Salt la conţinut

Salt la cuprins

Regele şi prinţii săi

Regele şi prinţii săi

Capitolul douăzeci şi cinci

Regele şi prinţii săi

Isaia 32:1–20

1, 2. Ce se poate spune despre textul sulului de la Marea Moartă al lui Isaia?

SPRE sfârşitul anilor ’40 ai secolului al XX-lea a fost găsită în Palestina, în nişte peşteri aflate în apropiere de Marea Moartă, o colecţie impresionantă de suluri. Astăzi ele sunt cunoscute sub numele de Sulurile de la Marea Moartă şi se crede că au fost scrise între anii 200 î.e.n. şi 70 e.n. Cel mai cunoscut dintre ele este un sul al lui Isaia, scris în limba ebraică pe o piele rezistentă. Acest sul este aproape întreg, iar textul său diferă foarte puţin de cel al manuscriselor masoretice, care au fost scrise după aproximativ 1 000 de ani. Sulul este astfel o dovadă a exactităţii textului Bibliei.

2 Un amănunt semnificativ legat de sulul de la Marea Moartă al lui Isaia este că partea care alcătuieşte ceea ce numim noi astăzi capitolul 32 din Isaia este marcată cu un „X“, făcut pe margine de un scrib. Nu ştim de ce a făcut scribul acest semn; ceea ce ştim însă este că acest pasaj din Sfintele Scripturi are ceva aparte.

Vor guverna pentru dreptate şi justiţie

3. Ce administraţie este profeţită în cărţile Isaia şi Revelaţia?

3 Capitolul 32 din Isaia începe cu o profeţie emoţionantă, a cărei împlinire remarcabilă are loc în zilele noastre. „Iată! Un rege va guverna pentru dreptate; iar în ceea ce îi priveşte pe prinţi, ei vor guverna ca prinţi pentru justiţie“ (Isaia 32:1, NW). Într-adevăr, „Iată!“ Această exclamaţie ne aminteşte de o exclamaţie similară care se găseşte în ultima carte profetică a Bibliei: „Cel care era aşezat pe tron a zis: «Iată! Eu fac toate lucrurile noi»“ (Revelaţia 21:5). Ambele cărţi biblice, Isaia şi Revelaţia, scrise la un interval de aproape 900 de ani una de cealaltă, prezintă o descriere entuziastă a unei noi administraţii — „un cer nou“, alcătuit din Regele, Cristos Isus, întronat în ceruri în 1914, şi din 144 000 de coguvernatori „cumpăraţi dintre oameni“, împreună cu „un pământ nou“, o societate umană mondială unită (Revelaţia 14:1–4; 21:1–4; Isaia 65:17–25). * Toate aceste măsuri sunt posibile datorită jertfei de răscumpărare a lui Cristos.

4. Ce nucleu al noului pământ există astăzi?

4 După ce vede în viziune sigilarea definitivă a acestor 144 000 de coguvernatori, apostolul Ioan spune următoarele: „M-am uitat, şi iată, o mare mulţime, pe care nici un om nu putea s-o numere, din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile, stând în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului“. Acesta este nucleul noului pământ: o mare mulţime ce numără în prezent milioane de persoane, care s-au alăturat puţinilor membri, majoritatea lor în vârstă, rămaşi dintre cei 144 000. Această mare mulţime va supravieţui marelui necaz care se apropie cu repeziciune, iar în Paradisul pământesc ei i se vor alătura persoanele fidele înviate şi miliarde de alte persoane cărora li se va da ocazia să exercite credinţă. Toţi cei ce vor exercita credinţă vor fi binecuvântaţi cu viaţă veşnică. — Revelaţia 7:4, 9–17.

5–7. Ce rol au în turma lui Dumnezeu ‘prinţii’ despre care s-a profeţit?

5 Cu toate acestea, atâta vreme cât va mai exista această lume plină de ură, membrii marii mulţimi vor avea nevoie de ocrotire. Această ocrotire este oferită în mare parte de ‘prinţii’ care ‘guvernează pentru justiţie’. Ce îngrijire minunată! Aceşti „prinţi“ sunt descrişi în continuare în profeţia lui Isaia prin cuvinte emoţionante: „Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete“. — Isaia 32:2.

6 Chiar acum, în această perioadă de criză mondială, este nevoie de „prinţi“, da, de bătrâni care să fie „atenţi . . . la toată turma“, având grijă de oile lui Iehova şi administrând justiţia în armonie cu principiile drepte ale lui Iehova (Faptele 20:28). Aceşti „prinţi“ trebuie să îndeplinească condiţiile enunţate în 1 Timotei 3:2–7 şi Tit 1:6–9.

7 În marea sa profeţie care prezintă dezastruoasa ‘încheiere a sistemului de lucruri’, Isus a spus: „Vedeţi să nu vă îngroziţi“ (Matei 24:3–8). De ce nu se îngrozesc continuatorii lui Isus când văd periculoasa situaţie mondială actuală? Un motiv este acela că ‘prinţii’ — fie că fac parte dintre cei unşi, fie dintre „alte oi“ — ocrotesc cu loialitate turma (Ioan 10:16). Ei se îngrijesc în mod curajos de fraţii şi surorile lor, chiar şi atunci când se confruntă cu orori ca războaiele interetnice şi genocidurile. Într-o lume aflată în întuneric spiritual, ei au grijă ca sufletele deprimate să fie înviorate de adevărurile ziditoare ale Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia.

8. Cum îi instruieşte şi îi foloseşte Iehova pe ‘prinţii’ care sunt dintre alte oi?

8 Pe parcursul ultimilor 50 de ani, ‘prinţii’ au început să fie identificaţi cu claritate. ‘Prinţii’ dintre „alte oi“ sunt instruiţi în calitate de clasă a „căpeteniei“, aflată în formare, pentru ca, după marele necaz, cei calificaţi dintre ei să fie pregătiţi să slujească într-o poziţie administrativă pe ‘noul pământ’ (Ezechiel 44:2, 3, NW; 2 Petru 3:13). Oferind îndrumare spirituală şi înviorare în timp ce iau iniţiativa în serviciul Regatului, ei se dovedesc a fi „ca umbra unei stânci mari“, aducând alinare turmei în ce priveşte închinarea. *

9. Ce situaţii existente astăzi arată că este nevoie de „prinţi“?

9 În aceste primejdioase zile din urmă ale lumii rele a lui Satan, creştinii dedicaţi au mare nevoie de această ocrotire (2 Timotei 3:1–5, 13). Bat vânturile puternice ale doctrinelor false şi ale propagandei denaturate. Se dezlănţuie furtuni sub formă de războaie atât între naţiuni, cât şi în interiorul lor, precum şi atacuri directe împotriva închinătorilor fideli ai lui Iehova Dumnezeu. Într-o lume pârjolită de arşiţa spirituală, creştinii au nevoie cu disperare de izvoarele de apă ale adevărului pur şi nefalsificat pentru a-şi potoli setea spirituală. Din fericire, Iehova a promis că Regele său în exerciţiu, prin intermediul fraţilor săi unşi şi al ‘prinţilor’ dintre alte oi care îi sprijină, va oferi încurajare şi îndrumare celor deprimaţi şi descurajaţi în aceste timpuri dificile. Astfel, Iehova va veghea ca dreptatea şi ceea ce este legitim să învingă.

Acordaţi atenţie cu ochii, cu urechile şi cu inima

10. Ce măsuri a luat Iehova pentru ca poporul său să ‘vadă’ şi să ‘audă’ lucruri spirituale?

10 Cum a reacţionat marea mulţime la măsurile teocratice luate de Iehova? Profeţia continuă astfel: „Ochii celor care văd nu vor mai fi tulburi şi urechile celor care aud vor lua aminte“ (Isaia 32:3). De-a lungul anilor, Iehova a avut grijă ca preţioşii săi slujitori să fie instruiţi şi să ajungă la maturitate. Şcoala de Minister Teocratic şi alte întruniri ţinute de congregaţiile Martorilor lui Iehova din întreaga lume, congresele de district, naţionale şi internaţionale, precum şi instruirea specială de care beneficiază ‘prinţii’ pentru a se îngriji cu iubire de turmă au contribuit la zidirea unei strânse fraternităţi mondiale care numără milioane de membri. Indiferent de locul unde se află, aceşti păstori sunt receptivi la schimbările în înţelegerea cuvântului adevărului, care este dezvăluit în mod progresiv. Având o conştiinţă educată pe baza Bibliei, ei sunt totdeauna gata să audă şi să se supună. — Psalmul 25:10.

11. De ce poporul lui Dumnezeu vorbeşte în prezent cu convingere şi nu se bâlbâie din cauza nesiguranţei?

11 Apoi profeţia avertizează: „Şi inima celor care acţionează în mod pripit va reflecta la cunoştinţă şi chiar limba bâlbâiţilor va fi gata să vorbească lucruri clare“ (Isaia 32:4, NW). Fie ca nimeni să nu se pripească să tragă concluzii cu privire la ce este corect şi ce este greşit. Biblia spune: „Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit [este pripit în cuvinte, NW], poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el“ (Proverbele 29:20; Eclesiastul 5:2). Înainte de 1919, chiar şi poporul lui Iehova a fost întinat cu idei de origine babilonică. Începând însă din acel an, Iehova i-a oferit acestuia o înţelegere mai clară a scopurilor sale. Slujitorii săi au constatat că adevărurile care le-au fost revelate de Iehova nu sunt concluzii pripite, ci sunt bine gândite, motiv pentru care ei vorbesc acum cu deplină convingere, nu bâlbâindu-se din cauza nesiguranţei.

„Cel iraţional“

12. Cine sunt ‘cei iraţionali’ din zilele noastre, şi în ce sens sunt ei lipsiţi de generozitate?

12 În continuare profeţia lui Isaia prezintă un contrast: „Cel iraţional nu va mai fi numit generos; iar cât despre omul fără principii, nu se va spune despre el că este nobil; fiindcă cel iraţional va vorbi nebunii“ (Isaia 32:5, 6a, NW). Cine este „cel iraţional“? Pentru a sublinia răspunsul, regele David îl repetă de două ori: „Cel iraţional a spus în inima lui: «Nu există Iehova». Ei s-au comportat într-un mod dezastruos, au acţionat într-un mod detestabil prin purtarea lor. Nu este nici unul care să facă binele“ (Psalmii 14:1, NW; 53:1). Bineînţeles, ateii convinşi spun că Iehova nu există. De fapt, aşa procedează „intelectualii“ şi alţi oameni care se comportă de parcă nu ar exista Dumnezeu, crezând că ei nu trebuie să dea socoteală nimănui. Adevărul nu se găseşte în aceşti oameni. În inima lor nu este loc pentru generozitate. Ei nu au nici o veste bună despre iubire. Spre deosebire de creştinii adevăraţi, ei sunt înceţi când trebuie să îi sprijine pe cei nevoiaşi aflaţi în suferinţe sau nu îi ajută deloc.

13, 14. a) Cum ‘lucrează’ apostaţii din zilele noastre ce este dăunător? b) De ce anume caută să-i priveze apostaţii pe cei flămânzi şi însetaţi, dar care va fi deznodământul?

13 Multe dintre aceste persoane iraţionale au ajuns să îi urască pe cei ce susţin adevărul lui Dumnezeu. „Inima lui va lucra ce este dăunător, pentru a lucra apostazie şi pentru a spune împotriva lui Iehova cuvinte aberante“ (Isaia 32:6b, NW). Cât de bine li se potriveşte această descriere apostaţilor din zilele noastre! În mai multe ţări din Europa şi Asia, apostaţii au făcut front comun cu alţi adversari ai adevărului, spunându-le autorităţilor minciuni neruşinate, pentru ca activitatea Martorilor lui Iehova să fie interzisă sau supusă restricţiilor. Ei manifestă atitudinea ‘sclavului rău’, despre care Isus a profeţit următoarele: „Dacă sclavul acela rău zice cumva în inima lui: «Stăpânul meu întârzie» şi începe să-i bată pe tovarăşii lui de sclavie şi mănâncă şi bea cu beţivii inveteraţi, stăpânul sclavului aceluia va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o cunoaşte şi îl va pedepsi cu cea mai mare severitate şi îi va da partea lui cu ipocriţii. Acolo va fi plânsul şi scrâşnetul lui din dinţi“. — Matei 24:48–51.

14 Între timp, apostatul „lasă gol sufletul celui flămând şi el lasă fără băutură chiar şi sufletul celui însetat“ (Isaia 32:6c, NW). Duşmanii adevărului încearcă să îi priveze de hrană spirituală pe oamenii flămânzi după adevăr şi încearcă să îi împiedice pe cei însetaţi să bea din apele înviorătoare ale mesajului despre Regat. Dar deznodământul va fi acela pe care i l-a făcut cunoscut Iehova poporului său printr-un alt profet: „Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice DOMNUL“. — Ieremia 1:19; Isaia 54:17.

15. În special cine sunt astăzi cei „fără principii“, ce „cuvinte mincinoase“ au promovat ei, şi cu ce rezultat?

15 De la jumătatea secolului al XX-lea, imoralitatea a luat proporţii epidemice în ţările creştinătăţii. Din ce cauză? Profeţia a prezis unul dintre motive: „Armele mişelului [omului fără principii, NW] sunt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să distrugă pe cel blând prin cuvinte mincinoase, chiar când cauza săracului este dreaptă“ (Isaia 32:7). Ca împlinire a acestor cuvinte, în special mulţi preoţi au adoptat o atitudine tolerantă faţă de relaţiile sexuale preconjugale, concubinaj, homosexualitate — într-adevăr, faţă de ‘fornicaţie şi necurăţie sub toate formele ei’ (Efeseni 5:3). Astfel, ei îşi ‘distrug’ turmele cu cuvintele lor mincinoase.

16. Ce îi face fericiţi pe adevăraţii creştini?

16 În contrast cu aceasta, cât de înviorătoare este împlinirea următoarelor cuvinte ale profetului! „Dar cel ales la suflet [generos, NW] face planuri alese şi stăruie în planurile lui alese“ (Isaia 32:8). Isus însuşi a încurajat generozitatea când a spus: „Faceţi o practică din a da, şi vi se va da. Vi se va turna în poală o măsură excelentă, îndesată, clătinată şi care dă pe dinafară. Căci cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura înapoi“ (Luca 6:38). Şi apostolul Pavel a îndreptat atenţia asupra binecuvântărilor de care au parte persoanele generoase când a spus: „Să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, când el însuşi a zis: «Este mai multă fericire în a da decât în a primi»“ (Faptele 20:35). Pe creştinii adevăraţi nu îi face fericiţi agonisirea de bogăţii materiale sau o anumită poziţie în societate, ci faptul de a fi generoşi — aşa cum Dumnezeul lor, Iehova, este generos (Matei 5:44, 45). Cea mai mare fericire a lor este să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu, punându-se la dispoziţie pentru a le face cunoscută altora „glorioasa veste bună a fericitului Dumnezeu“. — 1 Timotei 1:11.

17. Cine se aseamănă astăzi cu ‘fiicele nepăsătoare’ la care face referire Isaia?

17 Profeţia lui Isaia continuă astfel: „Femei lipsite de grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, plecaţi-vă urechea la cuvântul meu. Într-un an şi câteva zile, veţi fi tulburate, femei nepăsătoare; căci se va duce culesul viilor şi nu va mai veni strângerea recoltei. Tremuraţi, femei fără grijă! Tulburaţi-vă, voi care vă simţiţi în siguranţă!“ (Isaia 32:9–11a). Atitudinea acestor femei ne aminteşte probabil de cei ce pretind astăzi că îi slujesc lui Dumnezeu, dar care nu sunt zeloşi în serviciul său. Aceştia se găsesc în religiile ‘Babilonului cel Mare, mama prostituatelor’ (Revelaţia 17:5). De exemplu, membrii religiilor creştinătăţii se aseamănă foarte mult cu aceste „femei“ descrise de Isaia. Ei sunt ‘lipsiţi de grijă’, nepăsători faţă de judecata şi tulburarea care îi vor înghiţi în curând.

18. Cui i se porunceşte să-şi ‘încingă coapsele cu haine de jale’, şi de ce?

18 Invitaţia îi este adresată apoi religiei false: „Dezbrăcaţi-vă, dezgoliţi-vă şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale. Bateţi-vă pieptul, aducându-vă aminte de frumuseţea câmpiilor şi de rodnicia viilor. Pe pământul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele“ (Isaia 32:11b–13). Expresia „Dezbrăcaţi-vă, dezgoliţi-vă“ pare să nu se refere la dezbrăcarea completă. În vechime exista obiceiul ca peste veşmântul purtat dedesubt să se poarte un veşmânt exterior. Veşmântul exterior era deseori un semn de identificare (2 Împăraţi 10:22, 23; Revelaţia 7:13, 14). Profeţia le porunceşte astfel membrilor religiei false să-şi scoată veşmintele exterioare — pretinsa lor identitate de slujitori ai lui Dumnezeu — şi să se îmbrace cu veşminte din pânză de sac, simboluri ale doliului pentru iminenta lor judecată (Revelaţia 17:16). Nici un fel de roade sfinte nu se găsesc în mijlocul organizaţiilor religioase ale creştinătăţii, care pretind a fi ‘cetatea cea veselă’ a lui Dumnezeu, sau în rândul celorlalţi membri ai imperiului mondial al religiei false. Domeniul lor de acţiune produce numai „spini şi mărăcini“ ai nepăsării şi abandonării.

19. Ce stare a „Ierusalimului“ apostat demască Isaia?

19 Această descriere sumbră cuprinde toate părţile „Ierusalimului“ apostat: „Căci palatul va fi părăsit, mulţimea cetăţii va fi uitată; dealul [Ofelul, NW] şi turnul vor deveni pe vecie peşteri [câmpuri pustii, NW], o bucurie a măgarilor sălbatici, o păşune a turmelor“ (Isaia 32:14). Într-adevăr, chiar şi Ofelul este inclus aici. Ofelul este o parte mai înaltă a Ierusalimului, având o importantă poziţie strategică. A spune că Ofelul va deveni un câmp pustiu înseamnă a prezice distrugerea completă a oraşului. Cuvintele lui Isaia arată că „Ierusalimul“ apostat — creştinătatea — nu este vigilent în ce priveşte înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu. Acesta este neroditor din punct de vedere spiritual, neavând nimic în comun cu adevărul şi dreptatea, fiind cu adevărat animalic.

Un contrast izbitor!

20. Ce efect are revărsarea spiritului lui Dumnezeu asupra poporului său?

20 Isaia prezintă în continuare o speranţă emoţionantă pentru cei ce înfăptuiesc voinţa lui Iehova. Orice distrugere a poporului lui Dumnezeu nu va dura decât „până când Duhul se va turna de sus peste noi; atunci pustia se va preface în pământ roditor şi pământul roditor va fi privit ca o pădure“ (Isaia 32:15). Din fericire, începând din 1919, spiritul lui Iehova s-a revărsat din abundenţă asupra poporului său, restabilind, metaforic vorbind, un pământ roditor de Martori unşi, care a fost urmat de o pădure tot mai mare de alte oi. Prosperitatea şi creşterea sunt trăsăturile dominante ale organizaţiei sale care există astăzi pe pământ. În paradisul spiritual restabilit, „slava DOMNULUI, măreţia Dumnezeului nostru“, este reflectată de poporul său care proclamă pe tot pământul venirea Regatului său. — Isaia 35:1, 2.

21. Unde se găsesc astăzi dreptatea, odihna şi siguranţa?

21 Ascultaţi acum ce promisiune minunată face Iehova: „Atunci judecata va locui în pustie şi dreptatea îşi va avea locuinţa în pământul roditor. Lucrarea dreptăţii va fi pacea, roada dreptăţii: odihna şi siguranţa pentru totdeauna“ (Isaia 32:16, 17). Cât de bine descriu aceste cuvinte starea spirituală a poporului de astăzi al lui Iehova! Spre deosebire de majoritatea oamenilor, care sunt divizaţi din cauza urii şi a violenţei şi care se află într-o stare de sărăcie spirituală lucie, adevăraţii creştini sunt uniţi pe tot pământul, chiar dacă provin „din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“. Ei trăiesc, muncesc şi slujesc în armonie cu dreptatea lui Dumnezeu, făcând aceasta cu convingerea că, în cele din urmă, se vor bucura pentru eternitate de adevărata pace şi securitate. — Revelaţia 7:9, 17.

22. Care este diferenţa dintre starea poporului lui Dumnezeu şi cea a susţinătorilor religiei false?

22 Isaia 32:18 s-a împlinit deja în paradisul spiritual. Aici se spune: „Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case sigure şi în adăposturi liniştite“. Dar pentru creştinii falşi, „pădurea va fi prăbuşită sub grindină şi cetatea plecată adânc“ (Isaia 32:19). Într-adevăr, asemenea unei vijelioase furtuni cu grindină, judecata lui Iehova este gata să lovească oraşul contrafăcut al religiei false, înjosind „pădurea“ lui de susţinători, pe care îi va distruge pentru totdeauna!

23. Ce lucrare mondială se apropie de sfârşit, şi cum trebuie consideraţi cei ce iau parte la ea?

23 Această parte a profeţiei se încheie astfel: „Ferice de voi, care semănaţi de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului“ (Isaia 32:20). Boul şi măgarul erau animale de povară folosite în antichitate de poporul lui Dumnezeu la ararea şi însămânţarea pământului. Astăzi, poporul lui Iehova foloseşte echipamente tipografice, aparatură electronică, clădiri şi mijloace de transport moderne şi, mai presus de orice, o organizaţie teocratică unită pentru a tipări şi distribui miliarde de publicaţii biblice. Lucrători voluntari folosesc aceste instrumente pentru a semăna seminţele adevărului despre Regat pe întreg pământul, literalmente „de-a lungul [tuturor] apelor“. Milioane de bărbaţi şi femei temătoare de Dumnezeu au fost culeşi deja, iar lor li se alătură alte mulţimi (Revelaţia 14:15, 16). Într-adevăr, toţi aceştia trebuie consideraţi ‘fericiţi’!

[Note de subsol]

^ par. 3 Iniţial, cuvântul ‘regele’ din Isaia 32:1 a fost, probabil, o aluzie la regele Ezechia. Cu toate acestea, principala împlinire a capitolului 32 din Isaia are legătură cu Cristos Isus, Regele.

^ par. 8 Vezi revista Turnul de veghere, numărul din 1 martie 1999, paginile 13–18, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 331]

În Sulurile de la Marea Moartă, capitolul 32 din Isaia este marcat cu un „X“

[Legenda fotografiilor şi a ilustraţiei de la pagina 333]

Fiecare ‘prinţ’ este ca un refugiu împotriva vântului, ca un adăpost împotriva ploii, ca o apă în deşert şi ca o umbră împotriva soarelui

[Legenda fotografiei de la pagina 338]

Pentru un creştin este o mare fericire să le împărtăşească altora vestea bună