Capitolul treizeci

„Mângâiaţi pe poporul Meu“!

Isaia 40:1–31

1. Care este o modalitate prin care ne mângâie Iehova?

IEHOVA este ‘Dumnezeul care dă mângâiere’. O modalitate prin care ne mângâie el sunt promisiunile care au fost consemnate în Cuvântul său sub îndrumarea lui (Romani 15:4, 5). De exemplu, când vă moare cineva drag, perspectiva ca acea persoană iubită să fie înviată în lumea nouă a lui Dumnezeu este cea mai mare mângâiere posibilă (Ioan 5:28, 29). Şi ce se poate spune despre promisiunea lui Iehova de a pune în curând capăt răutăţii şi de a transforma pământul într-un paradis? Nu este o mângâiere faptul că avem perspectiva de a trăi în Paradisul a cărui restabilire este aproape şi de a nu muri niciodată? — Psalmul 37:9–11, 29; Revelaţia 21:3–5.

2. De ce putem avea încredere în promisiunile lui Dumnezeu?

² Putem avea cu adevărat încredere în promisiunile lui Dumnezeu? Da, putem! Cel ce a făcut aceste promisiuni este demn de încredere în toate privinţele. El are atât puterea, cât şi dorinţa de a-şi duce cuvântul la îndeplinire (Isaia 55:10, 11). Lucrul acesta a fost demonstrat într-un mod impresionant când Iehova a declarat prin intermediul profetului Isaia că el va restabili închinarea adevărată la Ierusalim. Să analizăm această profeţie care se găseşte în Isaia capitolul 40, întrucât lucrul acesta ne poate întări credinţa în Iehova, Cel ce duce la îndeplinire promisiunile.

 O promisiune încurajatoare

3, 4. a) Ce cuvinte încurajatoare de care va avea nevoie într-un moment viitor poporul lui Dumnezeu consemnează Isaia? b) De ce locuitorii lui Iuda şi ai Ierusalimului vor fi duşi în exil în Babilon, şi cât timp va dura robia lor?

³ În secolul al VIII-lea î.e.n., profetul Isaia consemnează cuvintele încurajatoare de care poporul lui Iehova va avea nevoie într-un moment viitor. După ce îl informează pe regele Ezechia cu privire la apropiata distrugere a Ierusalimului şi la deportarea poporului evreu în Babilon, Isaia face imediat cunoscute cuvintele lui Iehova care promit restabilirea: „«Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu», zice Dumnezeul vostru. «Vorbiţi inimii Ierusalimului şi strigaţi-i că timpul lui de suferinţă s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este iertată; căci a primit din mâna DOMNULUI de două ori cât toate păcatele lui»“. — Isaia 40:1, 2.

⁴ „Mângâiaţi“, cuvântul cu care începe capitolul 40 din Isaia, ilustrează bine mesajul de lumină şi speranţă care se găseşte în restul cărţii. Deoarece au devenit apostaţi, locuitorii din Iuda şi Ierusalim vor fi exilaţi în Babilon în 607 î.e.n. Dar aceşti captivi evrei nu vor fi pentru totdeauna robii babilonienilor. Nu, robia lor va dura doar până când nelegiuirea lor va fi „iertată“. Cât timp? Potrivit profetului Ieremia, aceasta va dura 70 de ani (Ieremia 25:11, 12). După aceea, Iehova va aduce din Babilon înapoi la Ierusalim o rămăşiţă penitentă. Cât de încurajator va fi pentru captivi când, în al 70-lea an al pustiirii lui Iuda, îşi vor da seama că timpul promisei lor eliberări este aproape! — Daniel 9:1, 2.

5, 6. a) De ce lunga călătorie din Babilon la Ierusalim nu va împiedica împlinirea promisiunii lui Dumnezeu? b) Ce efect va avea asupra altor naţiuni restabilirea evreilor în ţara lor?

⁵ În funcţie de drumul pe care îl aleg, călătoria din Babilon până la Ierusalim este fie de 800, fie de 1 600 de kilometri. Va împiedica lunga călătorie împlinirea promisiunii  lui Dumnezeu? Nicidecum! Isaia scrie: „Un glas strigă: «Pregătiţi în pustie calea DOMNULUI, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate; ce este strâmb va fi îndreptat şi locurile zgrunţuroase vor deveni netede. Atunci se va revela slava DOMNULUI şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura DOMNULUI a vorbit»“. — Isaia 40:3–5.

⁶ Înainte de a porni într-o călătorie, conducătorii din Orient obişnuiau deseori să trimită oameni care să le pregătească drumul dând la o parte pietrele mari şi chiar construind drumuri provizorii şi nivelând dealuri. În ce îi priveşte pe evreii care se vor întoarce, va fi ca şi cum Dumnezeu însuşi s-ar afla în fruntea lor, dând la o parte orice obstacol. La urma urmei, acest popor poartă numele lui Iehova, iar împlinirea promisiunii sale de a-i restabili pe evrei în ţara lor va face ca gloria sa să fie cunoscută de toate naţiunile. Indiferent de atitudinea pe care o vor avea, aceste naţiuni vor fi obligate să recunoască faptul că Iehova este Cel ce îşi duce la îndeplinire promisiunile.

7, 8. a) Ce împlinire au avut cuvintele din Isaia 40:3 în secolul I e.n.? b) Ce împlinire mai mare a avut profeţia lui Isaia în 1919?

⁷ Restabilirea din secolul al VI-lea î.e.n. nu a fost singura împlinire a acestei profeţii. În secolul I e.n. a mai avut loc o împlinire. Ioan Botezătorul a fost o voce care a ‘strigat în pustiu’, ca împlinire a cuvintelor din Isaia 40:3 (Luca 3:1–6). Sub inspiraţie, Ioan a aplicat la sine cuvintele lui Isaia (Ioan 1:19–23). În anul 29 e.n., Ioan a început să pregătească calea pentru Isus Cristos. * Proclamaţia pregătitoare a lui Ioan  i-a îndemnat pe evrei să îl aştepte pe promisul Mesia pentru ca la venirea lui ei să îl asculte şi să îl urmeze (Luca 1:13–17, 76). Prin intermediul lui Isus, Iehova avea să îi conducă pe cei ce se căiau la libertatea pe care numai Regatul lui Dumnezeu o poate oferi — eliberarea din sclavia păcatului şi a morţii (Ioan 1:29; 8:32). Cuvintele lui Isaia au avut o împlinire mai mare în 1919, cu ocazia eliberării rămăşiţei Israelului spiritual din Babilonul cel Mare şi a restabilirii ei la închinarea adevărată.

⁸ Ce se poate spune însă despre evreii captivi în Babilon, care vor trage foloase de pe urma primei împliniri a acestei promisiuni? Se pot bizui ei cu adevărat pe promisiunea lui Iehova că se vor întoarce în patria lor iubită? Sigur că da! Folosind cuvinte şi ilustrări sugestive inspirate din viaţa de fiecare zi, Isaia aduce acum argumente solide care să le întărească convingerea că Iehova se va dovedi fidel cuvântului său.

Un Dumnezeu al cărui cuvânt rămâne pentru totdeauna

9, 10. Cum pune în contrast Isaia efemeritatea vieţii omului cu permanenţa ‘cuvântului’ lui Dumnezeu?

⁹ În primul rând, cuvântul Celui ce promite restabilirea rămâne pentru totdeauna. Isaia scrie următoarele: „Un glas zice: «Strigă!» Şi el a răspuns: «Ce să strig?» «Orice făptură este ca iarba şi toată frumuseţea ei ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, floarea cade, când vântul DOMNULUI suflă peste ea.» Desigur, poporul este ca iarba. Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna“. — Isaia 40:6–8.

¹⁰ Israeliţii ştiau bine că iarba nu rămâne pentru totdeauna. Canicula din anotimpul secetos schimba verdele crud al ierbii într-un cafeniu închis. În unele privinţe, viaţa omului este trecătoare ca iarba (Psalmul 103:15, 16; Iacov 1:10, 11).  Isaia pune în contrast efemeritatea vieţii omului cu permanenţa ‘cuvântului’ lui Dumnezeu, sau a scopului său revelat. Într-adevăr, „cuvântul Dumnezeului nostru“ dăinuie pentru totdeauna. Când vorbeşte Dumnezeu, nimic nu poate anula cuvintele sale, nici nu poate împiedica împlinirea lor. — Iosua 23:14.

11. De ce putem avea încredere că Iehova va împlini promisiunile pe care le conţine Cuvântul său scris?

¹¹ Declaraţiile lui Iehova privitoare la scopul său se găsesc astăzi sub formă scrisă în Biblie. De-a lungul secolelor, Biblia a întâmpinat o opoziţie înverşunată, iar traducători neînfricaţi, precum şi alte persoane, au păstrat-o cu riscul vieţii. Cu toate acestea, eforturile lor nu ar fi fost de ajuns ca ea să supravieţuiască. Tot meritul trebuie să îi fie acordat lui Iehova, „Dumnezeul viu şi care dăinuie“ şi Păstrătorul Cuvântului său (1 Petru 1:23–25). Gândiţi-vă la următorul lucru: Dacă Iehova a păstrat Cuvântul său scris, oare nu putem avea încredere că el va împlini promisiunile conţinute în acesta?

Un Dumnezeu puternic care se îngrijeşte cu tandreţe de oile sale

12, 13. a) De ce se poate avea încredere în promisiunea privitoare la restabilire? b) Ce veste bună există pentru exilaţii evrei, şi de ce pot avea ei încredere?

¹² Isaia oferă acum un al doilea motiv pentru care se poate avea încredere în promisiunea privitoare la restabilire. Cel ce face această promisiune este un Dumnezeu puternic care se îngrijeşte cu tandreţe de poporul său. Isaia spune în continuare: „Sionule, purtător de veşti bune, suie-te pe un munte înalt; înalţă-ţi glasul cu putere, Ierusalime, purtător de veşti bune; înalţă-ţi glasul, nu te teme şi spune cetăţilor lui  Iuda: «Iată, Dumnezeul vostru! Iată, Stăpânul, DOMNUL va veni cu putere şi braţul Lui va domni pentru El. Iată, plata este cu El şi răsplătirea înaintea Lui. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăpteaz㻓. — Isaia 40:9–11.

¹³ În timpurile biblice era obiceiul ca femeile să sărbătorească victoriile strigând sau cântând vestea bună despre bătăliile câştigate sau despre o apropiată eliberare (1 Samuel 18:6, 7;  Psalmul 68:11). Acum Isaia arată în mod profetic că există o veste bună pentru exilaţii evrei, o veste care poate fi strigată fără teamă chiar de pe vârful munţilor: Iehova îşi va duce poporul înapoi în Ierusalimul mult iubit! Evreii pot avea încredere, deoarece Iehova „va veni cu putere“. Prin urmare, nimic nu îl poate împiedica să îşi împlinească promisiunea.

14. a) Cum ilustrează Isaia tandreţea cu care Iehova îşi va conduce poporul? b) Ce exemplu ilustrează modul în care păstorii se îngrijeau cu tandreţe de oile lor (vezi chenarul de la pagina 405)?

¹⁴ Acest Dumnezeu puternic este însă şi blând. Isaia descrie cu căldură cum îşi va conduce Iehova poporul înapoi în ţara lui. Iehova se aseamănă cu un păstor iubitor, care îşi strânge mieii şi îi poartă în „sânul“ lui. Cuvântul ‘sân’ se referă aici în mod clar la cutele de sus ale veşmântului. Aici îi poartă păstorii uneori pe mieii fătaţi de curând, care nu pot ţine pasul cu turma (2 Samuel 12:3). Fără îndoială că această scenă emoţionantă din viaţa pastorală este o asigurare din partea lui Iehova că el manifestă o grijă iubitoare faţă de poporul său exilat. Cu siguranţă, israeliţii pot avea încredere că un Dumnezeu atât de puternic, care este în acelaşi timp şi blând, va împlini ceea ce le-a promis.

15. a) Când a venit Iehova „cu putere“, şi cine este ‘braţul care domneşte pentru El’? b) Ce veste bună trebuie proclamată fără teamă?

¹⁵ Cuvintele lui Isaia sunt pline de semnificaţii profetice pentru zilele noastre. În 1914, Iehova a venit „cu putere“ şi a stabilit Regatul său în ceruri. ‘Braţul care domneşte pentru El’ este Fiul său, Isus Cristos, pe care Iehova l-a instalat pe tronul său ceresc. În 1919, Iehova i-a eliberat din sclavia Babilonului cel Mare pe slujitorii săi unşi de pe pământ şi a restabilit complet închinarea pură la Dumnezeul cel viu şi adevărat. Aceasta este o veste bună care trebuie proclamată fără teamă, ca şi cum ar fi strigată de pe vârful munţilor pentru ca proclamaţia să fie auzită pretutindeni. De aceea, să ne ridicăm vocile şi cu îndrăzneală să le aducem la cunoştinţă  altora că Iehova Dumnezeu a restabilit pe pământ închinarea sa pură!

16. Cum îşi conduce Iehova astăzi poporul, şi pentru cine este el un model?

¹⁶ Cuvintele din Isaia 40:10, 11 au pentru noi astăzi o valoare practică şi mai mare. Este încurajator să remarcăm tandreţea cu care îşi conduce Iehova poporul. Aşa cum un păstor înţelege necesităţile fiecărei oi în parte — inclusiv necesităţile mieilor care nu pot ţine pasul cu restul turmei — Iehova înţelege limitele fiecărui slujitor fidel al său. Pe lângă aceasta, ca Păstor iubitor, Iehova este un model pentru păstorii creştini. Bătrânii trebuie să trateze cu tandreţe turma, imitând grija iubitoare manifestată de Iehova însuşi. Ei trebuie să ţină întotdeauna seama de cum îl consideră Iehova pe fiecare membru al turmei, „pe care a cumpărat-o cu sângele propriului său Fiu“. — Faptele 20:28.

Atotputernic, atotînţelept

17, 18. a) De ce pot avea încredere exilaţii evrei în promisiunea privitoare la restabilire? b) Ce întrebări inspiratoare de teamă pune Isaia?

¹⁷ Exilaţii evrei pot avea încredere în promisiunea despre restabilire deoarece Dumnezeu este atotputernic şi atotînţelept. Isaia spune: „Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu cumpăna? Cine a îndrumat pe Duhul DOMNULUI şi cine L-a instruit, ca sfătuitor al Lui? Cu cine S-a sfătuit El şi cine I-a dat învăţătură? Cine L-a instruit pe cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea şi I-a arătat calea priceperii?“ — Isaia 40:12–14.

¹⁸ La aceste întrebări inspiratoare de teamă trebuie să mediteze exilaţii evrei. Pot opri oamenii valurile mărilor puternice? Bineînţeles că nu! Totuşi, pentru Iehova, mările care  acoperă pământul sunt ca un strop de apă în palma sa. * Pot oamenii, creaturi atât de mici, să măsoare imensa întindere a cerului înstelat sau să cântărească munţii şi dealurile de pe pământ? Nu, nu pot. Totuşi, Iehova măsoară cerurile cu aceeaşi uşurinţă cu care un om ar putea măsura un obiect cu palma — distanţa dintre terminaţia degetului mare şi terminaţia degetului mic când palma este întinsă. De fapt, Dumnezeu poate să cântărească munţii şi dealurile cu un cântar. Pot chiar şi cei mai înţelepţi oameni să îl sfătuiască pe Dumnezeu spunându-i ce să facă în împrejurările actuale sau în viitor? Cu siguranţă, nu!

19, 20. Ce ilustrări foloseşte Isaia pentru a sublinia măreţia lui Iehova?

¹⁹ Ce se poate spune despre naţiunile puternice de pe pământ — se pot împotrivi ele lui Dumnezeu când el îşi duce la îndeplinire promisiunea? Isaia răspunde descriind naţiunile după cum urmează: „Iată, popoarele sunt ca o picătură de apă din vadră, ca praful fin pe o balanţă; iată, El ridică insulele ca pe un bob de nisip. Libanul n-ajunge pentru foc şi fiarele lui n-ajung pentru arderea-de-tot. Toate popoarele sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie şi deşertăciune“. — Isaia 40:15–17.

²⁰ În ochii lui Iehova, toate naţiunile sunt ca un strop de apă care cade dintr-o vadră. Ele nu sunt altceva decât praful fin care se depune pe un cântar şi care nu cântăreşte nimic. * Să presupunem că cineva trebuie să construiască un altar  imens şi să folosească ca lemn de foc pentru altar toţi copacii de pe Munţii Libanului. Apoi, să presupunem că el trebuie să aducă ca jertfă toate animalele care hoinăresc prin aceşti munţi. Nici chiar o asemenea ofrandă nu ar fi demnă de Iehova. Şi ca şi cum ilustrările folosite până acum nu ar fi suficiente, Isaia face o afirmaţie şi mai plină de forţă — toate naţiunile sunt „mai puţin decât nimic“ în ochii lui Iehova. — Isaia 40:17, New Revised Standard Version.

21, 22. a) Cum subliniază Isaia că Iehova este mai presus de orice comparaţie? b) La ce concluzie ne conduc descrierile sugestive ale lui Isaia? c) Ce afirmaţie corectă din punct de vedere ştiinţific consemnează profetul Isaia (vezi chenarul de la pagina 412)?

²¹ Pentru a sublinia şi mai mult faptul că Iehova este mai presus de orice comparaţie, Isaia arată în continuare cât de nesăbuiţi sunt cei ce fac idoli de aur, de argint sau de lemn. Câtă nesăbuinţă să crezi că vreunul dintre aceşti idoli ar putea fi o reprezentare potrivită a Celui care „stă deasupra cercului pământului“ şi care are autoritate peste locuitorii lui! — Citeşte Isaia 40:18–24.

²² Toate aceste descrieri sugestive ne conduc la o singură concluzie: nimic nu îl poate împiedica pe atotputernicul, atotînţeleptul şi incomparabilul Iehova să îşi ducă la îndeplinire promisiunea. Cât de mult trebuie să îi fi încurajat şi întărit aceste cuvinte ale lui Isaia pe exilaţii evrei din Babilon, care tânjeau să se întoarcă în ţara lor! Astăzi şi noi putem avea încredere că promisiunile lui Iehova privitoare la viitorul nostru vor deveni realitate.

„Cine a creat aceste lucruri?“

23. Din ce motiv se pot simţi încurajaţi exilaţii evrei, şi ce subliniază Iehova acum cu privire la sine?

²³ Exilaţii evrei se pot simţi încurajaţi şi dintr-un alt motiv. Cel ce promite eliberarea este Creatorul tuturor lucrurilor şi Sursa tuturor energiilor dinamice. Pentru a sublinia  capacitatea sa uimitoare, Iehova îndreaptă atenţia spre puterea manifestată de el în creaţie: „«Cu cine mă puteţi asemăna, astfel încât eu să fiu egalul său?,» spune Cel Sfânt. «Ridicaţi-vă ochii în sus şi vedeţi. Cine a creat aceste lucruri? Este Acela care face să iasă armata lor după număr, care le cheamă pe toate pe nume. Datorită abundenţei energiei dinamice, căci el este şi viguros în putere, nici una dintre ele nu lipseşte»“. — Isaia 40:25, 26, NW.

24. Referindu-se la sine, cum arată Iehova că nu are egal?

²⁴ Sfântul lui Israel vorbeşte cu privire la sine. Pentru a arăta că nu are egal, Iehova îndreaptă atenţia spre stelele de pe cer. Asemenea unui comandant militar capabil să îşi alinieze trupele, Iehova le porunceşte stelelor. Dacă ar fi să le convoace, ‘nici una dintre ele nu ar lipsi’. Deşi numărul stelelor este mare, el o cheamă pe fiecare pe nume, folosind fie un nume individual, fie o denumire asemănătoare unui nume. La fel ca soldaţii ascultători, acestea îşi păstrează locul şi respectă ordinea, deoarece Conducătorul lor are o abundentă ‘energie dinamică’ şi este „viguros în putere“. Deci exilaţii evrei au toate motivele să fie încrezători. Creatorul, care le porunceşte stelelor, are putere să îşi susţină slujitorii.

25. Cum putem răspunde invitaţiei divine consemnate în Isaia 40:26, şi ce sentiment ar trebui să trezească ea în inima noastră?

²⁵ Cine dintre noi poate refuza invitaţia divină consemnată în Isaia 40:26: „Ridicaţi-vă ochii în sus şi vedeţi“ (NW)? Descoperirile astronomilor din zilele noastre au demonstrat că cerurile înstelate sunt chiar mai inspiratoare de teamă decât păreau ele pe timpul lui Isaia. Astronomii care scrutează cerul cu telescoapele lor puternice estimează că universul vizibil cuprinde aproximativ 125 de miliarde de galaxii. Numai una dintre acestea — galaxia Calea Lactee — numără, potrivit estimării unora, peste 100 de miliarde de stele! Cunoaşterea acestui lucru ar trebui să trezească în inima noastră veneraţie  pentru Creatorul nostru şi încredere deplină în promisiunile sale.

26, 27. Cum sunt descrise sentimentele exilaţilor din Babilon, şi ce lucruri ar trebui să cunoască ei?

²⁶ Ştiind că anii petrecuţi în exil îi vor descuraja pe evrei, Iehova îl inspiră pe Isaia să consemneze cu anticipaţie aceste cuvinte consolatoare: „Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce spui tu, Israele: «Calea mea este ascunsă dinaintea DOMNULUI şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?» Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul Cel veşnic [pe timp indefinit, NW] *, DOMNUL, Creatorul marginilor  pământului, El nu oboseşte, nici nu poate fi golit de putere; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă“. — Isaia 40:27, 28.

²⁷ Isaia consemnează cuvintele lui Iehova care descriu sentimentele exilaţilor în Babilon, aflaţi la sute de kilometri distanţă de ţara lor. După unii, „calea“ lor — viaţa lor grea — nu este văzută, sau cunoscută de Dumnezeul lor. Ei cred că Iehova este indiferent la nedreptăţile pe care le îndură. Lor li se amintesc lucruri pe care ar trebui să le ştie, dacă nu din experienţă personală, măcar din auzite. Iehova poate şi vrea să îşi elibereze poporul. El este Dumnezeul etern şi Creatorul întregului pământ. Prin urmare, el deţine şi acum puterea de care s-a folosit când a creat toate lucrurile, şi nici chiar puternicul Babilon nu are o putere mai mare decât a sa. Un asemenea Dumnezeu nu poate obosi şi nu-şi poate abandona poporul. Ei nu ar trebui să se aştepte să înţeleagă pe deplin acţiunile lui Iehova, deoarece înţelegerea sa — sau perspicacitatea, discernământul şi priceperea sa — depăşeşte capacitatea lor de înţelegere.

28, 29. a) Cum îi aminteşte Iehova poporului său că va veni în ajutorul celor obosiţi? b) Ce ilustrare este folosită pentru a arăta cum le dă Iehova putere slujitorilor săi?

²⁸ Prin intermediul lui Isaia, Iehova îi încurajează în continuare pe exilaţii descurajaţi: „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui care nu mai este în stare de nimic. Flăcăii obosesc şi sunt storşi de putere, chiar tinerii se clatină şi cad; dar cei care se încred în DOMNUL îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu sunt extenuaţi“. — Isaia 40:29–31.

²⁹ Când vorbeşte despre necesitatea de a-i da celui obosit putere, probabil că Iehova are în vedere obositoarea călătorie pe care exilaţii vor trebui să o facă pentru a se întoarce în ţara lor. Iehova îi aminteşte poporului său că una dintre trăsăturile sale este aceea de a veni în ajutorul celor obosiţi care  se bazează pe sprijinul lui. Chiar şi cei mai viguroşi oameni — „flăcăii“ şi „tinerii“ — pot fi doborâţi de oboseală şi se pot împiedica din cauza extenuării. Cu toate acestea, Iehova promite că le va da putere — o putere inepuizabilă pentru a alerga şi pentru a umbla — celor ce au încredere în el. Vulturul este o pasăre puternică care poate zbura ore în şir fără să se oprească. Zborul lui, parcă fără nici un efort, este folosit pentru a ilustra modul în care Iehova le dă putere slujitorilor  săi. * Având posibilitatea de a primi acest ajutor divin, exilaţii evrei nu au de ce să dispere.

30. Cum pot fi încurajaţi adevăraţii creştini de astăzi de ultimele versete din Isaia capitolul 40?

³⁰ Aceste versete cu care se încheie Isaia capitolul 40 conţin cuvinte încurajatoare pentru adevăraţii creştini care trăiesc pe parcursul ultimelor zile ale acestui sistem de lucruri rău. Astăzi, când există atât de multe presiuni şi probleme demoralizatoare, este încurajator să ştim că greutăţile prin care trecem şi nedreptăţile pe care le suportăm nu trec neobservate de Dumnezeul nostru. Putem fi siguri că Creatorul tuturor lucrurilor, Cel a cărui ‘înţelepciune este fără margini’, va corecta orice nedreptate la timpul stabilit de el şi în modul ştiut de el (Psalmul 147:5, 6). Între timp, nu trebuie să perseverăm bazându-ne doar pe propriile noastre puteri. Iehova, ale cărui resurse sunt inepuizabile, le poate da putere — chiar „puterea care depăşeşte normalul“ — slujitorilor săi care trec prin încercări. — 2 Corinteni 4:7.

31. Ce promisiune luminoasă conţine profeţia lui Isaia pentru captivii evrei din Babilon, şi în ce putem avea încredere deplină?

³¹ Gândiţi-vă la acei captivi evrei care se aflau în Babilon în secolul al VI-lea î.e.n. La o distanţă de sute de kilometri, iubitul lor Ierusalim zăcea în paragină, cu templul în ruine. Pentru ei, profeţia lui Isaia conţinea o promisiune încurajatoare, plină de lumină şi speranţă — Iehova îi va restabili în ţara lor! În 537 î.e.n., Iehova şi-a condus poporul în patria lui, dovedind că el este Cel ce împlineşte promisiunile. Şi noi putem avea încredere deplină în Iehova. Promisiunile sale referitoare la Regat, care sunt atât de frumos exprimate în profeţia lui Isaia, vor deveni realitate. Aceasta este cu adevărat o veste bună, un mesaj luminos pentru întreaga omenire!

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Chenarul/Ilustraţia de la paginile 404, 405]

 Iehova, un păstor iubitor

Isaia îl compară pe Iehova cu un păstor iubitor care îşi poartă mieii în sân (Isaia 40:10, 11). Bineînţeles că Isaia îşi bazează această ilustrare însufleţitoare pe obiceiuri reale din viaţa păstorilor. Un observator din zilele noastre care i-a privit pe păstorii de pe versanţii muntelui Hermon din Orientul Mijlociu povesteşte: „Fiecare păstor îşi păzea cu mare grijă turma pentru a vedea cum îi merge. Când găsea un miel abia fătat îl punea în cutele . . . hainei sale lungi, deoarece mielul era prea plăpând ca să meargă după mama lui. Când nu mai avea loc în sân, punea mieii fie pe umeri, ţinându-i de picioare, fie într-o desagă sau într-un coş pe spatele unui măgar, până când micuţii puteau să meargă după mamele lor“. Nu este încurajator să ştim că îi slujim unui Dumnezeu care are o asemenea grijă tandră faţă de poporul său?

 [Chenarul/Fotografia de la pagina 412]

Care este forma Pământului?

În antichitate, majoritatea oamenilor credeau că pământul este plat. Însă, în secolul al VI-lea î.e.n., filozoful grec Pitagora a emis ipoteza că pământul trebuie să fie o sferă. Cu toate acestea, cu două secole înainte ca Pitagora să formuleze această teorie, profetul Isaia a afirmat cu o extraordinară claritate şi siguranţă: „El stă deasupra cercului pământului“ (Isaia 40:22). Cuvântul ebraic chugh, tradus aici prin „cerc“, poate fi redat şi prin cuvântul „sferă“. Este interesant faptul că numai un obiect sferic apare ca un cerc din orice unghi l-am privi. * Prin urmare, profetul Isaia face o afirmaţie corectă din punct de vedere ştiinţific, foarte avansată pentru epoca sa, care nu a fost influenţată de nici un mit antic.

[Notă de subsol]

 [Legenda ilustraţiei de la pagina 403]

Ioan Botezătorul a fost o voce care a ‘strigat în pustiu’