„Alesul meu, pe care sufletul meu l-a aprobat!“
Capitolul trei
„Alesul meu, pe care sufletul meu l-a aprobat!“
1, 2. De ce îi interesează pe creştinii de astăzi capitolul 42 din Isaia?
„«VOI sunteţi martorii mei,» este declaraţia lui Iehova, «chiar slujitorul meu pe care l-am ales»“ (Isaia 43:10, NW). Această declaraţie rostită de Iehova şi consemnată de profetul Isaia în secolul al VIII-lea î.e.n. arată că poporul cu care Iehova a încheiat un legământ în vechime era o naţiune de martori. Ei erau slujitorii aleşi ai lui Dumnezeu. După aproape 2 600 de ani, în 1931, creştinii unşi au declarat public că aceste cuvinte se aplicau la ei. Ei şi-au luat numele de Martori ai lui Iehova şi au acceptat din toată inima responsabilităţile care decurgeau din faptul de a fi slujitori pământeşti ai lui Dumnezeu.
2 Martorii lui Iehova doresc cu sinceritate să îi fie plăcuţi lui Dumnezeu. Din acest motiv, capitolul 42 din cartea Isaia este de mare interes pentru fiecare dintre ei, deoarece aici găsim descrierea slujitorului pe care Iehova îl aprobă, precum şi descrierea slujitorului pe care el îl dezaprobă. Analizarea acestei profeţii şi a împlinirii ei ne ajută să înţelegem ce anume duce la aprobarea lui Dumnezeu şi ce anume atrage dezaprobarea sa.
„Am pus în el spiritul meu“
3. Ce profeţeşte Iehova prin intermediul lui Isaia despre ‘slujitorul său’?
3 Prin intermediul lui Isaia, Iehova profeţeşte venirea unui slujitor pe care el însuşi îl va alege: „Iată, slujitorul meu pe care îl ţin ferm! Alesul meu, pe care sufletul meu l-a aprobat! Am pus în el spiritul meu. Justiţie pentru naţiuni, iată ce va aduce el. Nu va striga, nici nu va ridica vocea şi nu va lăsa ca vocea sa să fie auzită pe stradă. Nu va frânge nici o trestie zdrobită, cât despre fitilul de in care slăbeşte, nu-l va stinge. În adevăr el va aduce justiţie. El nu va slăbi, nici nu va fi zdrobit, până când nu va stabili justiţia pe pământ; şi chiar insulele vor continua să aştepte legea lui“. — Isaia 42:1–4, NW.
4. Cine este „alesul“ despre care s-a profeţit, şi de unde ştim lucrul acesta?
4 Cine este Slujitorul despre care se vorbeşte aici? Nu avem motive de îndoială întrucât aceste cuvinte sunt citate în Evanghelia lui Matei şi aplicate la Isus Cristos (Matei 12:15–21). Isus este Slujitorul cel iubit, „alesul“. Când a pus Iehova spiritul său peste Isus? În 29 e.n., când Isus a fost botezat. Descriind acest botez, relatarea inspirată spune că, după ce Isus s-a ridicat din apă, „cerul s-a deschis şi spiritul sfânt a coborât peste el sub formă de corp, ca un porumbel, şi din cer a venit o voce: «Tu eşti Fiul meu, cel iubit; eu te-am aprobat»“. În felul acesta, Iehova l-a identificat personal pe Slujitorul său cel iubit. Ministerul ulterior al lui Isus şi lucrările miraculoase pe care le-a înfăptuit au dovedit că spiritul lui Iehova era cu adevărat peste el. — Luca 3:21, 22; 4:14–21; Matei 3:16, 17.
‘El va aduce justiţie pentru naţiuni’
5. De ce în secolul I e.n. trebuia să se arate ce înseamnă justiţia?
5 Alesul lui Iehova urma să ‘aducă’, adică să arate cu claritate ce înseamnă adevărata justiţie. „El va face ca naţiunile să înţeleagă ce este justiţia“ (Matei 12:18). Şi câtă nevoie era de aceasta în secolul I e.n.! Conducătorii religioşi evrei promovau o concepţie deformată despre justiţie şi dreptate. Ei căutau dreptatea respectând un cod de legi rigid, multe dintre aceste legi fiind născocite de ei. Justiţia lor bazată pe litera legii era lipsită de îndurare şi de compasiune.
6. Cum a făcut cunoscută Isus adevărata justiţie?
6 Spre deosebire de ei, Isus a făcut cunoscut punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la justiţie. Prin învăţăturile sale şi prin modul său de viaţă, Isus a arătat că adevărata justiţie este plină de compasiune şi de îndurare. Gândiţi-vă doar la celebra sa Predică de pe munte (Matei, capitolele 5–7)! Ce explicaţie magistrală găsim aici cu privire la modul în care trebuie practicate justiţia şi dreptatea! Nu suntem impresionaţi de compasiunea pe care a avut-o Isus faţă de cei săraci şi oprimaţi când citim relatările din Evanghelii (Matei 20:34; Marcu 1:41; 6:34; Luca 7:13)? El a dus mesajul său de mângâiere la mulţi oameni care erau ca nişte trestii frânte, aplecate şi lovite. Ei semănau cu un fitil de in care fumegă, fiind gata să-şi dea ultima suflare. Isus nu a frânt o ‘trestie zdrobită’, nici nu a stins un ‘fitil de in care slăbeşte’. Dimpotrivă, cuvintele şi acţiunile sale pline de iubire şi de compasiune au înviorat inima celor blânzi. — Matei 11:28–30.
7. De ce s-a spus în profeţie că Isus „nu va striga, nici nu va ridica vocea . . . pe stradă“?
7 De ce spune însă profeţia că Isus „nu va striga, nici nu va ridica vocea şi nu va lăsa ca vocea sa să fie auzită pe stradă“? Deoarece el nu a fost un lăudăros, care să se recomande singur, aşa cum făceau mulţi din zilele lui (Matei 6:5). Când a vindecat un lepros, el i-a spus: „Vezi să nu spui nimănui nimic“ (Marcu 1:40–44). În loc să dorească să i se facă publicitate, iar oamenii să tragă concluzii pe baza unor informaţii auzite de la alţii, Isus a vrut ca ei să ajungă singuri la concluzia că el era Cristosul, Slujitorul uns al lui Iehova, pe baza unor dovezi concludente.
8. a) Cum a adus Isus „justiţie pentru naţiuni“? b) Ce învăţăm despre justiţie din parabola bunului samaritean?
8 Slujitorul ales urma să aducă „justiţie pentru naţiuni“, iar Isus a făcut lucrul acesta. Pe lângă faptul că a subliniat că justiţia divină este plină de compasiune, Isus a predat că justiţia trebuie să-i cuprindă pe toţi oamenii. Cu o anumită ocazie, Isus i-a amintit unui om versat în Lege că trebuia să-l iubească pe Dumnezeu şi să-şi iubească aproapele. Acest om l-a întrebat pe Isus: „Cine este de fapt aproapele meu?“ Probabil că el se aştepta ca Isus să răspundă: Conaţionalul tău evreu. Însă Isus i-a spus parabola bunului samaritean. În parabolă, un samaritean a venit în ajutorul unui om jefuit de tâlhari, după ce un levit şi un preot refuzaseră să-l ajute. Cel ce pusese întrebarea a trebuit să recunoască faptul că aproapele acelui om fusese, în acea ocazie, samariteanul dispreţuit, nu levitul sau preotul. Isus a încheiat ilustrarea cu următorul sfat: „Fă şi tu la fel“. — Luca 10:25–37; Leviticul 19:18.
„El nu va slăbi, nici nu va fi zdrobit“
9. Ce influenţă va avea asupra noastră faptul de a înţelege natura adevăratei justiţii?
9 Întrucât Isus a explicat în ce constă adevărata justiţie, discipolii lui au învăţat cum să o manifeste. Şi noi trebuie să procedăm la fel. În primul rând, trebuie să acceptăm normele lui Dumnezeu privitoare la ce este bine şi ce este rău, întrucât el are dreptul să stabilească ce este drept şi corect. Dacă ne vom strădui să acţionăm aşa cum vrea Iehova, conduita noastră dreaptă va vorbi răspicat despre ce înseamnă adevărata justiţie. — 1 Petru 2:12.
10. De ce practicarea justiţiei presupune participarea la lucrarea de predicare şi de predare?
10 Şi noi practicăm adevărata justiţie când participăm cu zel la activitatea de predicare şi de predare. Iehova a furnizat cu generozitate cunoştinţa salvatoare despre el, despre Fiul său şi despre scopurile sale (Ioan 17:3). Nu ar fi corect sau drept să ţinem doar pentru noi această cunoştinţă. Solomon spune: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când este în puterea mâinii tale s-o faci“ (Proverbele 3:27). Să le împărtăşim tuturor oamenilor lucrurile pe care le ştim despre Dumnezeu, indiferent de rasa, naţionalitatea sau apartenenţa lor etnică. — Faptele 10:34, 35.
11. Cum ar trebui să îi tratăm pe alţii dacă vrem să-l imităm pe Isus?
11 În plus, un creştin adevărat imită exemplul lui Isus în relaţiile cu alţii. Mulţi oameni se confruntă astăzi cu probleme care îi deprimă şi au nevoie de compasiune şi de încurajare. Chiar şi unii creştini dedicaţi pot fi atât de copleşiţi de probleme, încât ajung să semene cu nişte trestii zdrobite sau cu nişte fitiluri care slăbesc. Nu au ei nevoie de sprijinul nostru (Luca 22:32; Faptele 11:23)? Cât de reconfortant este să facem parte dintr-o fraternitate de adevăraţi creştini, care se străduiesc să-l imite pe Isus în privinţa practicării justiţiei!
12. De ce putem fi siguri că în curând va exista justiţie pentru toţi oamenii?
12 Va exista vreodată justiţie pentru toţi oamenii? Da, va exista. Alesul lui Iehova „nu va slăbi, nici nu va fi zdrobit până când nu va stabili justiţia pe pământ“. Foarte curând, Regele întronat, înviatul Cristos Isus, „va aduce răzbunare asupra celor care nu-l cunosc pe Dumnezeu“ (2 Tesaloniceni 1:6–9; Revelaţia 16:14–16). Guvernarea umană va fi înlocuită cu Regatul lui Dumnezeu. Justiţia şi dreptatea vor exista pretutindeni (Proverbele 2:21, 22; Isaia 11:3–5; Daniel 2:44; 2 Petru 3:13). Plini de nerăbdare, slujitorii lui Iehova de pe tot pământul — chiar şi cei din locurile îndepărtate, din ‘insule’ — aşteaptă această zi.
‘Va fi Lumina popoarelor’
13. Ce a profeţit Iehova cu privire la Slujitorul său ales?
13 Isaia continuă: „Aşa vorbeşte Dumnezeu, DOMNUL care a creat cerurile şi le-a întins, care a aşternut pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor care-l locuiesc şi duh celor care merg pe el“ (Isaia 42:5). Ce descriere plină de forţă a Creatorului, Iehova! Faptul că ne aminteşte cât de mare este puterea sa dă o mare greutate declaraţiei sale. Iată ce spune Iehova: „Eu, DOMNUL, Te-am chemat în dreptate şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina popoarelor, să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din închisoare pe cei care locuiesc în întuneric“. — Isaia 42:6, 7.
14. a) Ce se înţelege prin faptul că Iehova îl ia de mână pe Slujitorul său pe care l-a aprobat? b) Care este rolul Slujitorului ales?
14 Marele Creator al universului, Dătătorul şi Susţinătorul vieţii, îl ia de mână pe Slujitorul său ales şi îi promite că va avea în permanenţă tot sprijinul său. Cât de încurajator este lucrul acesta! Mai mult decât atât, Iehova îl ocroteşte pentru a-l pune ca „legământ al poporului“. Un legământ este o garanţie, un acord, o promisiune solemnă. Este un decret demn de încredere. Într-adevăr, Iehova l-a făcut pe Slujitorul său „o garanţie pentru popor“. — An American Translation.
15, 16. Cum a slujit Isus ca ‘Lumină a popoarelor’?
15 Ca ‘Lumină a popoarelor’, promisul Slujitor avea să le deschidă „ochii orbilor“ şi să îi elibereze „pe cei care locuiesc în întuneric“. Isus a făcut acest lucru. Depunând mărturie despre adevăr, Isus a glorificat numele Tatălui său ceresc (Ioan 17:4, 6). El a demascat falsităţile religioase, a predicat vestea bună despre Regat şi a făcut posibilă eliberarea spirituală pentru cei aflaţi în sclavia religioasă (Matei 15:3–9; Luca 4:43; Ioan 18:37). El a avertizat asupra lucrărilor care aparţin întunericului şi l-a demascat pe Satan ca fiind „tatăl minciunii“ şi „conducătorul acestei lumi“. — Ioan 3:19–21; 8:44; 16:11.
16 Isus a spus: „Eu sunt lumina lumii“ (Ioan 8:12). El a dovedit lucrul acesta într-un mod remarcabil când şi-a oferit viaţa umană perfectă ca răscumpărare. Astfel el a făcut posibil ca aceia care exercită credinţă să beneficieze de iertarea păcatelor, să aibă aprobarea lui Dumnezeu şi perspectiva vieţii eterne (Matei 20:28; Ioan 3:16). Manifestând în mod perfect devoţiune exclusivă pe tot parcursul vieţii sale, Isus a susţinut suveranitatea lui Iehova şi a dovedit că Diavolul este un mincinos. Isus le-a dat cu adevărat orbilor vederea şi i-a eliberat pe cei aflaţi în temniţa întunericului spiritual.
17. Cum slujim noi ca purtători de lumină?
17 În Predica de pe munte, Isus le-a spus discipolilor săi: „Voi sunteţi lumina lumii“ (Matei 5:14). Nu suntem şi noi purtători de lumină? Prin modul de viaţă şi prin lucrarea de predicare, noi avem privilegiul de a-i îndruma pe alţi oameni spre Iehova, Sursa adevăratei lumini. Imitându-l pe Isus, noi facem cunoscut numele lui Iehova, susţinem suveranitatea Sa şi proclamăm Regatul Său ca unica speranţă a omenirii. Mai mult decât atât, ca purtători de lumină, noi demascăm falsităţile religioase, avertizăm asupra lucrărilor necurate care aparţin întunericului şi îl demascăm pe Satan, cel rău. — Faptele 1:8; 1 Ioan 5:19.
„Cântaţi DOMNULUI o cântare nouă“
18. Ce i-a făcut cunoscut Iehova poporului său?
18 Acum Iehova îşi îndreaptă atenţia spre poporul său, spunând: „Eu sunt DOMNUL [Iehova, NW], acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor ciopliţi. Iată, cele dintâi lucruri s-au împlinit şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple“ (Isaia 42:8, 9). Profeţia despre „slujitorul meu“ nu a fost rostită de un dumnezeu fără valoare, ci de unicul Dumnezeu viu şi adevărat. Această profeţie trebuia să se împlinească şi s-a împlinit. Iehova Dumnezeu este cu adevărat Autorul lucrurilor noi, iar el face ca poporul său să afle despre ele înainte ca acestea să se întâmple. Cum ar trebui să reacţionăm noi?
19, 20. a) Ce cântare trebuie să cântăm? b) Cine îi cântă astăzi lui Iehova cântarea de laudă?
19 Isaia scrie: „Cântaţi DOMNULUI o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi, care mergeţi pe mare şi cei care sunteţi pe ea, insule şi locuitorii lor! Pustia şi cetăţile ei să înalţe glasul, satele locuite de Chedar să strige! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munţilor! Să dea slavă DOMNULUI şi să vestească laudele Lui în insule!“ — Isaia 42:10–12.
20 Locuitorii oraşelor, ai satelor din pustie, ai insulelor, chiar şi locuitorii din „Chedar“, adică taberele din deşert, — oamenii de pretutindeni — sunt îndemnaţi să-i cânte o cântare de laudă lui Iehova. Cât de impresionant este că în zilele noastre milioane de oameni au răspuns la această chemare profetică! Ei au îmbrăţişat adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu şi au recunoscut că Iehova este Dumnezeul lor. Poporul lui Iehova cântă această cântare nouă — dându-i glorie lui Iehova — în peste 230 de ţări. Cât de emoţionant este să cântăm în acest cor multicultural, multilingv şi multirasial!
21. De ce nu pot duşmanii poporului lui Dumnezeu să facă să înceteze cântarea de laudă adusă lui Iehova?
21 Pot împotrivitorii să se ridice contra lui Dumnezeu şi să facă să înceteze această cântare de laudă adusă lui Iehova? Nicidecum! „DOMNUL înaintează ca un viteaz, Îşi stârneşte gelozia ca un om de război; înalţă glasul, strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmaşilor Săi“ (Isaia 42:13). Ce putere i se poate împotrivi lui Iehova? Cu aproape 3 500 de ani în urmă, profetul Moise şi fiii lui Israel au cântat astfel: „Iehova este un războinic viteaz. Iehova este numele său. El a aruncat în mare carele lui faraon şi forţele lui militare, şi elita războinicilor lui a fost scufundată în Marea Roşie“ (Exodul 15:3, 4, NW). Iehova a învins cea mai puternică armată a vremii. Nici un duşman al poporului lui Dumnezeu nu poate ieşi învingător când Iehova porneşte ca un războinic viteaz.
„Am stat mult timp liniştit“
22, 23. De ce Iehova ‘a stat mult timp liniştit’?
22 Iehova este imparţial şi drept chiar şi când execută judecata împotriva duşmanilor săi. El spune: „Am stat mult timp liniştit, am tăcut şi M-am abţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gâfâi şi voi răsufla. Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în insule şi voi usca iazurile“. — Isaia 42:14, 15.
23 Înainte de a trece la executarea hotărârii judecătoreşti, Iehova lasă să treacă un timp pentru a le da răufăcătorilor ocazia să se întoarcă de la căile lor greşite (Ieremia 18:7–10; 2 Petru 3:9). Să luăm cazul babilonienilor, care, ca putere dominantă a lumii, au distrus Ierusalimul în anul 607 î.e.n. Iehova a permis lucrul acesta pentru a-i disciplina pe israeliţi, care deveniseră infideli. Cu toate acestea, babilonienii nu au înţeles rolul pe care l-au avut. Ei au tratat poporul lui Dumnezeu cu mult mai multă severitate decât prevedea hotărârea judecătorească a lui Dumnezeu (Isaia 47:6, 7; Zaharia 1:15). Câtă durere trebuie să-i fi provocat adevăratului Dumnezeu faptul de a-şi vedea poporul suferind! Dar el s-a reţinut să treacă la acţiune până la timpul stabilit. Atunci el s-a trudit — asemenea unei femei care naşte — ca să-şi elibereze poporul de legământ şi l-a născut ca naţiune liberă. Pentru a realiza aceasta, în 539 î.e.n., el a secat apele Eufratului şi a distrus Babilonul şi sistemul lui de apărare.
24. Ce perspective se deschid poporului Israel graţie lui Iehova?
24 Cât de emoţionat trebuie să fi fost poporul lui Dumnezeu când, după atâţia ani de exil, i s-a deschis, în cele din urmă, calea pentru a se întoarce în ţara sa (2 Cronici 36:22, 23)! Ei trebuie să fi fost încântaţi să trăiască împlinirea promisiunii lui Iehova: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi“. — Isaia 42:16.
25. a) De ce anume poate fi sigur poporul de astăzi al lui Iehova? b) Care ar trebui să fie hotărârea noastră?
25 Ce aplicare au astăzi aceste cuvinte? De mult timp, de fapt de secole, Iehova le permite naţiunilor să acţioneze după bunul lor plac. Cu toate acestea, timpul fixat de el pentru a reglementa lucrurile este aproape. În timpurile moderne, el a ridicat un popor care să depună mărturie despre numele său. Înlăturând orice opoziţie îndreptată împotriva slujitorilor săi, el a netezit calea pentru ca aceştia să i se închine „cu spirit şi adevăr“ (Ioan 4:24). El a promis: „Nu-i voi părăsi“, şi s-a ţinut de cuvânt. Ce se putea spune despre cei ce continuau să se închine la dumnezei falşi? Iehova spune: „Vor da înapoi, vor fi acoperiţi de ruşine cei care se încred în idoli ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: «Voi sunteţi dumnezeii noştri!»“ (Isaia 42:17). Cât de vital este să îi rămânem fideli lui Iehova, aşa cum a făcut alesul său!
‘Un rob care este surd şi orb’
26, 27. Cum s-a dovedit Israelul a fi ‘un rob surd şi orb’, şi care au fost consecinţele?
26 Isus Cristos, Slujitorul ales al lui Dumnezeu, a rămas fidel până la moarte. Însă Israelul, poporul lui Iehova, s-a dovedit a fi un slujitor infidel, surd şi orb în sens spiritual. Adresându-se evreilor, Iehova spune: „Ascultaţi, surzilor, priviţi şi vedeţi, orbilor! Cine este orb, dacă nu robul Meu, şi surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca cel în care Mă încred şi orb ca robul DOMNULUI? Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit: DOMNUL a voit, pentru dreptatea Lui, să înalţe legea şi s-o facă minunată“. — Isaia 42:18–21.
27 Ce eşec lamentabil a suferit Israelul! Israeliţii au deviat de repetate ori şi s-au închinat la zeii-demoni ai naţiunilor. Iehova şi-a trimis încontinuu mesagerii, dar poporul său nu i-a băgat în seamă (2 Cronici 36:14–16). Isaia a profeţit care urmau să fie consecinţele: „Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi ascunşi în temniţe. Sunt lăsaţi să fie prădaţi şi nimeni nu-i scapă! Jefuiţi, şi nimeni nu zice: «Dă înapoi!» Cine dintre voi, însă, pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte ce va fi în viitor? Cine a dat pe Iacov pradă jafului şi pe Israel în mâinile jefuitorilor? Oare nu DOMNUL, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui şi n-au ascultat legea Lui. De aceea El a vărsat peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: războiul l-a prins din toate părţile, şi n-a ştiut; l-a ars, şi n-a pus nimic la inimă“. — Isaia 42:22–25.
28. a) Ce învăţăminte putem trage din exemplul negativ al locuitorilor lui Iuda? b) Cum putem căuta aprobarea lui Iehova?
28 Din cauza infidelităţii locuitorilor lui Iuda, Iehova a permis ca ţara lor să fie prădată în 607 î.e.n., când babilonienii au ars templul lui Iehova, au devastat Ierusalimul şi i-au luat captivi pe evrei (2 Cronici 36:17–21). Fie ca noi să ţinem seama de acest exemplu avertizator şi niciodată să nu ne astupăm urechile la instrucţiunile lui Iehova sau să ignorăm Cuvântul său scris. Dimpotrivă, să căutăm aprobarea lui Iehova imitându-l pe Cristos Isus, Slujitorul pe care Iehova însuşi l-a aprobat. La fel ca Isus, să arătăm ce înseamnă adevărata justiţie prin ceea ce spunem şi facem. În felul acesta, vom rămâne în poporul lui Iehova, slujind ca purtători de lumină care îl laudă pe adevăratul Dumnezeu şi îi aduc glorie.
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 33]
Adevărata justiţie este plină de compasiune şi îndurare
[Legenda ilustraţiei de la pagina 34]
În parabola despre bunul samaritean, Isus a arătat că adevărata justiţie se manifestă faţă de toţi oamenii
[Legenda fotografiilor de la pagina 36]
Manifestăm justiţie divină încurajându-i pe alţii şi fiind amabili
[Legenda fotografiilor de la pagina 39]
Prin lucrarea noastră de predicare practicăm justiţie divină
[Legenda ilustraţiei de la pagina 40]
Slujitorul aprobat a fost dat ca ‘Lumină a popoarelor’
