Capitolul doisprezece

Nu vă temeţi de asirian!

Isaia 10:5–34

1, 2. a) Din punct de vedere uman, de ce părea Iona că are motive întemeiate să şovăie atunci când a primit misiunea de a le predica asirienilor? b) Cum au reacţionat niniviţii la mesajul lui Iona?

LA JUMĂTATEA secolului al IX-lea î.e.n., profetul evreu Iona, fiul lui Amitai, şi-a riscat viaţa mergând la Ninive, capitala Imperiului Asirian. El avea de transmis un mesaj important. Iehova îi spusese: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei; căci răutatea ei s-a suit până la Mine!“ — Iona 1:2, 3.

² Când a primit prima dată această misiune, Iona a fugit spre Tarsis, în direcţia opusă. Din punct de vedere uman, Iona avea motive să şovăie. Asirienii erau un popor crud. Observaţi ce le-a făcut un monarh asirian duşmanilor lui: „Ofiţerilor le-am tăiat mâinile şi picioarele . . . Am ars mulţi prizonieri dintre ei. Am capturat mulţi soldaţi în viaţă. Unora le-am tăiat braţele sau palmele, altora le-am tăiat nasul“. Cu toate acestea, când, în cele din urmă, Iona le-a transmis mesajul lui Iehova, niniviţii s-au căit de păcatele lor, iar Iehova a cruţat oraşul de atunci. — Iona 3:3–10; Matei 12:41.

Iehova pune mâna pe ‘nuia’

3. Spre deosebire de niniviţi, cum au reacţionat israeliţii la avertismentele transmise de profeţii lui Iehova?

³ Dar israeliţii, cărora, de asemenea, le-a predicat Iona, au reacţionat favorabil (2 Împăraţi 14:25)? Nu, ci ei au întors  spatele închinării pure. Într-adevăr, ei au mers atât de departe, încât „s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi au slujit lui Baal“. Mai mult decât atât, ei „au trecut prin foc pe fiii şi fiicele lor, s-au dedat la ghicire şi la vrăjitorii şi s-au vândut ca să facă ce este rău înaintea DOMNULUI, ca să-L provoace la mânie“ (2 Împăraţi 17:16, 17). Spre deosebire de niniviţi, israeliţii nu au reacţionat favorabil când Iehova a trimis profeţi să-i avertizeze. De aceea, Iehova a hotărât să ia măsuri mai severe.

4, 5. a) Ce se înţelege prin „asirian“, şi cum îl va folosi Iehova ca pe o ‘nuia’? b) Când capitulează Samaria?

⁴ O bucată de vreme, după călătoria pe care o face Iona la Ninive, se înregistrează o diminuare a agresiunii asiriene. * Cu toate acestea, la începutul secolului al VIII-lea î.e.n., Asiria se afirmă din nou ca putere militară, iar Iehova se foloseşte de ea într-un mod impresionant. Profetul Isaia transmite un avertisment din partea lui Iehova regatului de nord al lui Israel: „Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul pedepsei Mele! Îl voi trimite împotriva unui neam nelegiuit, împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze şi să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe străzi“. — Isaia 10:5, 6.

⁵ Ce umilire pentru israeliţi! Dumnezeu foloseşte o naţiune păgână — pe „asirian“ — ca ‘nuia’ pentru a-i pedepsi. În 742 î.e.n, regele asirian Salmanassar al V-lea asediază Samaria, capitala naţiunii apostate a Israelului. Având o poziţie strategică pe o colină cu o altitudine de aproximativ 90 de metri, Samaria opune rezistenţă atacului duşman timp de aproape trei ani. Dar nici un complot omenesc nu poate sta în calea scopului lui Dumnezeu. În 740 î.e.n., Samaria  capitulează, fiind călcată în picioare de asirian. — 2 Împăraţi 18:10.

6. În ce sens sunt gândurile asirianului mai înalte decât este scopul lui Iehova cu privire la el?

⁶ Deşi Iehova se foloseşte de ei pentru a-i da o lecţie poporului său, asirienii nu-l recunosc pe Iehova. De aceea, el spune în continuare: „Dar el [asirianul] nu judecă aşa şi nu acesta este gândul inimii lui; ci el nu se gândeşte decât să nimicească, decât să prăpădească popoarele cu grămada“ (Isaia 10:7). Scopul lui Iehova este ca asirianul să fie un instrument în mâna divină. Însă asirianul vrea să fie altceva. Inima îl îndeamnă să-şi facă planuri mai mari — să cucerească lumea cunoscută la vremea aceea!

7. a) Explicaţi expresia: „Nu sunt prinţii mei împăraţi?“ b) De ce anume trebuie să ţină seama toţi cei de astăzi care îl părăsesc pe Iehova?

⁷ Multe dintre oraşele neisraelite cucerite de asirian au fost conduse mai înainte de regi. Deoarece aceşti foşti regi trebuie să se supună acum regelui Asiriei ca prinţi vasali, el se poate lăuda pe bună dreptate: „Nu sunt prinţii mei împăraţi?“ (Isaia 10:8). Zeii falşi din oraşele importante ale naţiunilor nu i-au putut salva de la distrugere pe închinătorii lor. Zeii la care se închină locuitorii Samariei, precum Baal, Moloh şi viţeii de aur, nu vor ocroti oraşul. Deoarece l-a părăsit pe Iehova, Samaria nu are dreptul să pretindă ca Dumnezeu să intervină în favoarea ei. Fie ca toţi cei ce îl părăsesc astăzi pe Iehova să ia seama la sfârşitul tragic al Samariei! Asirianul se poate lăuda pe bună dreptate cu privire la Samaria şi cu privire la celelalte oraşe pe care le-a cucerit: „«Nu s-a întâmplat cu Calno la fel ca şi cu Carchemişul?» « Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul?» «Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca Damascului?»“ (Isaia 10:9). Pentru asirian ei sunt cu toţii la fel — o pradă de război.

8, 9. De ce se poate spune că asirianul merge prea departe când plănuieşte să cucerească Ierusalimul?

 ⁸ Cu toate acestea, asirianul se laudă peste măsură de mult. El spune: „După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărăţiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decât în Ierusalim şi în Samaria), cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?“ (Isaia 10:10, 11). Regatele înfrânte deja de asirian au mult mai mulţi idoli decât Ierusalimul sau chiar decât Samaria. Iată cum gândeşte el: Ce anume mă va împiedica să-i fac Ierusalimului ce i-am făcut Samariei?

⁹ Ce lăudăros! Iehova nu îl va lăsa să cucerească Ierusalimul. Este adevărat că Iuda nu are un trecut impecabil în ce priveşte susţinerea închinării adevărate (2 Împăraţi 16:7–9;  2 Cronici 28:24). Iehova a avertizat că Iuda va avea mult de suferit în timpul invaziei asiriene din cauza infidelităţii ei. Dar Ierusalimul va supravieţui (Isaia 1:7, 8). Asirianul invadează Ierusalimul în timpul domniei lui Ezechia. El nu este ca Ahaz, tatăl său. Iată de ce, chiar în prima lună a domniei sale, Ezechia redeschide uşile templului şi restabileşte închinarea curată! — 2 Cronici 29:3–5.

10. Ce promite Iehova cu privire la asirian?

¹⁰ Prin urmare, atacul pe care intenţionează Asiria să-l întreprindă împotriva Ierusalimului nu are aprobarea lui Iehova. Iehova promite că îi va cere socoteală acestei puteri mondiale neruşinate: „După ce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea Lui pe Muntele Sionului şi în Ierusalim, voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirilor lui semeţe“. — Isaia 10:12.

Începe cu Iuda şi cu Ierusalimul!

11. De ce crede asirianul că Ierusalimul va fi o pradă uşoară?

¹¹ După opt ani de la căderea în 740 î.e.n. a regatului de nord, Sanherib, un alt monarh asirian, mărşăluieşte spre Ierusalim. Isaia descrie în cuvinte metaforice planul trufaş al lui Sanherib: „Am împins înapoi hotarele popoarelor şi le-am jefuit vistieriile şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce stăteau pe scaune de domnie; am pus mâna pe bogăţiile popoarelor ca pe un cuib şi, cum se strâng nişte ouă părăsite, aşa am strâns eu tot pământul: nici unul n-a mişcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul, ca să ciripească“ (Isaia 10:13, 14). Sanherib crede că, dacă alte oraşe au căzut, iar Samaria nu mai există, Ierusalimul va fi o pradă uşoară. Oraşul ar putea opune o uşoară rezistenţă, dar locuitorii lui vor fi supuşi imediat, fără să scoată o vorbă, iar bunurile lor vor fi luate ca ouăle dintr-un cuib părăsit.

12. După cum arată Iehova, care este modul corect de a vedea lucrurile în ce priveşte laudele asirianului?

 ¹² Cu toate acestea, Sanherib scapă ceva din vedere. Samaria apostată şi-a meritat pedeapsa. Însă, sub regele Ezechia, Ierusalimul a devenit încă o dată un bastion al închinării curate. Cine vrea să se atingă de Ierusalim va trebui să-i dea socoteală lui Iehova! Indignat, Isaia întreabă: „Se mândreşte securea împotriva celui care se serveşte de ea? Sau se îngâmfă ferăstrăul faţă de cel care-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel care o ridică sau toiagul ar ridica pe cel care nu este de lemn!“ (Isaia 10:15). Imperiul Asirian este doar o unealtă în mâna lui Iehova, aşa cum un topor, un ferăstrău, un băţ sau un toiag sunt folosite de un pădurar, de un tăietor de lemne sau de un păstor. Câtă îndrăzneală are acum nuiaua să se ridice mai presus de cel ce o foloseşte!

13. Cine sunt şi ce li se întâmplă: a) ‘celor voinici’? b) ‘spinilor şi mărăcinilor’? c) ‘strălucirii pădurii’?

¹³ Ce se va întâmpla cu asirianul? „Stăpânul, DOMNUL oştirilor, va trimite ofilirea [o boală distrugătoare, NW] printre războinicii lui cei voinici; şi sub slava lui va aprinde un foc, ca focul unei flăcări arzătoare. Lumina lui Israel va fi un foc şi Sfântul lui va fi o flacără, care va mistui şi va arde într-o zi spinii şi mărăcinii lui. Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi câmpiilor lui, încât va fi ca un bolnav care cade în leşin. Ceilalţi copaci din pădurea lui vor fi atât de puţini, încât şi un copil le-ar putea scrie numărul“ (Isaia 10:16–19). Într-adevăr, Iehova va umili „nuiaua“ asiriană! Cei „voinici“ din armata asiriană, soldaţii ei solizi, vor fi loviţi de „o boală distrugătoare“. Ei nu vor mai părea atât de puternici! La fel ca o grămadă de spini şi mărăcini, trupele ei terestre vor fi arse de Lumina lui Israel, Iehova Dumnezeu. Iar „strălucirea pădurii“, ofiţerii săi, îşi va găsi sfârşitul.  După ce Iehova va termina cu asirianul, vor rămâne atât de puţini ofiţeri, încât chiar şi un băieţel îi va putea număra pe degete! — Vezi şi Isaia 10:33, 34.

14. Descrieţi înaintarea asirianului pe pământul lui Iuda din jurul anului 732 î.e.n.

¹⁴ Cu toate acestea, evreilor care locuiesc în Ierusalim în 732 î.e.n. trebuie să le vină greu să creadă că asirianul va fi înfrânt. Imensa armată asiriană înaintează fără a putea fi oprită. Ascultaţi lista cu numele oraşelor din Iuda care au fost cucerite: „El vine asupra Aiatului . . . Migronul[ui] . . . Micmaş[ului] . . . Gheb[ei] . . . Ram[ei] . . . Ghibe[ei] lui Saul . . . Galimului . . . Lais[ului] . . . Anatot[ului] . . . Madmen[ei] . . . Ghebim[ului] . . . Nob[ului]“ (Isaia 10:28–32a). * În cele din urmă, invadatorii ajung la Lachiş, aflat doar la 50 de kilometri de Ierusalim. Nu după mult timp, o mare armată asiriană ameninţă oraşul. „Ameninţă cu mâna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului“ (Isaia 10:32b). Ce îl poate opri pe asirian?

15, 16. a) De ce regele Ezechia are nevoie de o credinţă puternică? b)  Ce motive are Ezechia să creadă că Iehova va veni în ajutorul lui?

¹⁵ Aflat în palatul din Ierusalim, regele Ezechia este din ce în ce mai neliniştit. El îşi rupe veşmintele şi se acoperă cu un sac (Isaia 37:1). Ezechia trimite câţiva bărbaţi la profetul Isaia pentru ca acesta să-l întrebe pe Iehova în numele lui Iuda. Nu după mult timp, aceştia se întorc cu răspunsul lui Iehova: „Nu te înspăimânta . . . Eu voi apăra cetatea aceasta“ (Isaia 37:6, 35). Totuşi, asirienii sunt ameninţători şi extrem de încrezători în forţele lor.

¹⁶ Credinţa îl va susţine pe regele Ezechia pe parcursul acestei perioade critice. Credinţa este „demonstrarea evidentă  a unor realităţi, deşi nu se văd“ (Evrei 11:1). Ea înseamnă să privim dincolo de ceea ce se vede. Însă credinţa are la bază cunoştinţa. Ezechia îşi aminteşte probabil că, mai înainte, Iehova a spus aceste cuvinte încurajatoare: „«Poporul Meu, care locuieşti în Sion, nu te teme de asirian . . . Peste puţin timp, pedeapsa va înceta şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească.» DOMNUL oştirilor va învârti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stânca Oreb; şi Îşi va mai ridica toiagul odată asupra mării, ca odinioară în Egipt“ (Isaia 10:24–26). * Într-adevăr, poporul lui Dumnezeu a mai trecut prin situaţii grele. La Marea Roşie, strămoşii lui Ezechia păreau cu mult în inferioritate faţă de armata egipteană. Cu câteva secole mai înainte, când Madian şi Amalec au invadat Israelul, armata lui Ghedeon era depăşită numeric cu foarte mult. Cu toate acestea, în ambele ocazii Iehova şi-a salvat poporul. — Exodul 14:7–9, 13, 28; Judecătorii 6:33; 7:21, 22.

17. Cum ‘crapă’ jugul asirianului, şi de ce?

¹⁷ Va face Iehova din nou ce a făcut în acele ocazii? Da, va face. Iată ce promite Iehova: „În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău şi jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime [din cauza uleiului, NW]“ (Isaia 10:27). Jugul asirian va fi ridicat de pe umerii şi de pe gâtul poporului de legământ al lui Dumnezeu. Într-adevăr, jugul va „crăpa“ — şi se va sfărâma! Într-o singură noapte îngerul lui Iehova ucide 185 000 de asirieni. Ameninţarea a trecut, iar asirienii părăsesc pământul lui Iuda pentru totdeauna (2 Împăraţi 19:35, 36). Din ce cauză? „Din cauza uleiului.“ Aceasta poate fi o aluzie la uleiul folosit pentru a-l unge rege pe Ezechia, care este din linia lui David. Astfel, Iehova îşi  duce la îndeplinire promisiunea: „Eu voi ocroti cetatea aceasta, ca s-o mântuiesc, din cauza Mea şi din cauza slujitorului Meu David“. — 2 Împăraţi 19:34.

18. a) Are profeţia lui Isaia mai mult decât o singură împlinire? Explicaţi. b)  Ce organizaţie de astăzi se aseamănă cu Samaria antică?

¹⁸ Relatarea lui Isaia analizată în acest capitol se referă la evenimentele care au avut loc în Iuda cu peste 2 700 de ani în urmă. Dar aceste evenimente au o semnificaţie deosebită pentru zilele noastre (Romani 15:4). Înseamnă aceasta că personajele principale din această relatare emoţionantă — locuitorii Samariei şi ai Ierusalimului, precum şi asirienii — au un corespondent modern? Da, au. La fel ca idolatra Samarie, creştinătatea pretinde că i se închină lui Iehova, dar, în realitate, ea este apostată în toate privinţele. În lucrarea An Essay on the Development of Christian Doctrine, teologul romano-catolic John Henry Cardinal Newman recunoaşte că obiectele pe care creştinătatea le foloseşte de secole, cum ar fi tămâia, lumânările, agheasma, veşmintele preoţeşti şi icoanele „sunt toate de origine păgână“. Iehova simte faţă de închinarea păgânizată a creştinătăţii acelaşi dezgust pe care l-a simţit faţă de închinarea la idoli a Samariei.

19. Cu privire la ce şi de către cine a fost avertizată creştinătatea?

¹⁹ Ani de zile, Martorii lui Iehova au avertizat creştinătatea că Iehova o dezaprobă. De exemplu, cuvântarea publică din 1955, intitulată „Cine este «lumina lumii»: creştinismul sau creştinătatea?“, a fost ţinută în toată lumea. Cuvântarea a explicat în mod impresionant modul în care creştinătatea a deviat de la doctrinele şi practicile creştine adevărate. Apoi, exemplare ale acestui discurs energic au fost trimise prin poştă preoţilor din multe ţări. Ca organizaţie, creştinătatea nu a dat atenţie acestui avertisment. Singurul lucru pe care îl mai poate face Iehova este să o disciplineze cu o ‘nuia’.

20. a) Cine va servi în calitate de asirian modern, şi cum va fi folosit acesta ca o nuia? b) În ce măsură va fi disciplinată creştinătatea?

 ²⁰ De cine se va folosi Iehova pentru a o disciplina pe răzvrătita creştinătate? Răspunsul îl găsim în Revelaţia, capitolul 17. Aici ne este prezentată o prostituată, „Babilonul cel Mare“, care reprezintă toate religiile false ale lumii, inclusiv creştinătatea. Prostituata călăreşte o fiară de culoare stacojie, care are şapte capete şi zece coarne (Revelaţia 17:3, 5, 7–12). Fiara reprezintă Organizaţia Naţiunilor Unite. * Aşa cum în vechime asirianul a distrus Samaria, fiara de culoare stacojie ‘o va urî pe prostituată şi o va face să fie devastată şi goală şi îi va mânca părţile de carne şi o va arde complet în foc’ (Revelaţia 17:16). Astfel, asirianul modern (naţiunile membre ale ONU) îi va da creştinătăţii o lovitură puternică şi o va şterge din existenţă.

21, 22. Cine o va provoca pe fiară să atace poporul lui Dumnezeu?

²¹ Vor fi distruşi Martorii fideli ai lui Iehova împreună cu Babilonul cel Mare? Nu, nu vor fi distruşi. Dumnezeu nu este nemulţumit de ei. Închinarea pură va dăinui. Cu toate acestea, fiara care distruge Babilonul cel Mare priveşte cu lăcomie şi spre poporul lui Iehova. Procedând astfel, fiara nu are în minte gândul lui Dumnezeu, ci gândul altcuiva. Despre cine este vorba? Despre Satan Diavolul.

²² Iehova demască planul trufaş al lui Satan: „În ziua aceea, multe gânduri îţi vor veni în minte [lui Satan] şi vei urzi planuri rele. Vei zice: « . . . Voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi, care stau fără grijă în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri [protectoare] . . . Mă voi duce să iau  pradă şi să fac jaf»“ (Ezechiel 38:10–12). Satan va gândi astfel: Ce mă împiedică să instig naţiunile să pornească un atac împotriva Martorilor lui Iehova? Ei sunt vulnerabili, lipsiţi de apărare şi nu au putere politică. Nu vor opune nici o rezistenţă. Cât de simplu va fi să îi ia la fel cum se iau ouăle dintr-un cuib nepăzit!

23. De ce asirianul modern nu va putea să-i facă poporului lui Dumnezeu ce i-a făcut creştinătăţii?

²³ Dar luaţi seama, naţiuni! Dacă vă veţi atinge de poporul lui Iehova, va trebui să-i daţi socoteală lui Dumnezeu însuşi! Iehova îşi iubeşte poporul şi, pe cât de sigur este că a luptat pentru Ierusalim în zilele lui Ezechia, tot atât de sigur este că va lupta şi pentru slujitorii săi de astăzi. Când asirianul modern va încerca să-i distrugă pe slujitorii lui Iehova, el se va lupta de fapt cu Iehova Dumnezeu şi cu Mielul, Isus Cristos. Aceasta este o bătălie pe care asirianul nu o poate câştiga. Biblia spune: „Pentru că este Domn al domnilor şi Rege al regilor, Mielul îi va învinge“ (Revelaţia 17:14; compară cu Matei 25:40). La fel ca asirianul din vechime, fiara de culoare stacojie se va „duce la distrugere“. Ea nu va mai constitui o ameninţare. — Revelaţia 17:11.

24. a) Ce sunt hotărâţi să facă adevăraţii creştini pentru a se pregăti pentru viitor? b) În ce sens priveşte Isaia departe în viitor (vezi chenarul de la pagina 155)?

²⁴ Creştinii adevăraţi pot înfrunta viitorul fără teamă dacă relaţiile lor cu Iehova rămân puternice şi dacă înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu constituie principala lor preocupare în viaţă (Matei 6:33). Atunci nu vor trebui ‘să se teamă de nici un rău’ (Psalmul 23:4). Cu ochii credinţei, ei vor vedea braţul puternic al lui Dumnezeu ridicat, nu pentru a-i pedepsi, ci pentru a-i ocroti de duşmanii săi. Urechile lor vor auzi aceste cuvinte încurajatoare: „Nu te teme“. — Isaia 10:24.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

 [Chenarul/Fotografiile de la paginile 155, 156]

ISAIA PRIVEŞTE DEPARTE ÎN VIITOR

Isaia 10:20–23

Capitolul zece al cărţii Isaia se concentrează în principal asupra modului în care Iehova se va folosi de invazia asiriană pentru a executa judecata împotriva Israelului şi asupra promisiunii sale de a apăra Ierusalimul. Deoarece se află la jumătatea acestei profeţii, versetele 20 la 23 pot fi înţelese ca având o împlinire generală pe parcursul aceleiaşi perioade (compară cu Isaia 1:7–9).Totuşi, textul sugerează că aceste versete se aplică mai ales la perioade mai îndepărtate, când Ierusalimul urma să dea şi el socoteală pentru păcatele locuitorilor lui.

Regele Ahaz încearcă să se pună la adăpost îndreptându-se pentru ajutor spre Asiria. Profetul Isaia prezice că, în viitor, supravieţuitorii casei lui Israel nu vor mai adopta niciodată o asemenea conduită nesăbuită. În Isaia 10:20 se spune că ei „se vor sprijini în adevăr pe DOMNUL, Sfântul lui Israel“. Versetul 21 arată însă că numai un număr mic de persoane vor proceda astfel: „Numai o rămăşiţă se va întoarce“ (NW). Lucrul acesta ne aminteşte de Şear-Iaşub, fiul lui Isaia, care este un semn în Israel şi al cărui nume înseamnă „Numai o rămăşiţă se va întoarce“ (Isaia 7:3, NW, nota de subsol). Versetul 22 din capitolul 10 ne avertizează cu privire la o viitoare ‘nimicire’ care a fost hotărâtă. Această nimicire va fi îndreptăţită deoarece ea este o pedeapsă dreaptă pentru un popor răzvrătit. Ca urmare a acestui fapt, dintr-o naţiune cu o populaţie numeroasă, ca „nisipul mării“, numai o rămăşiţă se va întoarce. Versetul 23 avertizează că această viitoare nimicire, sau exterminare, va cuprinde toată ţara. Ierusalimul nu va mai fi cruţat de data aceasta.

Aceste versete descriu bine ce s-a întâmplat în 607 î.e.n., când Iehova a folosit Imperiul Babilonian ca ‘nuia’ a sa. Toată  ţara, inclusiv Ierusalimul, a căzut în mâna invadatorilor. Evreii au fost exilaţi 70 de ani în Babilon. După aceea însă, unii — chiar dacă nu alcătuiau decât o „rămăşiţă“ — s-au întors pentru a restabili închinarea adevărată la Ierusalim.

Profeţia din Isaia 10:20–23 a mai avut o împlinire în secolul întâi, după cum se arată în Romani 9:27, 28 (compară cu Isaia 1:9; Romani 9:29). Pavel arată că, în sens spiritual, o „rămăşiţă“ de evrei ‘s-a întors’ la Iehova în secolul I e.n., deoarece un număr mic de evrei fideli au devenit continuatori ai lui Isus Cristos şi au început să i se închine lui Iehova „cu spirit şi adevăr“ (Ioan 4:24). Acestora li s-au alăturat mai târziu neisraeliţi credincioşi, împreună cu care au alcătuit o naţiune spirituală, şi anume „Israelul lui Dumnezeu“ (Galateni 6:16). Cu acea ocazie s-au împlinit cuvintele din Isaia 10:20: „Niciodată“ (NW) o naţiune dedicată lui Iehova nu l-a mai părăsit pentru a căuta sprijin la o sursă umană.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 147]

Sanherib crede că strângerea naţiunilor este la fel de simplă ca strângerea ouălor dintr-un cuib