Capitolul doi

Cuvinte profetice pentru mângâierea noastră

Isaia 41:1–29

1. De ce ar trebui să ne intereseze profeţia lui Isaia?

DEŞI a fost scrisă de Isaia cu aproape 3 000 de ani în urmă, cartea care îi poartă numele are o mare valoare pentru noi astăzi. Din evenimentele istorice consemnate în ea putem învăţa principii importante. Totodată, studierea profeţiilor scrise de Isaia în numele lui Iehova ne poate întări credinţa. Isaia a fost un profet al Dumnezeului celui viu. Iehova l-a inspirat să scrie istoria cu anticipaţie — să descrie evenimente înainte de desfăşurarea lor. Astfel, Iehova a demonstrat că poate atât să prezică, cât şi să influenţeze viitorul. Studierea cărţii Isaia le întăreşte convingerea creştinilor adevăraţi că Iehova va împlini tot ce a promis.

2. Ce situaţie exista în Ierusalim pe timpul când Isaia şi-a scris cartea profetică, şi ce schimbare urma să aibă loc?

² Când Isaia a terminat scrierea profeţiei, Ierusalimul scăpase de pericolul asirian. Templul era încă în picioare, iar oamenii îşi vedeau de treburile lor zilnice, aşa cum făceau de sute de ani. Totuşi, situaţia urma să se schimbe. Avea să vină timpul când toate bogăţiile regilor evrei urmau să fie duse în Babilon, iar tinerii evrei să fie făcuţi funcţionari la curtea acestui oraş (Isaia 39:6, 7). * Aceste evenimente s-au  întâmplat după mai bine de 100 de ani. — 2 Împăraţi 24:12–17; Daniel 1:19.

3. Ce mesaj se găseşte în Isaia, capitolul 41?

³ Însă mesajul transmis de Dumnezeu prin intermediul lui Isaia nu era doar un mesaj de condamnare. Cuvântul cu care începe capitolul 40 al cărţii sale este „Mângâiaţi“. * Evreii aveau să fie mângâiaţi de asigurarea că, dacă nu ei, copiii lor vor putea să se întoarcă în patrie. Capitolul 41 este o continuare a acestui mesaj de mângâiere şi prezice că Iehova va ridica un rege puternic care va duce la îndeplinire voinţa divină. Acest capitol conţine îmbărbătări şi ne încurajează să ne punem încrederea în Dumnezeu. Tot aici este demascată neputinţa dumnezeilor falşi în care şi-au pus încrederea oamenii naţiunilor. Toate lucrurile consemnate în acest capitol au contribuit la întărirea credinţei atât în zilele lui Isaia, cât şi în zilele noastre.

Iehova adresează o provocare naţiunilor

4. Prin ce cuvinte adresează Iehova o provocare naţiunilor?

⁴ Iehova spune prin intermediul profetului său: „Tăceţi înaintea Mea, insule! Popoarele să-şi reînnoiască puterea, să înainteze şi să vorbească! Să ne apropiem pentru judecată“ (Isaia 41:1). Cu aceste cuvinte Iehova adresează o provocare naţiunilor potrivnice poporului său. Să stea înaintea lui gata să vorbească! După cum vom vedea în continuare, Iehova cere, asemenea unui judecător la tribunal, ca aceste naţiuni să aducă dovezi că idolii lor sunt cu adevărat dumnezei. Pot aceşti dumnezei să prezică acte de salvare pentru închinătorii lor sau să pronunţe sentinţe împotriva  duşmanilor acestora? Dacă da, pot face ei ca aceste profeţii să se împlinească? Răspunsul este nu. Numai Iehova poate face aceste lucruri.

5. Explicaţi de ce profeţiile lui Isaia nu au doar o singură împlinire.

⁵ În timp ce analizăm profeţia lui Isaia, să nu pierdem din vedere că, la fel ca în cazul multor profeţii biblice, cuvintele lui nu au o singură împlinire. În 607 î.e.n., locuitorii lui Iuda urmau să fie exilaţi în Babilon. Cu toate acestea, profeţia lui Isaia face cunoscut că Iehova îi va elibera pe israeliţii aflaţi în captivitatea babiloniană. Lucrul acesta urma să se întâmple în 537 î.e.n. Această eliberare a avut un corespondent la începutul secolului al XX-lea. Slujitorii unşi de pe pământ ai lui Iehova au trecut prin mari încercări în timpul primului război mondial. În 1918, din cauza presiunilor din partea lumii lui Satan — instigată de creştinătate, partea principală a Babilonului cel Mare —, predicarea organizată a veştii bune practic a încetat (Revelaţia 11:5–10). Câţiva membri cu răspundere ai Societăţii Watch Tower au fost închişi pe baza unor învinuiri false. S-ar fi zis că lumea câştigase bătălia împotriva slujitorilor lui Dumnezeu. Apoi, aşa cum s-a întâmplat în 537 î.e.n., Iehova i-a eliberat pe neaşteptate. În 1919, responsabilii care fuseseră închişi au fost eliberaţi, iar mai târziu acuzaţiile aduse împotriva lor au fost retrase. Cu ocazia unui congres ţinut la Cedar Point (Ohio) în septembrie 1919, slujitorii lui Iehova au fost întăriţi să reînceapă lucrarea de predicare a veştii bune despre Regat (Revelaţia 11:11, 12). De atunci încoace, lucrarea de predicare s-a extins foarte mult. În plus, multe dintre cuvintele lui Isaia vor avea o împlinire minunată în viitorul Paradis pământesc. Din acest motiv, cuvintele lui Isaia aşternute în scris cu mult timp în urmă le sunt adresate tuturor naţiunilor şi popoarelor de astăzi.

 Este chemat un Eliberator

6. Cum îl descrie profetul pe viitorul cuceritor?

⁶ Prin Isaia, Iehova prezice venirea unui cuceritor care va elibera poporul lui Dumnezeu din Babilon şi va aduce judecata asupra duşmanilor acestuia. Iehova întreabă: „Cine a ridicat de la răsărit pe acela căruia dreptatea îi însoţeşte paşii? El a dat popoarele înaintea lui şi i-a supus împăraţii; El i-a dat sabiei Sale ca praful şi arcului Său ca pleava luată de vânt. El îi urmăreşte, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui. Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat generaţiile de la început, Eu, DOMNUL, Cel dintâi, Eu, Acelaşi până în cele din urmă veacuri“. — Isaia 41:2–4.

7. Cine este viitorul cuceritor, şi ce înfăptuieşte el?

⁷ Cine era acela care trebuia să se ridice de la răsărit, din regiunile estice? Medo-Persia şi Elamul erau ţări situate la est de Babilon. De acolo a mărşăluit Cirus Persanul alături de armatele sale puternice (Isaia 41:25; 44:28; 45:1–4, 13; 46:11). Deşi nu era un slujitor al lui Iehova, Cirus a acţionat  în armonie cu voinţa lui Iehova, Dumnezeul cel drept, subjugând regi, care s-au risipit ca praful înaintea lui. În timp ce cucerea, el „merge[a] în pace“ sau în siguranţă, pe drumuri neumblate, trecând peste toate obstacolele. În jurul anului 539 î.e.n., Cirus ajunge la puternicul oraş Babilon şi îl cucereşte. Ca urmare a acestui fapt, poporul lui Dumnezeu este eliberat şi astfel se poate întoarce la Ierusalim pentru a restabili închinarea pură. * — Ezra 1:1–7.

8. Ce poate face numai Iehova?

⁸ Astfel, prin Isaia, Iehova prezice ascensiunea lui Cirus cu mult timp înainte ca acest rege să se nască. Doar adevăratul Dumnezeu putea profeţi cu exactitate un asemenea lucru. Iehova nu poate fi comparat cu nici un dumnezeu fals al naţiunilor. Iehova spune pe bună dreptate: „Slava Mea n-o voi da altuia“. Numai Iehova este îndreptăţit să spună: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi afară de Mine nu este alt Dumnezeu“. — Isaia 42:8; 44:6, 7.

Popoarele înspăimântate îşi pun încrederea în idoli

9–11. Cum reacţionează naţiunile când aud că Cirus înaintează?

⁹ Isaia descrie acum cum vor reacţiona naţiunile când îl vor vedea pe viitorul cuceritor: „Insulele au văzut lucrul acesta şi s-au temut, capetele pământului au tremurat: se apropie şi vin. S-au ajutat unul pe altul şi fiecare a zis fratelui său: «Fii tare!» Meşterul încurajează pe topitor; cel care lustruieşte cu ciocanul încurajează pe cel care bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: «Este bună!» şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine“. — Isaia 41:5–7.

 ¹⁰ Iehova priveşte în viitor pentru a vedea cum va arăta scena lumii după aproape 200 de ani. Armate puternice conduse de Cirus înaintează cu rapiditate, cucerind tot ce le stă în cale. Popoarele — chiar şi locuitorii celor mai îndepărtate insule — tremură când se apropie el. Temându-se,  ele îşi unesc forţele pentru a opune rezistenţă celui pe care Iehova l-a chemat de la răsărit ca să execute judecata. Încercând să se încurajeze, ele îşi spun una alteia: „Fii tare“.

¹¹ Meşterii lucrează împreună pentru a modela zei-idoli care să salveze poporul. Tâmplarul face o figură de lemn pe care i-o dă aurarului ca să o acopere cu un metal, probabil cu aur. Sculptorul lustruieşte metalul şi îl trimite la lipit. Probabil, nu fără o oarecare ironie, se spune că idolul este fixat în cuie ca să nu se clatine sau ca să nu pară slab, aşa cum s-a întâmplat cu idolul Dagon, care s-a răsturnat înaintea arcei lui Iehova. — 1 Samuel 5:4.

Nu vă temeţi!

12. Ce asigurare îi dă Iehova Israelului?

¹² Iehova îşi îndreaptă acum atenţia spre poporul său. Spre deosebire de naţiuni, care îşi pun încrederea în idoli neînsufleţiţi, cei ce se încred în adevăratul Dumnezeu nu trebuie să se teamă niciodată. Asigurarea pe care o dă Iehova începe cu reamintirea faptului că Israel este descendentul prietenului său Avraam. Într-un pasaj de o mare sensibilitate, Isaia redă cuvintele lui Iehova: „Tu, Israele, robul Meu, Iacov, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu, tu, pe care te-am luat de la marginile pământului şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: «Tu eşti slujitorul Meu, Te-am ales şi nu te lepăd!», nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele“. — Isaia 41:8–10.

13. De ce vor fi mângâietoare pentru captivii evrei cuvintele lui Iehova?

¹³ Cât de mângâietoare vor fi aceste cuvinte pentru evreii fideli aflaţi în captivitate într-o ţară străină! Cât de încurajator  va fi să-l audă pe Iehova numindu-i „slujitorul Meu“ atunci când ei vor merge în exil ca slujitori ai regelui Babilonului (2 Cronici 36:20)! Deşi Iehova îi va disciplina din cauza infidelităţii lor, el nu îi va respinge. Israelul îi aparţine lui Iehova, nu Babilonului. Slujitorii lui Dumnezeu nu vor avea motive să tremure când se va apropia cuceritorul Cirus. Iehova va fi cu poporul său ca să-l ajute.

14. Cum îi consolează pe slujitorii de astăzi ai lui Dumnezeu cuvintele adresate de Iehova Israelului?

¹⁴ Aceste cuvinte i-au îmbărbătat şi i-au întărit pe slujitorii lui Dumnezeu până în zilele noastre. În 1918 ei doreau mult să cunoască care era voinţa lui Iehova cu privire la ei. Ei tânjeau după eliberarea din starea de captivitate spirituală în care se aflau. Astăzi noi tânjim să fim eliberaţi de presiunile pe care le exercită asupra noastră Satan, lumea şi propria imperfecţiune. Dar noi suntem recunoscători că Iehova ştie cu exactitate când şi cum să acţioneze în folosul poporului său. Asemenea copiilor mici, noi ne ţinem de mâna puternică a lui Iehova, având încredere că el ne va ajuta să rezistăm (Psalmul 63:7, 8). Cei ce îi slujesc sunt preţioşi în ochii lui Iehova. Astăzi el ne sprijină exact aşa cum şi-a sprijinit poporul în perioada dificilă dintre anii 1918 şi 1919 şi exact aşa cum i-a sprijinit pe israeliţii fideli cu mult timp în urmă.

15, 16. a) Ce se va întâmpla cu duşmanii Israelului, şi în ce sens seamănă Israelul cu un vierme? b) Din cauza cărui atac iminent sunt deosebit de încurajatoare astăzi cuvintele lui Iehova?

¹⁵ Să analizăm ce spune Iehova în continuare prin Isaia: „Iată, toţi cei care sunt mâniaţi pe tine vor fi înfruntaţi şi acoperiţi de ruşine; cei care se luptă cu tine vor fi de nimic şi vor pieri. Îi vei căuta şi nu-i vei mai găsi pe cei care se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi pierduţi cei care se războiau cu tine. Căci Eu, DOMNUL Dumnezeul tău, te iau de mâna  dreaptă şi-ţi zic: «Nu te teme de nimic, Eu te voi ajuta. Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov şi rămăşiţă a lui Israel; căci Eu îţi vin în ajutor, zice DOMNUL şi Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel»“. — Isaia 41:11–14.

¹⁶ Duşmanii lui Israel nu vor triumfa. Cei ce sunt mânioşi pe Israel vor rămâne de ruşine şi cei ce luptă împotriva lui vor pieri. Deşi israeliţii captivi par la fel de slabi şi de neajutoraţi ca un vierme care se târăşte prin praf, Iehova îi va ajuta. Ce încurajator a fost lucrul acesta pe parcursul ‘ultimelor zile’, când creştinii au trebuit să facă faţă opoziţiei înverşunate din partea acestei lumi (2 Timotei 3:1)! Şi cât de mult ne întăreşte această promisiune a lui Iehova dacă ne gândim la iminentul atac din partea lui Satan, care este numit în profeţie „Gog, [din] ţara lui Magog“! Când Gog va porni atacul său sălbatic, poporul lui Iehova va părea la fel de neajutorat ca un vierme — un popor care stă în „locuinţe fără ziduri“, neavând „nici zăvoare, nici porţi“ măcar. Cu toate acestea, cei ce îşi pun speranţa în Iehova nu vor trebui să tremure de frică. Cel Atotputernic însuşi va lupta pentru a-i elibera. — Ezechiel 38:2, 11, 14–16, 21–23; 2 Corinteni 1:3.

Mângâiere pentru Israel

17, 18. Cum descrie Isaia faptul că Israelul va primi putere, şi ce împlinire putem fi siguri că va avea loc?

¹⁷ Iehova îşi consolează în continuare poporul: „Iată, te-am făcut un instrument de treierat, nou, cu două rânduri de dinţi; vei treiera, vei sfărâma munţii şi vei face dealurile ca pleava. Le vei vântura şi vântul le va lua şi vârtejul le va risipi, dar tu te vei bucura în DOMNUL, te vei slăvi cu Sfântul lui Israel“. — Isaia 41:15, 16.

¹⁸ Israelul va primi putere pentru a trece la acţiune şi pentru a-i supune în sens spiritual pe duşmanii lui asemănători  unor munţi. Când se va întoarce din exil, Israelul va ieşi victorios asupra duşmanilor care vor încerca să împiedice reconstruirea templului şi a zidurilor Ierusalimului (Ezra 6:12; Neemia 6:16). Dar cuvintele lui Iehova vor cunoaşte o împlinire la scară mare cu privire la „Israelul lui Dumnezeu“ (Galateni 6:16). Iată ce le-a promis Isus creştinilor unşi: „Celui care învinge şi respectă faptele mele până la sfârşit îi voi da autoritate peste naţiuni, şi el va păstori oamenii cu un toiag de fier, astfel încât vor fi făcuţi bucăţi ca nişte vase de lut, aşa cum am primit eu de la Tatăl meu“ (Revelaţia 2:26, 27). Va veni cu siguranţă timpul când fraţii lui Cristos înviaţi la glorie cerească vor lua parte la distrugerea duşmanilor lui Iehova Dumnezeu. — 2 Tesaloniceni 1:7, 8; Revelaţia 20:4, 6.

19, 20. Ce scrie Isaia despre transformarea Israelului într-un loc splendid, şi cum se împlineşte lucrul acesta?

¹⁹ Folosind un limbaj metaforic, Iehova îşi întăreşte promisiunea că va veni în sprijinul poporului său. Iată ce scrie Isaia: „Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă, şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, DOMNUL, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. Voi face să ţâşnească râuri pe dealurile uscate şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz şi pământul uscat în izvoare de ape; voi sădi cedri, salcâmi, mirţi şi măslini în pustie; voi pune chiparoşi, ulmi şi merişori la un loc în deşert, ca să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să înţeleagă că mâna DOMNULUI a făcut aceste lucruri şi Sfântul lui Israel le-a creat“. — Isaia 41:17–20.

²⁰ Deşi israeliţii exilaţi locuiesc în capitala unei puteri mondiale bogate, pentru ei este ca şi cum ar locui într-un ţinut fără apă. Ei se simt aşa cum se simţea David când se ascundea de regele Saul. În 537 î.e.n., Iehova a făcut posibilă  întoarcerea lor în Iuda şi reconstruirea templului său din Ierusalim, astfel fiind restabilită închinarea pură. Pentru aceasta Iehova şi-a binecuvântat poporul. Într-o profeţie ulterioară, Isaia prezice: „DOMNUL va mângâia Sionul şi va mângâia toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca Edenul şi pământul lui uscat ca o grădină a DOMNULUI“ (Isaia 51:3). Lucrul acesta a devenit realitate după ce evreii s-au întors în patria lor.

21. Ce restabilire a avut loc în timpurile moderne, şi ce se va întâmpla în viitor?

²¹ Ceva asemănător a avut loc în timpurile moderne, când Mai Marele Cirus, Cristos Isus, i-a eliberat pe continuatorii săi unşi din captivitatea spirituală pentru ca aceştia să depună eforturi în vederea restabilirii închinării pure. Aceşti creştini fideli au fost binecuvântaţi cu un bogat paradis spiritual, cu o grădină Eden figurată (Isaia 11:6–9; 35:1–7). În curând, când Dumnezeu îi va distruge pe duşmanii săi, întregul pământ va fi transformat într-un paradis fizic, aşa cum Isus i-a promis răufăcătorului de pe stâlp. — Luca 23:43.

O provocare pentru duşmanii lui Israel

22. Prin ce cuvinte adresează Iehova din nou o provocare naţiunilor?

²² Iehova revine acum la controversa sa cu naţiunile şi cu zeii lor idoli: „«Apăraţi-vă cauza», zice DOMNUL, «arătaţi-vă dovezile cele mai tari», zice Împăratul lui Iacov. «Să le arate şi să ne spună ce se va întâmpla; să spună cele din trecut, cele ce sunt, ca să le vedem împlinirea; sau, faceţi-ne să le ştim pe cele ce vor veni. Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei; faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să ne uimim cu  toţii. Iată, sunteţi mai puţin decât nimic şi lucrarea voastră este nimic; cine vă alege pe voi este o urâciune»“ (Isaia 41:21–24). Sunt capabili dumnezeii naţiunilor să profeţească cu exactitate şi astfel să dovedească că au o cunoştinţă supranaturală? Dacă da, cu siguranţă ei ar trebui să facă ceva, bine sau rău, pentru a-şi justifica pretenţiile. Adevărul este însă că zeii-idoli nu pot face nimic, pentru că, în realitate, ei nu există.

23. De ce a insistat Iehova atât de mult, prin intermediul profeţilor săi, când a condamnat idolii?

²³ În zilele noastre unii s-ar putea întreba de ce Iehova, prin intermediul lui Isaia şi al colaboratorilor săi profeţi, a insistat atât de mult pentru a arăta cât de absurdă este închinarea la idoli. Probabil că mulţi oameni de astăzi îşi dau  seama că idolii făcuţi de mâini omeneşti nu au nici o valoare. Totuşi, odată ce un sistem de credinţe false a fost statornicit şi acceptat pe scară largă, cu greu mai poate fi scos din mintea celor ce cred în el. Multe credinţe din zilele noastre sunt la fel de absurde precum credinţa că imaginile neînsufleţite sunt dumnezei adevăraţi. Cu toate acestea, oamenii se agaţă de ele în pofida argumentelor convingătoare care dovedesc falsitatea lor. Numai după ce aud de mai multe ori adevărul, unii îşi dau seama cât de înţelept este să ai încredere în Iehova.

24, 25. Cum face Iehova din nou referire la Cirus, şi de care profeţie ne aminteşte lucrul acesta?

²⁴ Iehova vorbeşte din nou despre Cirus: „Am ridicat pe cineva de la miazănoapte şi vine de la răsăritul soarelui; el cheamă Numele Meu; trece peste căpetenii ca peste noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul“ (Isaia 41:25) *. Spre deosebire de dumnezeii naţiunilor, Iehova poate realiza ce a prezis. Când îl va aduce pe Cirus din partea de est, de la „răsăritul soarelui“, Dumnezeu va demonstra că are capacitatea de a prezice şi de a influenţa apoi viitorul pentru a duce la îndeplinire ceea ce a prezis.

²⁵ Aceste cuvinte ne amintesc de profeţia apostolului Ioan cu privire la nişte regi care vor intra în acţiune în timpul nostru. În Revelaţia 16:12 citim că va fi pregătită calea „pentru regii de la răsăritul soarelui“. Aceşti regi nu sunt alţii decât Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos. Aşa cum Cirus a eliberat poporul lui Dumnezeu cu mult timp în urmă, aceşti regi care sunt cu mult mai puternici îi vor distruge pe duşmanii lui Iehova şi vor conduce poporul său prin marele  necaz într-o lume nouă a dreptăţii. — Psalmul 2:8, 9; 2 Petru 3:13; Revelaţia 7:14–17.

Iehova este suprem!

26. Ce întrebare pune acum Iehova, dar primeşte aceasta vreun răspuns?

²⁶ Încă o dată Iehova proclamă adevărul că numai el este adevăratul Dumnezeu. El întreabă: „Cine a vestit lucrul acesta de la început, ca să-l ştim, şi cu mult înainte, ca să zicem: «Are dreptate»? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a istorisit şi nimeni n-a auzit cuvintele voastre“ (Isaia 41:26). Nici un zeu-idol nu a profeţit venirea vreunui cuceritor care să-i elibereze pe închinătorii lui. Toţi aceşti zei sunt neînsufleţiţi şi muţi. Ei nu sunt câtuşi de puţin dumnezei.

27, 28. Ce adevăr fundamental este subliniat în ultimele versete din Isaia, capitolul 41, şi doar cine îl declară?

²⁷ După ce face cunoscute aceste emoţionante cuvinte profetice ale lui Iehova, Isaia subliniază un adevăr fundamental: „Mai întâi am zis [Este unul — cel dintâi — care zice, NW] Sionului: «Iată-i, iată-i!» Şi Ierusalimului: «Îţi trimit un aducător de veşti bune!» Căci Mă uit, şi nu este nimeni, nimeni între ei, care să dea un sfat şi care să poată răspunde, dacă-l voi întreba. Iată că toţi sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor turnaţi sunt vânt şi goliciune“. — Isaia 41:27–29.

²⁸ Iehova este cel dintâi. El este suprem. El este adevăratul Dumnezeu, care anunţă eliberarea poporului său, aducându-i veşti bune. Şi numai Martorii săi declară înaintea naţiunilor măreţia sa. Iehova îi demască cu dispreţ pe închinătorii la idoli, spunând despre idolii lor că nu sunt altceva decât „vânt şi goliciune“. Ce lecţie impresionantă pentru a-i rămâne fideli adevăratului Dumnezeu! Numai Iehova merită toată încrederea noastră.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Deşi era păgân, Cirus a fost ales ca să înfăptuiască lucrarea lui Dumnezeu

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Naţiunile îşi pun încrederea în idoli neînsufleţiţi

[Legenda ilustraţiei de la pagina 27]

Asemenea unui „instrument de treierat“, Israelul va „sfărâma munţii“