Capitolul doi

Un tată şi fiii săi răzvrătiţi

Isaia 1:2–9

1, 2. Explicaţi cum de s-a ajuns ca Iehova să aibă fii răzvrătiţi.

EL A AVUT grijă ca nimic să nu le lipsească copiilor săi, aşa cum ar face orice părinte iubitor. Mulţi ani a vegheat ca aceştia să aibă mâncare, îmbrăcăminte şi adăpost. Când a fost necesar, i-a disciplinat. Dar pedeapsa pe care au primit-o nu a fost niciodată exagerată, ci a fost aplicată întotdeauna „într-o măsură echitabilă“ (Ieremia 30:11, NW). De aceea, să ne imaginăm cât de mare trebuie să fie durerea acestui tată iubitor care e nevoit să declare: „Am hrănit şi am crescut fii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea“. — Isaia 1:2b.

² Fiii răzvrătiţi la care se face referire aici sunt locuitorii lui Iuda, iar îndureratul tată este Iehova Dumnezeu. Ce situaţie regretabilă! Iehova a avut grijă de iudei şi i-a ridicat într-o poziţie privilegiată printre naţiuni. Mai târziu, el le aminteşte prin profetul Ezechiel: „Ţi-am dat veşminte brodate şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in subţire şi te-am acoperit cu mătase“ (Ezechiel 16:10). Cu toate acestea, majoritatea locuitorilor lui Iuda nu apreciază ce a făcut Iehova pentru ei. Dimpotrivă, ei se răzvrătesc.

3. De ce cheamă Iehova cerurile şi pământul pentru a depune mărturie în legătură cu răzvrătirea lui Iuda?

³ Pe bună dreptate, Iehova îşi începe mesajul adresat fiilor săi răzvrătiţi cu următoarele cuvinte: „Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci DOMNUL [Iehova însuşi, NW] vorbeşte“ (Isaia 1:2a). Cu câteva secole mai înainte, cerurile şi pământul auziseră, metaforic vorbind, avertismentele clare pe care le-au primit israeliţii cu privire la consecinţele neascultării.  Moise a spus: „Iau astăzi martor împotriva voastră cerul şi pământul, că veţi pieri îndată din ţara pe care o veţi lua în stăpânire dincolo de Iordan şi nu veţi avea zile multe în ea, ci veţi fi distruşi în întregime“ (Deuteronomul 4:26). Acum, în zilele lui Isaia, Iehova cheamă cerurile invizibile şi pământul vizibil pentru a depune mărturie în legătură cu răzvrătirea lui Iuda.

4. Cum alege Iehova să se prezinte lui Iuda?

⁴ Gravitatea situaţiei pretinde o abordare directă. Însă este remarcabil — şi încurajator — faptul că şi în aceste împrejurări critice Iehova se prezintă lui Iuda ca părinte iubitor şi nu doar ca proprietar care o cumpărase. De fapt, Iehova îşi imploră poporul să analizeze această chestiune din punctul de vedere al unui tată care este îndurerat din cauza fiilor săi neascultători. Probabil că unii părinţi din Iuda sunt mişcaţi de ilustrare, putându-se transpune personal în această situaţie neplăcută. Oricum, Iehova este gata să-şi prezinte acuzaţiile împotriva lui Iuda.

Animalele fără raţiune cunosc mai bine

5. Spre deosebire de Israel, cum dau dovadă boul şi măgarul de fidelitate?

⁵ Iehova spune prin intermediul lui Isaia: „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său: dar Israel * nu cunoaşte, poporul Meu nu înţelege [nu s-a comportat cu pricepere, NW]“ (Isaia 1:3). Boul şi măgarul sunt animale de tracţiune, bine cunoscute oamenilor care trăiesc în Orientul  Mijlociu. Într-adevăr, locuitorii lui Iuda nu ar nega faptul că până şi aceste animale neînsemnate dau dovadă de fidelitate, ştiind bine că aparţin unui stăpân. În legătura cu aceasta, iată ce a văzut un biblist la sfârşitul unei zile într-un oraş din Orientul Mijlociu: „Turma nici nu apucase să treacă de ziduri că a şi început să se împrăştie. Fiecare bou îşi cunoştea foarte bine proprietarul şi drumul spre casa acestuia; nici o clipă nu s-a dezorientat în labirintul de uliţe înguste şi întortocheate. Cât despre măgar, acesta a mers direct la uşă şi până la «ieslea stăpânului său»“.

6. De ce nu au acţionat cu pricepere locuitorii lui Iuda?

⁶ Deoarece asemenea privelişti erau fără îndoială ceva obişnuit pe timpul lui Isaia, ideea care se desprinde din mesajul lui Iehova este clară: Dacă până şi un animal fără raţiune îşi recunoaşte stăpânul şi propria iesle, ce scuză au locuitorii lui Iuda că l-au părăsit pe Iehova? Într-adevăr, ei ‘nu s-au comportat cu pricepere’. E ca şi cum ei nu sunt conştienţi că prosperitatea şi însăşi existenţa lor depind de Iehova. Într-adevăr, este o dovadă de îndurare din partea lui Iehova că îi mai numeşte pe locuitorii lui Iuda „poporul Meu“.

7. Care sunt câteva modalităţi prin care putem dovedi că suntem recunoscători pentru lucrurile de la Iehova?

⁷ Niciodată nu am dori să ne purtăm fără pricepere fiind nerecunoscători pentru tot ce a făcut Iehova pentru noi! Dimpotrivă, ar trebui să-l imităm pe psalmistul David, care a spus: „Voi lăuda pe DOMNUL din toată inima mea; voi istorisi toate minunile Tale“ (Psalmul 9:1). Faptul de a asimila în permanenţă cunoştinţă despre Iehova va fi un imbold pentru noi, deoarece Biblia afirmă: „Cunoaşterea Celui Preasfânt este pricepere“ (Proverbele 9:10, NW). Meditarea zilnică la binecuvântările lui Iehova ne va ajuta să fim recunoscători şi să nu ajungem să-l preţuim prea puţin pe Tatăl nostru ceresc (Coloseni 3:15). „Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela  Mă preamăreşte — spune Iehova —; şi celui ce îşi pune în rânduială calea, îi voi arăta mântuirea [salvarea, NW] lui Dumnezeu“. — Psalmul 50:23.

O insultă revoltătoare la adresa ‘Sfântului lui Israel’

8. De ce pot fi numiţi locuitorii lui Iuda un „neam păcătos“?

⁸ În continuarea mesajului său, Isaia îi adresează cuvinte aspre naţiunii lui Iuda: „Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă a celor care fac răul, fii stricaţi! Au părăsit pe DOMNUL, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele“ (Isaia 1:4). Acumulate în timp, păcatele pot deveni la fel de grele ca o povară zdrobitoare. Pe timpul lui Avraam, Iehova a spus despre păcatele Sodomei şi Gomorei că erau ‘nespus de grele’ (Geneza 18:20). Ceva asemănător se întâmplă acum cu locuitorii lui Iuda, deoarece Isaia spune că ei sunt ‘încărcaţi de fărădelegi’. Mai mult decât atât, el îi numeşte „sămânţă a celor care fac răul, fii stricaţi“. Într-adevăr, locuitorii lui Iuda se aseamănă cu nişte copii delincvenţi. Ei „au întors spatele“, sau, aşa cum redă New Revised Standard Version această expresie, ei s-au „înstrăinat complet“ de Tatăl lor.

9. Care este semnificaţia expresiei „Sfântul lui Israel“?

⁹ Prin purtarea lor îndărătnică, locuitorii lui Iuda dovedesc o lipsă crasă de respect faţă de „Sfântul lui Israel“. Care este semnificaţia acestei expresii, întâlnite de 25 de ori în cartea lui Isaia? A fi sfânt înseamnă a fi curat şi pur. Iehova este sfânt la gradul superlativ (Revelaţia 4:8). Israeliţii îşi amintesc lucrul acesta ori de câte ori văd cuvintele gravate pe tăbliţa strălucitoare de aur de pe turbanul marelui preot: „Sfinţenia îi aparţine lui Iehova“ (Exodul 39:30, NW). Aşadar, numindu-l pe Iehova „Sfântul lui Israel“, Isaia scoate în relief gravitatea păcatului lui Iuda. De fapt, aceşti răzvrătiţi încălcau în mod flagrant porunca dată strămoşilor lor: „Voi să vă sfinţiţi, şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt!“ — Leviticul 11:44.

10. Ce putem face pentru a nu fi lipsiţi de respect faţă de „Sfântul lui Israel“?

 ¹⁰ Astăzi creştinii trebuie să facă tot posibilul pentru a nu fi lipsiţi de respect, aşa cum a fost Iuda faţă de „Sfântul lui Israel“. Ei trebuie să imite sfinţenia lui Iehova şi să ‘urască răul’ (1 Petru 1:15, 16; Psalmul 97:10). Practici necurate, cum ar fi imoralitatea sexuală, idolatria, hoţia şi beţia, pot corupe congregaţia creştină. De aceea, cei ce refuză să se lase de aceste obiceiuri rele sunt excluşi din congregaţie. În cele din urmă, cei ce persistă fără să se căiască într-o conduită necurată nu vor avea parte de binecuvântările Regatului lui Dumnezeu. Într-adevăr, toate aceste practici rele constituie o insultă revoltătoare la adresa ‘Sfântului lui Israel’. — Romani 1:26, 27; 1 Corinteni 5:6–11; 6:9, 10.

Bolnav din cap până în picioare

11, 12. a) În ce stare gravă se află Iuda? b) De ce nu trebuie să ne pară rău pentru Iuda?

¹¹ În continuare, Isaia încearcă să le vorbească locuitorilor lui Iuda îndreptându-le atenţia spre boala lor. El spune: „De ce să mai fiţi loviţi? Voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău“. De fapt, Isaia îi întreabă: N-aţi suferit destul? De ce să adăugaţi la răul pe care vi l-aţi făcut răzvrătindu-vă în continuare? Isaia continuă: „Tot capul este bolnav şi toată inima este sfârşită. Din tălpile picioarelor până la cap, nimic nu-i sănătos“ (Isaia 1:5, 6a). Boala de care suferă Iuda — o boală spirituală din cap până în picioare — este dezgustătoare. Ce diagnostic cumplit!

¹² Ar trebui să ne pară rău pentru Iuda? Câtuşi de puţin! Cu câteva secole mai înainte, întreaga naţiune Israel fusese avertizată pe bună dreptate cu privire la consecinţele neascultării. Printre altele, ei i s-a spus: „DOMNUL te va lovi cu o bubă rea la genunchi şi la coapse şi nu te vei putea vindeca de ea, te va lovi de la talpa piciorului până în creştetul  capului“ (Deuteronomul 28:35). În sens figurat, Iuda suportă acum consecinţele încăpăţânării sale. Şi toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă locuitorii lui Iuda ar fi ascultat de Iehova.

13, 14. a) Ce suferinţe au venit peste Iuda? b) S-a simţit Iuda îndemnată să-şi reexamineze conduita rebelă după suferinţele îndurate?

¹³ Isaia continuă să descrie starea jalnică în care se află Iuda: „Numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn“ (Isaia 1:6b). Aici profetul vorbeşte despre trei tipuri de leziuni: răni (tăieturi, cum sunt cele făcute de o sabie sau de un cuţit), vânătăi (contuzii provocate prin lovire) şi carne vie (răni deschise, apărute de curând, care par incurabile). Imaginea prezentată aici este aceea a unui om care a fost aspru pedepsit, în toate modurile posibile, fără să scape cu vreo parte a corpului nevătămată. Situaţia în care se află Iuda este într-adevăr dezastruoasă.

¹⁴ Având în vedere starea jalnică în care se află, se simte îndemnată naţiunea lui Iuda să se întoarcă la Iehova? Nicidecum! Iuda se aseamănă cu persoana răzvrătită despre care se vorbeşte în Proverbele 29:1: „Un om care, fiind deseori mustrat, îşi înţepeneşte gâtul, va fi zdrobit deodată şi fără îndreptare [vindecare, NW]“. Se pare că naţiunea nu mai are şanse de vindecare. Potrivit cuvintelor lui Isaia, rănile ei sunt „nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn“. * Iuda este ca o rană deschisă şi nebandajată, care a cuprins tot corpul.

15. Ce putem face pentru a nu ne îmbolnăvi spiritualiceşte?

 ¹⁵ Din ce i s-a întâmplat lui Iuda învăţăm că trebuie să fim vigilenţi pentru a nu ne îmbolnăvi spiritualiceşte. La fel ca în cazul îmbolnăvirii fizice, fiecare dintre noi se poate îmbolnăvi spiritualiceşte. La urma urmei, care dintre noi nu este vulnerabil la dorinţele cărnii? Lăcomia şi dorinţa de plăceri exagerate pot prinde rădăcini în inima noastră. De aceea, trebuie să ne autodisciplinăm pentru a avea „aversiune faţă de ceea ce este rău“ şi pentru a ne ‘ataşa de ceea ce este bine’ (Romani 12:9). De asemenea, trebuie să cultivăm roadele spiritului lui Dumnezeu în viaţa de fiecare zi (Galateni 5:22, 23). Procedând astfel, nu vom ajunge în situaţia în care s-a aflat Iuda — aceea de a fi bolnavi spiritualiceşte din cap până în picioare.

O ţară pustie

16. a) Cum descrie Isaia starea în care se află pământul lui Iuda? b) De ce afirmă unii că aceste cuvinte au fost rostite probabil în timpul domniei lui Ahaz, dar cum ar trebui să le înţelegem?

¹⁶ Isaia trece acum de la analogia medicală la starea în care se află pământul lui Iuda. Ca şi cum ar privi îndelung o câmpie distrusă într-o luptă, el spune: „Ţara vă este devastată, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele în prezenţa voastră; ea este pustiită, ruinată de străini“ (Isaia 1:7). Unii erudiţi spun că, deşi aceste cuvinte se găsesc la începutul cărţii lui Isaia, ele au fost rostite probabil la o dată ulterioară din activitatea profetului, probabil în timpul domniei răului rege Ahaz. Ei afirmă că domnia lui Ozia a fost prea înfloritoare pentru a justifica o asemenea descriere sumbră. Este adevărat că nu se poate spune cu exactitate dacă Isaia şi-a redactat cartea în ordine cronologică. Cu toate acestea, cuvintele lui Isaia despre pustiire sunt probabil profetice. Când rosteşte declaraţia de mai sus, Isaia foloseşte foarte probabil o metodă întâlnită în altă parte a Bibliei — aceea de a descrie  un eveniment viitor ca şi cum acesta ar fi avut loc deja, subliniind astfel că profeţia se va împlini cu siguranţă. — Compară cu Revelaţia 11:15.

17. De ce descrierea profetică a pustiirii nu ar trebui să-i ia prin surprindere pe locuitorii lui Iuda?

¹⁷ Oricum ar sta lucrurile, descrierea profetică a pustiirii lui Iuda nu ar trebui să ia prin surprindere acest popor încăpăţânat şi neascultător. Cu secole mai înainte, Iehova l-a avertizat cu privire la ce i se va întâmpla dacă se va răzvrăti. El a spus: „Voi pustii ţara, aşa că vrăjmaşii voştri care o vor locui vor rămâne încremeniţi văzând-o. Vă voi împrăştia printre neamuri şi voi scoate sabia după voi. Ţara voastră va fi pustiită şi cetăţile voastre vor fi o ruină“. — Leviticul 26:32, 33; 1 Împăraţi 9:6–8.

18–20. Când s-au împlinit cuvintele din Isaia 1:7, 8, şi cum a lăsat Iehova „câţiva supravieţuitori“ la data aceea?

¹⁸ După cât se pare, cuvintele din Isaia 1:7, 8 se împlinesc în timpul invaziei asirienilor care devastează Israelul şi provoacă pagube şi suferinţă la scară naţională în Iuda (2 Împăraţi 17:5, 18; 18:11, 13; 2 Cronici 29:8, 9). Totuşi, Iuda nu este distrusă complet. Isaia spune: „Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca un adăpost de noapte într-un câmp de castraveţi, ca o cetate asediată“. — Isaia 1:8.

¹⁹ Chiar dacă totul va fi distrus de jur împrejurul ei, „fiica Sionului“, Ierusalimul, va rămâne în picioare. Dar va părea foarte vulnerabilă — ca o cocioabă într-o vie sau ca o colibă pentru paznici într-un câmp de castraveţi. În timpul unei călătorii pe Nil, un biblist din secolul al XIX-lea şi-a amintit de cuvintele lui Isaia când a văzut nişte colibe asemănătoare, pe care le descrie ca fiind „ceva mai mult decât un gard împotriva unui vânt de la miazănoapte“. În Iuda, după seceriş, aceste colibe erau lăsate în paragină şi se prăbuşeau. Totuşi, oricât de şubred ar părea în faţa armatei asiriene cuceritoare, Ierusalimul va supravieţui.

 ²⁰ Isaia încheie astfel această declaraţie profetică: „Dacă însuşi Iehova al armatelor nu ne-ar fi lăsat câţiva supravieţuitori, am fi ajuns ca Sodoma, am fi fost la fel ca Gomora“ (Isaia 1:9, NW). * Iehova va veni în cele din urmă în ajutorul lui Iuda, înfruntând puterea Asiriei. Spre deosebire de Sodoma şi Gomora, Iuda nu va fi dată uitării. Ea va supravieţui.

21. De ce a lăsat Iehova „câţiva supravieţuitori“ după ce Babilonul a distrus Ierusalimul?

²¹ După mai bine de 100 de ani, Iuda a fost ameninţată din nou. Poporul nu a învăţat nimic din disciplinarea administrată  prin intermediul Asiriei. „Ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele şi au râs de prorocii Lui.“ Ca urmare a acestui fapt, „mânia DOMNULUI împotriva poporului Său a ajuns de neînlăturat“ (2 Cronici 36:16). Monarhul babilonian Nebucadneţar a cucerit Iuda şi de data aceasta nu a mai rămas nimic „ca o colibă în vie“. Chiar şi Ierusalimul a fost distrus (2 Cronici 36:17–21). Totuşi, Iehova a „lăsat câţiva supravieţuitori“. Chiar dacă Iuda a stat în exil 70 de ani, Iehova a luat măsuri în vederea continuităţii naţiunii şi îndeosebi a liniei davidice, din care avea să se nască promisul Mesia.

22, 23. De ce a lăsat Iehova „câţiva supravieţuitori“ în secolul I?

²² În secolul I e.n., Israelul a suferit ultima sa distrugere în calitate de popor de legământ al lui Dumnezeu. Când Isus s-a prezentat ca promisul Mesia, naţiunea l-a respins, şi ca urmare  a acestui fapt, şi Iehova a respins naţiunea (Matei 21:43; 23:37–39; Ioan 1:11). Urma ca de atunci încolo Iehova să nu mai aibă o naţiune specială pe pământ? Nu. Apostolul Pavel a arătat că Isaia 1:9 a mai avut o împlinire. Citând din versiunea Septuaginta, el a scris: „Aşa cum spusese Isaia mai înainte: «Dacă Iehova al armatelor nu ne-ar fi lăsat o sămânţă, am fi devenit ca Sodoma şi am fi fost făcuţi ca Gomora»“. — Romani 9:29.

²³ De data aceasta, supravieţuitorii au fost creştinii unşi, care au crezut în Isus Cristos. La început, aceştia au fost credincioşi evrei. Mai târziu, acestora li s-au alăturat credincioşi dintre naţiuni şi împreună ei au alcătuit un nou Israel, „Israelul lui Dumnezeu“ (Galateni 6:16; Romani 2:29). Această „sămânţă“ a supravieţuit distrugerii sistemului de lucruri evreiesc, care a avut loc în 70 e.n. Într-adevăr, „Israelul lui Dumnezeu“ este şi astăzi în mijlocul nostru. În prezent, acestuia i se alătură milioane de persoane credincioase dintre naţiuni, care alcătuiesc „o mare mulţime, pe care nici un om nu [poate] s-o numere, din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“. — Revelaţia 7:9.

24. Cărui lucru trebuie să-i acordăm cu toţii atenţie dacă dorim să supravieţuim celei mai mari distrugeri care se va abate asupra omenirii?

²⁴ În curând, această lume se va confrunta cu bătălia de la Armaghedon (Revelaţia 16:14, 16). Deşi aceasta va fi o distrugere mai mare decât devastarea cauzată de invazia asiriană sau de invazia babiloniană în Iuda, mai mare chiar şi decât pustiirea de către romani a Iudeii în 70 e.n., vor exista supravieţuitori (Revelaţia 7:14). Prin urmare, cât de important este ca fiecare dintre noi să analizeze cu atenţie cuvintele adresate de Isaia naţiunii lui Iuda! Ele au însemnat supravieţuire pentru oamenii fideli de atunci şi pot însemna supravieţuire pentru oamenii credincioşi de astăzi.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Spre deosebire de Sodoma şi Gomora, Iuda nu va rămâne nelocuită pentru totdeauna