Capitolul douăzeci şi şapte

Iehova binecuvântează închinarea pură

Isaia 66:1–14

1. Ce teme sunt prezentate în ultimul capitol din Isaia, şi ce întrebări primesc răspuns?

ÎN ULTIMUL capitol al cărţii Isaia ajung la un impresionant punct culminant câteva teme principale ale acestei cărţi profetice şi primesc răspuns o serie de întrebări importante. Printre temele prezentate se numără: măreţia lui Iehova, aversiunea lui faţă de ipocrizie, hotărârea de a-i pedepsi pe cei răi, precum şi iubirea şi grija lui pentru cei fideli. De asemenea, se dă răspuns la următoarele întrebări: Prin ce se deosebeşte închinarea adevărată de cea falsă? De ce putem fi siguri că Iehova îi va pedepsi pe ipocriţii care pretind că fac voia lui, dar care îi asupresc poporul? Şi cum îi va binecuvânta Iehova pe cei ce îi rămân fideli?

Cum poate fi identificată închinarea pură

2. Ce declaraţie face Iehova cu privire la măreţia sa, şi la ce nu se referă această declaraţie?

² La începutul profeţiei este reliefată măreţia lui Iehova: „Iată ce a spus Iehova: «Cerurile sunt tronul meu, iar pământul este scăunelul picioarelor mele. Unde este deci casa pe care aţi putea voi să mi-o clădiţi şi unde este deci locul care să fie pentru mine un loc de odihnă?»“ (Isaia 66:1, NW). Unii cred că prin aceste cuvinte profetul îi descuraja pe evreii restabiliţi în ţara lor să reconstruiască templul lui Iehova. Această părere nu este însă întemeiată; Iehova însuşi va porunci ca templul să fie reconstruit (Ezra 1:1–6;  Isaia 60:13; Hagai 1:7, 8). Atunci care este semnificaţia acestui pasaj?

3. De ce este potrivit ca pământul să fie numit „scăunelul picioarelor“ lui Iehova?

³ Mai întâi de toate să vedem de ce pământul este numit „scăunelul picioarelor“ lui Iehova. Această expresie nu este depreciativă. Dintre miliardele de corpuri cereşti care există în tot universul, numai pământului i se dă această denumire specială. Planeta noastră va rămâne unică pentru totdeauna, deoarece aici a plătit răscumpărarea Fiul unic-născut al lui Iehova şi aici îşi va justifica Iehova suveranitatea prin intermediul Regatului mesianic. Cât de bine i se potriveşte pământului numele de scăunel al picioarelor lui Iehova! Un rege ar putea folosi un asemenea scăunel pentru a urca pe tronul său măreţ şi pentru a-şi odihni apoi pe el picioarele.

4. a) De ce este imposibil ca vreo construcţie de pe pământ să fie un loc de odihnă pentru Iehova Dumnezeu? b) Ce se înţelege prin expresia „toate aceste lucruri“, şi ce trebuie să înţelegem despre închinarea la Iehova?

⁴ Bineînţeles că, aşa cum nici un rege nu stă pe scăunelul picioarelor lui, nici Iehova nu locuieşte pe pământ. Dacă nici măcar imensele ceruri fizice nu îl pot cuprinde pe Iehova, cu atât mai puţin ar putea o clădire de pe pământ să îi fie locuinţă în sens literal (1 Împăraţi 8:27). Tronul lui Iehova şi locul său de odihnă se află în domeniul spiritual, acesta fiind sensul cu care este folosit cuvântul „cerurile“ în Isaia 66:1. Următorul verset ne ajută să înţelegem lucrul acesta: „«Toate aceste lucruri au fost făcute de propria mea mână, astfel că toate acestea au ajuns să existe», este declaraţia lui Iehova“ (Isaia 66:22a, NW). Să ni-l imaginăm pe Iehova făcând un gest amplu în timp ce arată spre „toate aceste lucruri“ — tot ce există în cer şi pe pământ (Isaia 40:26; Revelaţia 10:6). Fiind Marele Creator al întregului univers, el merită să aibă  mai mult decât o simplă clădire construită pentru el. El merită mai mult decât o închinare formală.

5. Cum putem demonstra că suntem ‘mâhniţi şi cu spiritul plin de căinţă’?

⁵ Ce fel de închinare merită Suveranul universului? El însuşi ne spune: „Spre acesta voi privi, spre cel mâhnit şi cu spiritul plin de căinţă şi care tremură la cuvântul meu“ (Isaia 66:2b, NW). Într-adevăr, o atitudine corectă a inimii este esenţială pentru cei ce practică închinarea pură (Revelaţia 4:11). Un slujitor al lui Iehova trebuie să fie „mâhnit şi cu spiritul plin de căinţă“. Înseamnă aceasta că Iehova vrea să ne vadă nefericiţi? Nicidecum. El este ‘fericitul Dumnezeu’ şi vrea ca şi slujitorii lui să fie bucuroşi (1 Timotei 1:11; Filipeni 4:4). Totuşi, cu toţii păcătuim de multe ori şi nu ar trebui să credem că păcatele noastre sunt neînsemnate. Ar trebui să fim ‘mâhniţi’ din pricina lor, întristaţi că nu ne-am ridicat la înălţimea normelor drepte ale lui Iehova (Psalmul 51:17). E nevoie să demonstrăm că avem „spiritul plin de căinţă“, părându-ne rău de ce am făcut, luptând împotriva tendinţelor noastre păcătoase şi rugându-ne lui Iehova ca să ne ierte. — Luca 11:4; 1 Ioan 1:8–10.

6. În ce sens trebuie să ‘tremure la cuvântul lui Dumnezeu’ închinătorii adevăraţi?

⁶ Pe lângă aceasta, Iehova priveşte spre cei ce ‘tremură la cuvântul său’. Înseamnă aceasta că el vrea ca noi să tremurăm de frică ori de câte ori citim declaraţiile sale? Nu, ci mai degrabă el vrea ca noi să manifestăm teamă şi un respect profund pentru ceea ce spune el. Dovedim că dorim cu sinceritate sfaturile sale dacă ne lăsăm îndrumaţi de ele în toate aspectele vieţii (Psalmul 119:105). De asemenea, vom „tremura“ în sensul că ne va fi teamă chiar şi numai să ne gândim să nu ascultăm de Dumnezeu, să întinăm adevărul său cu tradiţii omeneşti sau să-l tratăm cu superficialitate. O asemenea  atitudine umilă este esenţială în închinarea pură, dar, din nefericire, este rar întâlnită în ziua de azi.

Iehova urăşte închinarea ipocrită

7, 8. Cum consideră Iehova închinarea formală adusă de persoanele ipocrite?

⁷ Întrucât trăia printre evrei şi îi cunoştea foarte bine, Isaia ştia că puţini dintre conaţionalii săi aveau calităţile pe care Iehova le caută la slujitorii săi. Din cauza aceasta, Ierusalimul apostat îşi merita apropiata judecată. Observaţi cum consideră Iehova închinarea practicată aici: „Cine înjunghie un bou nu este mai bun decât cel care loveşte un om; cine jertfeşte un miel este ca cel care ar rupe gâtul unui câine; cine aduce un dar de mâncare este ca cel care ar vărsa sânge de porc; cine prezintă o aducere aminte de tămâie este ca cel care ar binecuvânta un idol; toţi aceştia îşi aleg căile lor şi sufletul lor găseşte plăcere în urâciunile lor“. — Isaia 66:3.

⁸ Aceste cuvinte ne amintesc de ce spune Iehova în primul capitol al cărţii Isaia. Aici Iehova le spune evreilor încăpăţânaţi că, pe lângă închinarea lor formală care nu îi era deloc plăcută, cu ipocrizia lor stârneau şi mai mult mânia sa îndreptăţită. (Isaia 1:11–17). Iehova aseamănă acum jertfele lor cu crimele odioase. Jertfirea unui bou care costă mult nu îi face nici o plăcere lui Iehova. Pentru el, această jertfă este ca şi uciderea unui om. Alte jertfe sunt asemănate cu jertfirea unui câine sau a unui porc, animale necurate sub Legea mozaică şi, cu siguranţă, nepotrivite pentru a fi aduse ca jertfă (Leviticul 11:7, 27). Îi va lăsa Iehova nepedepsiţi pentru ipocrizia lor religioasă?

9. Cum au reacţionat majoritatea evreilor la aducerile-aminte transmise de Iehova prin Isaia, şi care avea să fie în mod inevitabil rezultatul?

⁹ Iehova spune acum: „De aceea şi Eu voi alege ce este spre nefericirea lor şi voi aduce peste ei lucrurile de care se  tem, căci Eu am chemat şi nici unul n-a răspuns; Eu am vorbit şi nici unul n-a auzit, ci au făcut ce este rău înaintea Mea şi au ales ce nu-Mi place“ (Isaia 66:4). Fără îndoială că Isaia a rostit aceste cuvinte cu toată convingerea. El era de mulţi ani instrumentul folosit de Iehova pentru a-l ‘chema’ şi pentru a-i ‘vorbi’ poporului Său. Profetul ştia foarte bine că marea majoritate a evreilor nu voiau să asculte. Deoarece continuau să facă ce este rău, pedeapsa lor era inevitabilă. Iehova urma să le dea evreilor apostaţi pedeapsa pe care o meritau şi să aducă asupra lor ‘lucrurile de care se temeau’.

10. Având în vedere felul în care a tratat Iehova Iuda, cum consideră el creştinătatea?

¹⁰ În mod asemănător, creştinătatea a practicat lucruri care nu-i sunt deloc plăcute lui Iehova. Bisericile ei sunt pline de idoli, de la amvonul lor sunt elogiate tradiţii şi filozofii nebiblice, iar setea de putere politică a creştinătăţii a afundat-o mai mult ca oricând în relaţia ei de adulter spiritual cu naţiunile lumii (Marcu 7:13; Revelaţia 18:4, 5, 9). La fel ca în cazul Ierusalimului antic, asupra creştinătăţii va veni în mod implacabil o pedeapsă binemeritată — un lucru „de care se tem[e]“. Unul dintre motivele pentru care îşi va primi cu siguranţă pedeapsa este modul în care a tratat poporul lui Dumnezeu.

11. a) Ce anume agrava păcatul apostaţilor din zilele lui Isaia? b) În ce sens îi izgoneau contemporanii lui Isaia pe cei fideli ‘din cauza Numelui lui Dumnezeu’?

¹¹ Isaia continuă: „Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi, care tremuraţi la cuvântul Lui. Iată ce zic fraţii voştri, care vă urăsc şi vă izgonesc din cauza Numelui Meu: «DOMNUL să fie slăvit şi să vă vedem bucuria!» Dar ei vor rămâne de ruşine!“ (Isaia 66:5). „Fraţii“ lui Isaia, sau conaţionalii lui, aveau responsabilitatea de a fi reprezentanţii lui Iehova Dumnezeu şi  de a se supune suveranităţii sale. Păcatul lor de a nu fi îndeplinit această responsabilitate era, într-adevăr, grav. Însă ceea ce înrăutăţea şi mai mult lucrurile era ura cu care îi priveau ei pe evreii fideli şi umili, asemenea lui Isaia. Apostaţii îi urau şi îi izgoneau deoarece îl reprezentau cu credincioşie pe Iehova Dumnezeu. În acest sens se putea spune că evreii fideli erau izgoniţi ‘din cauza numelui lui Dumnezeu’. Totodată, aceşti slujitori falşi ai lui Iehova pretindeau că îl reprezintă, folosind cu pioşenie expresii cu rezonanţă religioasă precum „DOMNUL să fie slăvit“! *

12. Daţi câteva exemple de situaţii în care ipocriţii religioşi i-au persecutat pe slujitorii fideli ai lui Dumnezeu.

¹² Ura religiei false faţă de susţinătorii închinării adevărate nu este o noutate. Ea este tot o împlinire a profeţiei din  Geneza 3:15, unde s-a prezis duşmănia de lungă durată dintre sămânţa lui Satan şi Sămânţa femeii lui Dumnezeu. Isus le-a spus continuatorilor săi unşi din secolul I că vor suferi şi ei din pricina conaţionalilor lor — vor fi excluşi din sinagogi, persecutaţi şi chiar ucişi (Ioan 16:2). Ce se poate spune despre zilele noastre? La începutul „ultimelor zile“, poporul lui Dumnezeu a înţeles că urma să treacă prin persecuţii asemănătoare (2 Timotei 3:1). În 1914, Turnul de veghere cita Isaia 66:5, adăugând următoarele: „Aproape toate persecuţiile îndreptate împotriva poporului lui Dumnezeu au venit din partea celor ce pretind că sunt creştini“. În acelaşi articol se mai spunea: „Nu ştim până unde vor merge ei în zilele noastre — dacă ne vor trata ca pe nişte paria ai societăţii, dacă ne vor distruge ca organizaţie religioasă sau dacă ne vor ucide literalmente“. Cât de adevărate s-au dovedit aceste cuvinte! La scurt timp după publicarea lor, persecuţia instigată de cler a atins un punct culminat în timpul primului război mondial. Însă, aşa cum fusese prezis, creştinătatea a fost făcută de ruşine. În ce fel?

O restabilire imediată şi neaşteptată

13. Ce a fost, în prima împlinire, ‘vuietul asurzitor care venea din oraş’?

¹³ Isaia profeţeşte: „Un vuiet asurzitor vine din oraş, un vuiet vine din templu! Este vuietul lui Iehova care le plăteşte duşmanilor săi ceea ce merită“ (Isaia 66:6, NW). În împlinirea iniţială a acestor cuvinte, ‘oraşul’ este Ierusalimul, unde se afla templul lui Iehova. ‘Vuietul asurzitor’ se referă la tumultul din timpul războiului, care s-a auzit în Ierusalim când armatele babiloniene invadatoare l-au luat cu asalt în 607 î.e.n. Dar ce se poate spune despre împlinirea modernă?

14. a) Ce a profeţit Maleahi cu privire la venirea lui Iehova la templul Său? b) Potrivit profeţiei lui Ezechiel, ce s-a întâmplat când Iehova a venit la templul său? c) Când au inspectat Iehova şi Isus templul spiritual, şi ce a însemnat aceasta pentru cei ce se declarau reprezentanţi ai închinării pure?

 ¹⁴ Aceste cuvinte din Isaia corespund altor două declaraţii profetice consemnate în Ezechiel 43:4, 6–9 şi în Maleahi 3:1–5. Atât Ezechiel, cât şi Maleahi prezic timpul când Iehova Dumnezeu va veni la templul său. Profeţia lui Maleahi arată că Iehova va veni să inspecteze casa în care i se aduce o închinare pură şi va acţiona ca Rafinor, înlăturându-i pe cei ce îl reprezintă în mod greşit. În viziunea lui Ezechiel, Iehova este prezentat intrând în templu şi cerând să fie înlăturată orice urmă de imoralitate şi de idolatrie. * În timpurile moderne, aceste profeţii s-au împlinit în 1918, când în cerurile spirituale invizibile a avut loc un eveniment important legat de închinarea adusă lui Iehova. Din câte se pare, Iehova şi Isus i-au inspectat atunci pe toţi cei ce se declarau reprezentanţi ai închinării pure. În urma acestei inspecţii, creştinătatea coruptă a fost definitiv respinsă. Pentru continuatorii unşi ai lui Cristos, această inspecţie a însemnat o perioadă scurtă de rafinare, după care a urmat o rapidă restabilire spirituală în 1919. — 1 Petru 4:17.

15. Ce naştere este profeţită, şi cum a avut loc ea în 537 î.e.n.?

¹⁵ Această restabilire este profeţită în următoarele versete din Isaia: „Înainte de a simţi dureri a născut şi înainte de a-i veni suferinţele a dat naştere unui fiu. Cine a auzit vreodată aşa ceva? Cine a văzut vreodată aşa ceva? Se poate naşte  oare o ţară [naţiune, NW] într-o zi? Se naşte un popor dintr-o dată? Abia a intrat în munci, şi fiica Sionului şi-a şi născut fiii!“ (Isaia 66:7, 8). Pentru evreii exilaţi în Babilon, aceste cuvinte au avut o emoţionantă împlinire. Sionul, sau Ierusalimul, este înfăţişat din nou ca o femeie care naşte. Dar cât de neobişnuită este naşterea ei! Naşterea are loc pe neaşteptate şi foarte repede, înainte să înceapă durerile naşterii! Cât de potrivită este această descriere! Renaşterea poporului lui Dumnezeu ca naţiune distinctă în 537 î.e.n. a fost atât de rapidă şi de neaşteptată, încât a părut un miracol. De la decretul dat de Cirus prin care evreii captivi erau eliberaţi până la întoarcerea unei rămăşiţe fidele în patria ei nu au trecut decât câteva luni. Ce diferenţă faţă de evenimentele care au dus la prima naştere a naţiunii Israel! În 537 î.e.n. nu a fost nevoie să i se ceară unui monarh încăpăţânat să-i elibereze pe evrei, iar aceştia nu au trebuit să fugă de o armată ostilă şi nici nu au trebuit să stea 40 de ani în deşert.

16. În împlinirea modernă a cuvintelor din Isaia 66:7, 8, ce reprezintă Sionul, şi în ce sens a renăscut descendenţa lui?

¹⁶ În împlinirea modernă, Sionul reprezintă „femeia“ cerească a lui Iehova, organizaţia sa cerească de creaturi spirituale. În 1919, această „femeie“ s-a bucurat să vadă naşterea fiilor ei unşi de pe pământ ca popor organizat, sau „naţiune“. Această renaştere a fost rapidă şi neaşteptată. * În numai câteva luni, creştinii unşi, ca grup, au ieşit din starea de inactivitate asemănătoare morţii şi au început o viaţă activă în ‘ţara’ lor, sau domeniul de activitate spirituală pe care  l-au primit de la Dumnezeu (Revelaţia 11:8–12). În toamna anului 1919, ei au anunţat publicarea unei noi reviste, ca supliment al Turnului de veghere. Numită la început Epoca de aur (în prezent, Treziţi-vă!), această nouă publicaţie a fost o dovadă a faptului că poporul lui Dumnezeu a fost revitalizat şi s-a reorganizat pentru a-I sluji.

17. Cum îşi asigură Iehova poporul că nimic nu îl poate împiedica să-şi ducă la îndeplinire scopul cu privire la Israelul spiritual?

¹⁷ Nici o forţă din univers nu a putut împiedica această renaştere spirituală. Următorul verset redă în mod sugestiv această idee: „«Aş putea să aduc până la naştere şi să nu las să nască?», zice DOMNUL. «Eu, care fac să nască, aş putea să împiedic oare naşterea?» zice Dumnezeul tău“ (Isaia 66:9). Aşa cum, odată început, procesul naşterii nu mai poate fi oprit, la fel renaşterea Israelului spiritual nu a putut fi oprită. Într-adevăr, a existat împotrivire şi probabil că în viitor va exista şi mai multă împotrivire. Singurul care poate să oprească ceea ce a început este Iehova, iar el nu va face niciodată lucrul acesta. Dar cum şi-a tratat Iehova poporul revitalizat?

Grija tandră a lui Iehova

18, 19. a) Ce ilustrare emoţionantă face Iehova, şi cum se aplică ea la poporul său exilat? b) Cum a beneficiat în zilele noastre rămăşiţa unsă de hrană spirituală şi de îngrijire oferite cu iubire?

¹⁸ În următoarele patru versete găsim o descriere emoţionantă a grijii tandre pe care o are Iehova. Mai întâi, Isaia spune: „Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi înveseliţi-vă pentru el, toţi cei care-l iubiţi; împărţiţi şi bucuria cu el, acum, toţi cei ce l-aţi plâns, ca să fiţi săturaţi, bând laptele mângâierilor lui, ca să vă desfătaţi de plinătatea slavei lui“ (Isaia 66:10, 11). Iehova face aici o ilustrare cu o femeie care îşi alăptează copilul. Când i se face foame, un nou-născut plânge  întruna. Dar când este adus la sânul mamei pentru a fi alăptat, suferinţa lui se transformă în bucurie şi satisfacţie. În mod asemănător, rămăşiţa evreilor fideli aflaţi în Babilon va trece repede de la o stare de tristeţe la o stare de fericire şi satisfacţie când va sosi momentul eliberării şi restabilirii lor. Atunci ei vor fi bucuroşi. Slava Ierusalimului va fi reînnoită când oraşul va fi reconstruit şi repopulat. La rândul lui, oraşul îi va înconjura cu slava sa pe locuitorii lui fideli. Ei vor fi hrăniţi din nou din punct de vedere spiritual prin intermediul unei preoţii care îşi va reîncepe serviciul. — Ezechiel 44:15, 23.

¹⁹ Şi Ierusalimul spiritual a fost binecuvântat cu hrană spirituală din abundenţă după restabilirea lui în 1919. De atunci, hrana spirituală este oferită încontinuu prin intermediul „sclavului fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47). Acesta a fost într-adevăr un timp de consolare şi de bucurie pentru rămăşiţa unsă. Dar au existat şi alte binecuvântări.

20. Cum a fost binecuvântat Ierusalimul cu „un torent“, atât în vechime, cât şi în timpurile moderne?

²⁰ Profeţia continuă astfel: „Căci aşa vorbeşte DOMNUL: «Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un râu şi slava popoarelor ca un torent ieşit din matcă; şi veţi fi alăptaţi, veţi fi purtaţi în braţe şi dezmierdaţi pe genunchi»“ (Isaia 66:12). În contextul în care se vorbeşte despre alăptarea unui copil este descris un şuvoi de binecuvântări — „un râu“ şi „un torent ieşit din matcă“. Ierusalimul va fi binecuvântat nu numai cu belşug de pace de la Iehova, dar şi cu „slava popoarelor“, care se va revărsa şi va binecuvânta poporul lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că oameni din toate naţiunile se vor îndrepta spre poporul lui Iehova (Hagai 2:7). În împlinirea care a avut loc în antichitate, oameni de diferite naţionalităţi li s-au alăturat israeliţilor devenind prozeliţi evrei. Totuşi, o împlinire mult mai mare are loc chiar în prezent,  când „o mare mulţime . . . din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“ — un adevărat torent de oameni — i s-a alăturat rămăşiţei de evrei spirituali. — Revelaţia 7:9; Zaharia 8:23.

21. Ce fel de mângâiere este profeţită într-o descriere emoţionantă?

²¹ În versetul 12 din Isaia, capitolul 66 sunt prezentate unele manifestări ale iubirii materne — dezmierdarea unui copil pe genunchi şi purtarea lui în braţe. În versetul următor este exprimată o idee asemănătoare, dar dintr-un punct de vedere foarte interesant: „Cum mângâie pe cineva [pe un om, NW] mama sa, aşa vă voi mângâia Eu; da, veţi fi mângâiaţi în Ierusalim“ (Isaia 66:13)! Copilul este acum „un om“, un adult. Dar mama lui doreşte în continuare să-l mângâie în timp de suferinţă.

22. Cum îşi arată Iehova tandreţea şi intensitatea iubirii?

²² Făcând această comparaţie emoţionantă, Iehova arată cât de puternică şi de tandră este iubirea pe care o are el pentru poporul său. Chiar şi cea mai puternică iubire maternă nu este decât o reflectare palidă a iubirii profunde pe care o are Iehova pentru poporul său fidel (Isaia 49:15). Cât de important este ca toţi creştinii să reflecte această calitate a Tatălui lor ceresc! Apostolul Pavel a făcut aceasta, lăsându-le astfel un exemplu excelent bătrânilor din congregaţia creştină (1 Tesaloniceni 2:7). Isus a spus că iubirea frăţească avea să fie principalul semn de identificare al continuatorilor săi. — Ioan 13:34, 35.

23. Descrieţi starea fericită a poporului restabilit al lui Iehova.

²³ Iehova îşi manifestă iubirea prin acţiuni. Astfel, el continuă: „Veţi vedea [cu siguranţă, NW] aceste lucruri, inima vi se va bucura şi oasele voastre vor prinde putere ca iarba. Mâna DOMNULUI va fi cunoscută faţă de slujitorii Săi, dar va face pe vrăjmaşii Lui să-I simtă mânia“ (Isaia 66:14). Un gramatician al limbii ebraice este de părere că expresia „veţi  vedea cu siguranţă“ sugerează că oriunde îşi vor îndrepta privirile în ţara lor restabilită exilaţii repatriaţi „vor vedea numai bucurie“. Ei vor exulta, vor vibra de bucurie că s-au întors în patria lor iubită. Ei se vor simţi din nou tineri, ca şi cum oasele lor ar prinde din nou putere ca iarba primăvara. Toţi vor şti că această stare se datorează ‘mâinii lui Iehova’ şi nu intervenţiei omului.

24. a) La ce concluzie ajungeţi după ce analizaţi evenimentele care au legătură cu poporul de astăzi al lui Iehova? b) Care ar trebui să fie hotărârea noastră?

²⁴ Simţiţi mâna lui Iehova în acţiune în mijlocul poporului său de astăzi? Nici un om nu ar fi putut restabili închinarea pură. Nici un om nu ar fi putut face ca milioane de oameni de toate naţionalităţile să se alăture rămăşiţei fidele în ţara ei spirituală. Numai Iehova poate face aceste lucruri. Aceste manifestări ale iubirii lui Iehova sunt motive de mare bucurie pentru noi. Fie ca niciodată să nu considerăm iubirea lui ca pe ceva ce ni se cuvine! Să continuăm să ‘tremurăm la cuvântul său’! Să fim hotărâţi să trăim în armonie cu principiile Bibliei şi să găsim desfătare în a-i sluji lui Iehova!

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 395]

„Toate aceste lucruri au fost făcute de propria mea mână“

[Legenda fotografiei de la pagina 402]

Iehova va da Sionului „slava popoarelor“