tirienii au putut opune rezistenţă celei mai puternice armate a vremii, armata asiriană“.

¹² Într-adevăr, Tirul şi-a făcut un nume în lumea mediteraneană. Picioarele îl „duceau să locuiască departe“ (Isaia 23:7b). Fenicienii călătoreau spre ţinuturi îndepărtate, întemeind centre comerciale şi porturi de escală, care în unele cazuri au devenit colonii. De exemplu, Cartagina, situată pe ţărmul de nord al Africii, este o colonie a Tirului. Cu timpul, aceasta urma să aibă o influenţă mai mare decât a Tirului şi urma să rivalizeze cu Roma în lumea mediteraneană.

Mândria sa va fi umilită

13. De ce se pune întrebarea: Cine are îndrăzneala să pronunţe judecata împotriva Tirului?

¹³ Având în vedere vechimea şi bogăţia Tirului, următoarea întrebare este firească: „Cine a luat această hotărâre împotriva Tirului, împărţitorul coroanelor, el, ai cărui negustori erau nişte prinţi şi ai cărui comercianţi erau cei mai onoraţi oameni de pe pământ?“ (Isaia 23:8) Cine are îndrăzneala să vorbească împotriva oraşului care a numit persoane puternice în poziţii de mare autoritate în coloniile lui şi în alte locuri — devenind astfel „împărţitorul coroanelor“? Cine are îndrăzneala să vorbească împotriva metropolei ai cărei negustori sunt prinţi şi ai cărei comercianţi sunt persoane respectabile?  Iată ce a spus Maurice Chehab, un fost administrator responsabil cu antichităţile la Muzeul Naţional din Beirut (Liban): „Din secolul al IX-lea până în secolul al VI-lea î.Cr., Tirul a deţinut poziţia pe care o avea Londra la începutul secolului al XX-lea“. De aceea, cine are îndrăzneala să vorbească împotriva acestui oraş?

14. Cine pronunţă judecata împotriva Tirului, şi de ce?

¹⁴ Răspunsul inspirat va ului Tirul. Isaia spune: „Însuşi Iehova al armatelor a dat acest sfat, pentru a înjosi mândria întregii frumuseţi, pentru a-i trata cu dispreţ pe toţi oamenii onorabili de pe pământ“ (Isaia 23:9, NW). De ce pronunţă Iehova judecata împotriva acestui bogat oraş străvechi? Oare din cauza locuitorilor lui care se închină la zeul fals Baal? Sau din cauză că Tirul are legături cu Izabela — fiica lui Etbaal, regele Sidonului, precum şi al Tirului — care s-a căsătorit cu regele Ahab al Israelului şi i-a masacrat pe profeţii lui Iehova (1 Împăraţi 16:29, 31; 18:4, 13, 19)? Răspunsul la ambele întrebări este nu. Tirul este condamnat din cauza mândriei sale dispreţuitoare: acest oraş s-a îngrăşat pe seama altor popoare, printre acestea numărându-se şi israeliţii. În secolul al IX-lea î.e.n., Iehova le-a spus Tirului şi altor oraşe prin intermediul profetului Ioel: „Aţi vândut pe fiii lui Iuda şi ai Ierusalimului, fiilor grecilor, ca să-i îndepărtaţi din hotarul lor“ (Ioel 3:6). Poate trece Dumnezeu cu vederea faptul că Tirul l-a tratat pe poporul său de legământ ca pe o simplă marfă?

15. Cum va reacţiona Tirul când Ierusalimul va cădea în mâinile lui Nebucadneţar?

¹⁵ Vor trece sute de ani şi Tirul va rămâne neschimbat. În 607 î.e.n., când armata regelui Nebucadneţar va distruge Ierusalimul, Tirul se va bucura: „Ha! Ha! Este zdrobită poarta popoarelor [Ierusalimul]! Şi se întoarce la mine! Mă voi îmbogăţi, căci el a rămas pustiu!“ (Ezechiel 26:2) Tirul se  va bucura, sperând să profite de pe urma distrugerii Ierusalimului. Deoarece capitala lui Iuda nu îi va mai face concurenţă, el se va aştepta la un avânt al comerţului său. Iehova îi va trata cu dispreţ pe cei ce s-au numit singuri ‘oameni onorabili’ şi care se mândresc să stea cu duşmanii poporului său.

16, 17. Ce se va întâmpla cu locuitorii Tirului când va cădea oraşul (vezi nota de subsol)?

¹⁶ Isaia continuă condamnarea pronunţată de Iehova împotriva Tirului: „Străbate-ţi ţara, ca Nilul, fiica Tarsisului! Nu mai este nici un jug! DOMNUL Şi-a întins mâna asupra mării; a făcut să tremure împărăţii; a poruncit distrugerea fortăreţelor Canaanului şi a zis: «De acum nu te vei mai bucura, fecioară asuprită, fiica Sidonului! Scoală-te şi treci la Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihn㻓. — Isaia 23:10–12.

¹⁷ De ce este numit Tirul „fiica Tarsisului“? Probabil deoarece Tarsisul va fi mai puternic decât Tirul după ce acesta va fi înfrânt. * Locuitorii Tirului transformat în ruine vor fi risipiţi aşa cum se revarsă un fluviu ieşit din matcă; maluri lui vor fi distruse, iar apele vor inunda toate câmpiile din jur. Mesajul lui Isaia adresat ‘fiicei Tarsisului’ pune accentul pe tratamentul sever la care va fi supus Tirul. Iehova însuşi îşi întinde mâna şi dă poruncă. Nimeni nu poate schimba deznodământul.

18. De ce este numită cetatea Tirului ‘fiica fecioară a Sidonului’, şi cum se va schimba situaţia ei?

 ¹⁸ De asemenea, Isaia spune că cetatea Tirului este ‘fiica fecioară a Sidonului’, sugerând astfel că aceasta nu a mai fost capturată şi jefuită de cuceritori străini, fiind încă nesubjugată (compară cu 2 Împăraţi 19:21; Isaia 47:1; Ieremia 46:11). Acum însă, Tirul urmează să fie distrus, iar unii dintre locuitorii lui se vor refugia în colonia feniciană Chitim. Cu toate acestea, deoarece şi-au pierdut puterea economică, ei nu vor găsi odihnă acolo.

Caldeenii îl vor prăda

19, 20. Cine va fi, conform profeţiei, cuceritorul Tirului, şi cum se împlineşte aceasta?

¹⁹ Ce putere politică va executa judecata lui Iehova împotriva Tirului? Isaia declară: „Iată ţara caldeenilor, care nu erau un popor, locuitorii aceştia ai pustiei, cărora asirianul le-a întemeiat o ţară; ei înalţă turnuri, surpă palatele, le prefac în ruină. Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci cetăţuia voastră este devastată“ (Isaia 23:13, 14). Caldeenii — nu asirienii — vor cuceri Tirul. Aceştia vor ridica turnuri de asediu, vor face una cu pământul locuinţele Tirului şi vor transforma acea fortăreaţă a corăbiilor din Tarsis într-un morman de ruine.

²⁰ Conform profeţiei, la scurt timp după căderea Ierusalimului, Tirul se răscoală împotriva Babilonului, iar Nebucadneţar asediază oraşul. Crezând că este de neînvins, Tirul opune rezistenţă. Pe parcursul asediului, capetele soldaţilor babilonieni ajung „pleşuve“ din cauza rosăturilor făcute de coifuri, iar umerii le „sunt jupuiţi“ de materialele de construcţie cărate pentru lucrările de asediu (Ezechiel 29:18). Asediul îi provoacă mari pierderi lui Nebucadneţar. Deşi oraşul continental este distrus, el nu pune mâna pe pradă, cea mai mare parte a comorilor Tirului fiind duse pe o insuliţă aflată la o distanţă de aproximativ 800 de metri de ţărm. Neavând o  flotă maritimă, regele caldeean nu poate cuceri insula. După 13 ani, Tirul va capitula, dar va supravieţui şi va vedea împlinirea altor profeţii.

„El se va întoarce iarăşi la câştigul lui“

21. În ce sens este Tirul „dat uitării“, şi pentru cât timp?

²¹ Isaia profeţeşte în continuare: „În timpul acela, Tirul va fi dat uitării şaptezeci de ani, cât ţine viaţa unui împărat“ (Isaia 23:15a). După distrugerea de către babilonieni a oraşului continental, Tirul insular „va fi dat uitării“. În armonie cu profeţia, până la sfârşitul vieţii „unui împărat“ — adică a Imperiului Babilonian —, Tirul insular nu va mai fi o putere financiară importantă. Prin intermediul lui Ieremia, Iehova include Tirul printre naţiunile care vor fi alese să bea vinul mâniei Lui. El spune: „Popoarele acestea vor fi supuse împăratului Babilonului şaptezeci de ani“ (Ieremia 25:8–17, 22, 27). Într-adevăr, Tirul insular nu este subjugat de Babilon timp de 70 de ani compleţi, deoarece Imperiul Babilonian cade în 539 î.e.n. Bineînţeles, cei 70 de ani reprezintă perioada în care Babilonul a deţinut cele mai multe teritorii — când dinastia babiloniană s-a lăudat spunând că şi-a ridicat tronul chiar „mai presus de scaunul lui Dumnezeu“ (Isaia 14:13). Sub această dominaţie s-au aflat în perioade diferite diverse naţiuni. Dar la sfârşitul celor 70 de ani, această dominaţie va lua sfârşit. Ce se va întâmpla atunci cu Tirul?

22, 23. Ce i se va întâmpla Tirului când va scăpa de sub dominaţia babiloniană?

²² Isaia continuă: „După şaptezeci de ani se va întâmpla Tirului ca în cântecul prostituatei: «Ia harpa şi străbate cetatea, prostituată dată uitării; cântă bine, cântă-ţi cântecele de mai multe ori, ca iarăşi să-şi aducă lumea aminte de tine.» Tot aşa, după şaptezeci de ani, DOMNUL va cerceta Tirul şi el se va întoarce iarăşi la câştigul lui; se va prostitua cu toate împărăţiile lumii de pe faţa pământului“. — Isaia 23:15b–17.

 ²³ După căderea Babilonului în 539 î.e.n., Fenicia devine o satrapie a Imperiului Medo-Persan. Monarhul persan, Cirus cel Mare, este un conducător cu vederi largi. Sub noua guvernare, Tirul îşi va relua activitatea şi va depune eforturi mari pentru a fi recunoscut din nou drept centru comercial al lumii — aşa cum o prostituată care a fost uitată şi şi-a pierdut clientela caută să atragă noi clienţi mergând prin oraş, cântându-şi la harpă şi din gură cântecele. Va reuşi Tirul? Da, va reuşi. Iehova îi va da izbândă. Cu timpul, oraşul insular va deveni atât de prosper, încât, spre sfârşitul secolului al VI-lea î.e.n., profetul Zaharia va spune: „Tirul şi-a zidit o fortăreaţă, a îngrămădit argint ca pulberea şi aur ca noroiul de pe străzi“. — Zaharia 9:3.

‘Salariul lui va deveni un lucru sfânt’

24, 25. a) Cum devine câştigul Tirului un lucru sfânt pentru Iehova? b) Deşi Tirul îl ajută pe poporul lui Dumnezeu, ce profeţie inspiră Iehova cu privire la acest oraş?

²⁴ Cât de impresionante sunt următoarele cuvinte profetice! „Câştigul şi salariul lui vor deveni un lucru sfânt pentru Iehova. Acesta nu va fi nici strâns, nici pus deoparte, deoarece salariul lui va fi pentru cei ce locuiesc înaintea lui Iehova, pentru ca ei să mănânce pe săturate şi pentru o îmbrăcăminte elegantă“ (Isaia 23:18, NW). Cum devine câştigul material al Tirului un lucru sfânt? Iehova dirijează lucrurile în aşa fel încât acest câştig să fie folosit în armonie cu voinţa sa — pentru ca poporul său să mănânce pe săturate şi să se îmbrace. Lucrul acesta are loc după întoarcerea israeliţilor din exilul babilonian. Tirienii îi ajută pe israeliţi oferindu-le lemn de cedru pentru reconstruirea templului. De asemenea, aceştia încep să facă din nou comerţ cu oraşul Ierusalim. — Ezra 3:7; Neemia 13:16.

²⁵ Cu toate acestea, Iehova inspiră altă declaraţie împotriva Tirului. Zaharia profeţeşte cu privire la oraşul insular,  prosper la data aceea: „Iată că Domnul va pune mâna pe el, îi va năpusti puterea în mare şi el însuşi va fi ars cu foc“ (Zaharia 9:4). Lucrul acesta se împlineşte în luna iulie a anului 332 î.e.n., când Alexandru cel Mare o doboară pe trufaşa stăpână a mării.

Feriţi-vă de materialism şi de mândrie!

26. De ce a condamnat Dumnezeu Tirul?

²⁶ Iehova condamnă Tirul pentru mândria de care dă dovadă, o trăsătură pe care El o detestă. „Ochii trufaşi“ apar primii pe lista celor şapte lucruri pe care le urăşte Iehova (Proverbele 6:16–19). Pavel asociază mândria cu Satan Diavolul, iar descrierea pe care o face Ezechiel mândrului Tir cuprinde elemente folosite pentru a-l descrie pe Satan însuşi (Ezechiel 28:13–15; 1 Timotei 3:6). De ce a fost Tirul mândru? Adresându-se Tirului, Ezechiel spune următoarele: „Datorită bogăţiilor tale inima ţi s-a îngâmfat“ (Ezechiel 28:5). Oraşul a fost dedicat comerţului şi acumulării de bani. Datorită succesului pe care l-a avut în această privinţă, Tirul a devenit de o mândrie insuportabilă. Iehova îi spune „prinţului Tirului“ prin intermediul lui Ezechiel: „Ţi s-a îngâmfat inima şi ai zis: «Eu sunt Dumnezeu şi stau pe scaunul lui Dumnezeu»“. — Ezechiel 28:2.

27, 28. În ce capcană pot cădea oamenii, şi cum a ilustrat Isus lucrul acesta?

²⁷ Naţiunile pot cădea pradă mândriei şi unei concepţii greşite despre bogăţie — şi la fel se poate întâmpla şi cu persoanele individuale. Isus a ilustrat într-o parabolă cât de subtilă poate fi această capcană. El a vorbit despre un bogat ale cărui pământuri au produs o recoltă bogată. Încântat, acest om plănuieşte să-şi construiască nişte hambare mai mari pentru recolta sa şi se gândeşte fericit că va avea o viaţă lungă şi confortabilă. Dar nu se întâmplă aşa. Dumnezeu îi spune: „Om iraţional, în noaptea aceasta ţi se cere sufletul. Cine va avea  deci lucrurile pe care le-ai acumulat?“ Într-adevăr, omul a murit, iar bogăţia nu i-a folosit la nimic. — Luca 12:16–20.

²⁸ Isus spune în încheierea parabolei sale: „Aşa este cu omul care pune deoparte comori pentru sine, dar nu este bogat faţă de Dumnezeu“ (Luca 12:21). A fi bogat nu este ceva rău în sine, iar a avea o recoltă bogată nu este un păcat. Greşeala omului a constat în faptul că a făcut din acestea principalul său obiectiv. El şi-a pus toată încrederea în bogăţii. Când a făcut planuri de viitor, el nu a ţinut cont de Dumnezeu.

29, 30. Cum avertizează Iacov asupra încrederii în sine?

²⁹ Iacov a exprimat aceeaşi idee într-un mod foarte clar: „Veniţi acum, voi care ziceţi: «Astăzi sau mâine ne vom duce  în cutare oraş, vom petrece acolo un an, ne vom ocupa de afaceri şi vom obţine câştiguri», în timp ce nu ştiţi ce va fi cu viaţa voastră mâine. Căci sunteţi un abur care apare pentru puţin timp şi apoi dispare. În loc de aceasta, ar trebui să ziceţi: «Dacă va vrea Iehova, vom trăi şi, de asemenea, vom face asta sau asta»“ (Iacov 4:13–15). Iacov a arătat ce legătură există între bogăţie şi mândrie spunând în continuare: „Dar acum voi vă mândriţi cu lăudăroşeniile voastre arogante. Orice mândrie de acest fel este rea“. — Iacov 4:16.

³⁰ Încă o dată, faptul de a face afaceri nu este un păcat. Păcatul îl constituie mândria, aroganţa şi încrederea în sine care pot rezulta în urma câştigării bogăţiei. În mod înţelept, un vechi proverb spune: „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie“. Sărăcia poate face viaţa foarte amară. Dar bogăţiile pot aduce o persoană în stare să se ‘lepede de [Dumnezeu] şi să zică: «Cine este DOMNUL?»’ — Proverbele 30:8, 9.

31. Ce întrebări e bine să-şi pună fiecare creştin?

³¹ Trăim într-o lume în care mulţi au căzut pradă lăcomiei şi egoismului. Din cauza mentalităţii materialiste care predomină, se acordă o mare importanţă bogăţiei. Aşadar, este bine ca fiecare creştin să se autoexamineze pentru a fi sigur că nu cade în aceeaşi capcană în care a căzut oraşul comercial Tir. Dedică el atât de mult din timpul şi energia sa obiectivelor materialiste, încât este, de fapt, sclav al bogăţiilor (Matei 6:24)? Este el invidios pe cineva care poate că are lucruri mai multe sau mai bune decât el (Galateni 5:26)? Dacă este bogat, consideră el cu mândrie că merită mai multă atenţie sau mai multe privilegii decât alţii (compară cu Iacov 2:1–9)? Dacă nu este bogat, este el ‘hotărât să fie bogat’, indiferent cât l-ar costa lucrul acesta (1 Timotei 6:9)? Este el atât de ocupat cu afacerile, încât nu mai dedică decât o mică parte din viaţa sa serviciului adus lui Dumnezeu (2 Timotei 2:4)? Este el atât de absorbit de urmărirea bogăţiilor,  încât ignoră principiile creştine în afacerile sale? — 1 Timotei 6:10.

32. Ce avertisment a dat Ioan, şi cum îi putem da ascultare?

³² Indiferent de situaţia noastră economică, Regatul trebuie să ocupe întotdeauna primul loc în viaţa noastră. Este extrem de important să nu pierdem niciodată din vedere cuvintele apostolului Ioan: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea faţă de Tatăl nu este în el“ (1 Ioan 2:15). Este adevărat că trebuie să ne folosim de mijloacele materiale ale acestei lumi pentru a supravieţui (2 Tesaloniceni 3:10). De aceea, noi ‘ne folosim de lume’ — dar nu ne folosim „din plin“ de ea (1 Corinteni 7:31). Dacă iubim în mod exagerat lucrurile materiale — lucrurile din lume — nu-l mai iubim pe Iehova. Faptul de a alerga după „dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă“ este incompatibil cu înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu. * Iar viaţa veşnică o putem obţine numai înfăptuind voinţa lui Dumnezeu. — 1 Ioan 2:16, 17.

33. Cum pot evita creştinii capcana în care a căzut Tirul?

³³ Tirul a căzut în capcana de a pune urmărirea lucrurilor materiale mai presus de orice altceva. El a avut succes din punct de vedere material, a devenit foarte mândru şi a fost pedepsit pentru mândria lui. Exemplul lui slujeşte astăzi drept avertisment pentru naţiuni şi pentru persoane individuale. Cât de bine este să urmăm îndemnul apostolului Pavel! El îi sfătuieşte pe creştini „să nu fie trufaşi şi să nu-şi pună speranţa în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeu, care ne furnizează toate lucrurile din abundenţă spre desfătarea noastră“. — 1 Timotei 6:17.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Harta de la pagina 256]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

EUROPA

SPANIA (Locul unde se crede că s-a aflat TARSISUL)

MAREA MEDITERANĂ

SARDINIA

CIPRU

ASIA

SIDON

TIR

AFRICA

EGIPT

 [Legenda ilustraţiei de la pagina 250]

Tirul se va supune Babilonului, nu Asiriei

[Legenda fotografiei de la pagina 256]

Monedă înfăţişându-l pe Melkart, principalul zeu al Tirului

[Legenda fotografiei de la pagina 256]

Machetă a unei corăbii feniciene