Capitolul şase

Iehova — „un Dumnezeu drept şi un Salvator“

Isaia 45:1–25

1, 2. Ce asigurări conţine capitolul 45 din Isaia, şi ce întrebări vor fi analizate?

PROMISIUNILE lui Iehova sunt demne de încredere. El este Dumnezeul revelaţiilor şi Dumnezeul creaţiei. De nenumărate ori, el s-a dovedit un Dumnezeu drept şi un Salvator pentru oameni din toate naţiunile. Acestea sunt doar câteva dintre asigurările înviorătoare consemnate în Isaia, capitolul 45.

² De asemenea, capitolul 45 din Isaia este un exemplu remarcabil în ce priveşte capacitatea lui Iehova de a profeţi. Spiritul lui Dumnezeu îi dă posibilitatea lui Isaia să scruteze ţări îndepărtate şi să vadă evenimente care urmau să aibă loc secole mai târziu şi îl îndeamnă să descrie un episod pe care numai Iehova, Dumnezeul profeţiilor adevărate, îl poate prezice cu atâta exactitate. Despre ce eveniment este vorba? Ce a însemnat el pentru poporul lui Dumnezeu în zilele lui Isaia? Ce semnificaţie are acest eveniment pentru noi? Să analizăm cuvintele profetului!

Declaraţia lui Iehova împotriva Babilonului

3. Ce expresii pline de forţă sunt folosite în Isaia 45:1–3a pentru a descrie victoria lui Cirus?

³ „Aşa vorbeşte DOMNUL către unsul Său, către Cirus, pe care-l ţine de mâna dreaptă ca să supună popoarele înaintea lui şi să dezlege brâul împăraţilor, să-i deschidă porţile,  ca să nu se mai închidă: «Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărâma uşile de bronz şi voi rupe zăvoarele de fier. Îţi voi da comorile întunericului şi bogăţii ascunse în locuri tăinuite.»“ — Isaia 45:1–3a.

4. a) De ce îl numeşte Iehova pe Cirus „unsul“ său? b) Ce va face Iehova pentru a-i garanta lui Cirus victoria?

⁴ Prin intermediul lui Isaia, Iehova îi vorbeşte lui Cirus ca şi cum acesta ar fi fost în viaţă, deşi, pe timpul lui Isaia, Cirus nu se născuse încă (Romani 4:17). Întrucât Iehova îl desemnează cu mult timp înainte pentru a îndeplini o misiune specială, Cirus poate fi numit „unsul“ lui Dumnezeu. Fiind condus de Dumnezeu, el va cuceri naţiuni, îi va face pe regi neputincioşi şi incapabili să se apere. Apoi, când Cirus va ataca Babilonul, Iehova va veghea ca porţile oraşului să fie lăsate deschise, făcându-le la fel de inutile ca porţile sfărâmate. El va merge înaintea lui Cirus, îndepărtând toate obstacolele. În cele din urmă, armatele lui Cirus vor cuceri oraşul şi vor lua în stăpânire ‘bogăţiile lui ascunse’, comorile depozitate în beciuri întunecoase. Isaia a prezis aceste lucruri, dar s-au împlinit ele?

5, 6. Când şi cum se împlineşte profeţia despre căderea Babilonului?

⁵ În anul 539 î.e.n. – după aproape 200 de ani de la data la care Isaia a aşternut în scris această profeţie – Cirus ajunge la zidurile Babilonului şi atacă oraşul (Ieremia 51:11, 12). Cu toate acestea, babilonienii stau nepăsători. Ei cred că oraşul lor nu poate fi cucerit. Zidurile lui semeţe străjuiesc canalele adânci străbătute de apele fluviului Eufrat, care constituie o parte a sistemului de apărare al oraşului. De mai bine de o sută de ani nici un duşman nu a putut cuceri Babilonul. De fapt, Belşaţar, domnitorul cu reşedinţa în Babilon, se simte atât de stăpân pe situaţie, încât dă o petrecere  la care îşi invită curtenii (Daniel 5:1). În acea noapte de 5 spre 6 octombrie, Cirus desăvârşeşte o genială manevră militară.

⁶ Mai sus de Babilon, geniştii lui Cirus au săpat un canal pentru a devia apele Eufratului, astfel încât acestea să nu mai curgă spre sud, prin oraş. Nu după mult timp, nivelul apelor din Babilon şi din jurul lui scade atât de mult, încât armatele lui Cirus pot să înainteze spre centrul oraşului prin apa noroioasă din albia fluviului (Isaia 44:27; Ieremia 50:38). În mod surprinzător, exact cum a prezis Isaia, porţile dinspre fluviu sunt lăsate deschise. Armatele lui Cirus năvălesc în Babilon, ocupă palatul şi îl ucid pe regele Belşaţar (Daniel 5:30). Oraşul este cucerit în întregime într-o singură noapte. Babilonul cade, iar profeţia se împlineşte până în cele mai mici amănunte.

7. Cum sunt întăriţi creştinii de remarcabila împlinire a profeţiei lui Isaia cu privire la Cirus?

⁷ Împlinirea cu exactitate a acestei profeţii le întăreşte credinţa creştinilor de astăzi. Ea le dă motive solide să creadă că şi profeţiile Bibliei care nu s-au împlinit încă sunt la fel de sigure (2 Petru 1:20, 21). Cei ce i se închină lui Iehova ştiu că evenimentul prefigurat de căderea Babilonului în 539 î.e.n., şi anume căderea ‘Babilonului cel Mare’, a avut loc deja în anul 1919. Totuşi, ei aşteaptă cu nerăbdare distrugerea acestei organizaţii religioase moderne, promisa înlăturare a sistemului politic aflat sub controlul lui Satan, azvârlirea lui Satan în abis şi venirea unui cer nou şi a unui pământ nou (Revelaţia 18:2, 21; 19:19–21; 20:1–3, 12, 13; 21:1–4). Ei ştiu că profeţiile lui Iehova nu sunt simple promisiuni, ci descrieri exacte ale unor evenimente viitoare. Încrederea creştinilor adevăraţi este întărită când îşi amintesc de împlinirea în cele mai mici amănunte a profeţiei lui Isaia  despre căderea Babilonului. Ei ştiu că Iehova îşi respectă întotdeauna cuvântul.

De ce îl va sprijini Iehova pe Cirus

8. Care este unul dintre motivele pentru care Iehova va face ca Cirus să iasă victorios asupra Babilonului?

⁸ După ce menţionează cine va cuceri Babilonul şi cum se va face lucrul acesta, Iehova arată unul dintre motivele pentru care Cirus va ieşi victorios. Adresându-i-se lui Cirus prin intermediul unei profeţii, Iehova spune că lucrul acesta se va întâmpla „ca să ştii că Eu sunt DOMNUL care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel“ (Isaia 45:3b). Este potrivit ca domnitorul celei de-a patra puteri mondiale din istoria biblică să recunoască faptul că marea sa victorie s-a datorat sprijinului cuiva care este mai mare decât el, şi anume Iehova, Suveranul universului. Cirus trebuie să admită că acela care îl cheamă, sau care îi dă o misiune, este Iehova, Dumnezeul lui Israel. Consemnarea biblică arată că Cirus a recunoscut într-adevăr că marea sa victorie s-a datorat lui Iehova. — Ezra 1:2, 3.

9. Care este un al doilea motiv pentru care Iehova îl îndrumă pe Cirus să cucerească Babilonul?

⁹ Iehova arată care este al doilea motiv pentru care îl îndrumă pe Cirus să cucerească Babilonul: „Din dragoste pentru slujitorul Meu Iacov şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bunăvoinţă, deşi tu nu M-ai cunoscut“ (Isaia 45:4). Victoria lui Cirus asupra Babilonului zguduie tot pământul. Ea înseamnă căderea unei puteri mondiale şi ascensiunea alteia, influenţând foarte mult cursul istoriei pentru generaţiile viitoare. Cu toate acestea, naţiunile vecine care urmăresc cu viu interes evoluţia evenimentelor vor fi, probabil, uimite să afle că totul s-a întâmplat de dragul câtorva mii de exilaţi „neînsemnaţi“ din Babilon — şi anume de dragul evreilor, urmaşii  lui Iacov. În ochii lui Iehova însă, aceşti supravieţuitori din antica naţiune a lui Israel nu sunt nici pe departe neînsemnaţi. Ei sunt „slujitorul“ său. Dintre toate naţiunile de pe pământ, ei sunt „alesul“ său. Chiar dacă nu l-a cunoscut mai înainte pe Iehova, Cirus este folosit de Iehova ca uns al Său pentru a doborî oraşul care a refuzat să le dea drumul captivilor. Scopul lui Dumnezeu nu era ca poporul său ales să rămână captiv pentru totdeauna într-o ţară străină.

10. Care este cel mai important motiv pentru care Iehova îl foloseşte pe Cirus pentru a pune capăt puterii mondiale babiloniene?

¹⁰ Există şi un al treilea motiv, mult mai important, pentru care Iehova l-a folosit pe Cirus pentru a doborî Babilonul. Iată ce spune Iehova: „Eu sunt DOMNUL, şi nu este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, deşi tu nu M-ai cunoscut. Ca să se ştie, de la răsăritul soarelui până la apusul lui, că nu este nimeni afară de Mine: Eu sunt DOMNUL, şi nu este altul“ (Isaia 45:5, 6). Într-adevăr, căderea puterii mondiale babiloniene demonstrează că Iehova  este singurul Dumnezeu adevărat, fiind o dovadă pentru toţi că numai el merită să i se aducă închinarea. Ca urmare a eliberării poporului lui Dumnezeu, oameni din multe naţiuni — din Orient până în Occident — vor ajunge să-l recunoască pe Iehova drept singurul Dumnezeu adevărat. — Maleahi 1:11.

11. Cum ilustrează Iehova că are putere să-şi îndeplinească scopul cu privire la Babilon?

¹¹ Să ne amintim că Isaia a consemnat această profeţie cu aproximativ 200 de ani înainte de împlinirea ei. Când au auzit de ea, probabil că unii s-au întrebat: Are Iehova putere să o împlinească? Aşa cum atestă istoria, răspunsul la această întrebare este afirmativ. Iehova explică de ce este rezonabil să credem că el poate împlini ceea ce a spus: „Eu, care formez lumina şi creez întunericul, care aduc prosperitatea şi creez nenorocirea: Eu, DOMNUL, fac toate aceste lucruri“ (Isaia 45:7). Tot ce există în creaţie — de la lumină până la întuneric — şi toată istoria — de la perioadele de pace până la  perioadele de nenorocire — se află sub controlul lui Iehova. Aşa cum creează lumina zilei şi întunericul nopţii, Iehova va aduce pace pentru Israel şi nenorocire pentru Babilon. Iehova are putere să creeze universul şi, de asemenea, are putere să-şi împlinească profeţiile. Lucrul acesta este o încurajare pentru creştinii de astăzi, care studiază în mod sârguincios cuvântul său profetic.

12. a) Ce anume vor produce cerurile şi pământul figurate graţie lui Iehova? b) Ce promisiune consolatoare conţin cuvintele din Isaia 45:8 pentru creştinii de astăzi?

¹² În mod potrivit, Iehova face referire la fenomene care au loc cu regularitate în creaţie pentru a ilustra ce le este rezervat evreilor captivi: „Să picure cerurile de sus şi să plouă norii dreptatea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuire şi să iasă totodată din el dreptate. Eu, DOMNUL, am creat aceste lucruri“ (Isaia 45:8). Aşa cum ploaia înviorătoare cade din cerul fizic, Iehova va face ca o guvernare dreaptă să se reverse din cerul figurat peste poporul său. Şi aşa cum pământul fizic se deschide pentru a produce recolte bogate, Iehova va cere pământului figurat să producă evenimente în armonie cu scopul său drept — îndeosebi salvare pentru poporul său captiv în Babilon. În 1919, pentru a-şi elibera poporul, Iehova a făcut ca „pământul“ şi ‘cerul’ să producă evenimente într-un mod asemănător. Acest lucru le produce o mare bucurie creştinilor de astăzi. De ce? Deoarece aceste evenimente le întăresc credinţa în timp ce ei aşteaptă cu nerăbdare momentul în care cerurile figurate, Regatul lui Dumnezeu, vor aduce binecuvântări pentru un pământ drept. Atunci dreptatea şi salvarea care vor fi aduse de cerurile şi pământul figurate vor fi la o scară mult mai mare decât atunci când Babilonul antic a fost înfrânt. Cât de măreaţă va fi împlinirea finală a cuvintelor lui Isaia! — 2 Petru 3:13; Revelaţia 21:1.

 Binecuvântări ce decurg din recunoaşterea suveranităţii lui Iehova

13. De ce este absurd ca oamenii să aibă îndoieli în privinţa scopurilor lui Iehova?

¹³ După descrierea acestor binecuvântări viitoare care vor produce multă bucurie, tonul profeţiei se schimbă brusc, iar Isaia rosteşte un dublu vai: „Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! Un ciob dintre cioburile pământului! Oare va zice lutul celui care-i dă forma: «Ce faci?» Şi zice lucrarea ta despre tine: «El n-are mâini?» Vai de cine zice tatălui său: «Pentru ce m-ai făcut?» Şi mamei sale: «Pentru ce m-ai născut?»“  (Isaia 45:9, 10). Se pare că fiii lui Israelul obiectează când aud ce prezice Iehova. Probabil că lor nu le vine să creadă că Iehova va permite ca poporul său să fie dus în exil. Sau probabil că lor le repugnă ideea că Israelul va fi eliberat de regele unei naţiuni păgâne şi nu de un rege din linia lui David. Pentru a ilustra cât de absurde sunt aceste obiecţii, Isaia îi compară pe cei ce obiectează cu nişte bucăţi de lut bune de aruncat şi cu cioburile unui vas de ceramică spart care au îndrăzneala să pună la îndoială înţelepciunea făuritorului lor. Obiectul care a fost modelat de olar spune acum că olarul nu are mâini sau putere ca să-i dea formă. Ce absurditate! Cei ce ridică aceste obiecţii seamănă cu nişte copii care au neobrăzarea să critice autoritatea părinţilor lor.

14, 15. Ce dezvăluie despre Iehova apelativele „Sfântul“ şi „Creatorul“?

¹⁴ Isaia spune cum le răspunde Iehova celor ce ridică aceste obiecţii: „Aşa vorbeşte DOMNUL, Sfântul lui Israel şi Creatorul  său: «Întreabă-Mă despre lucrurile viitoare, porunceşte-Mi despre copiii Mei şi despre lucrarea mâinilor Mele. Eu sunt Cel care am făcut pământul şi am creat pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor. Eu sunt Cel care am ridicat pe Cirus în dreptatea Mea şi voi netezi toate cărările lui: el Îmi va zidi cetatea şi va da drumul captivilor Mei, fără preţ de răscumpărare şi fără daruri,» zice DOMNUL oştirilor“. — Isaia 45:11–13.

¹⁵ Apelativul „Sfântul“ subliniază sfinţenia lui Iehova. Faptul că este numit „Creatorul“ accentuează dreptul pe care îl are El în calitate de Creator să hotărască deznodământul oricărui lucru. Iehova le poate aduce la cunoştinţă fiilor lui Israel lucrurile viitoare şi poate avea grijă de lucrarea mâinilor sale, adică de poporul său. Încă o dată se vede legătura dintre principiile care stau la baza creaţiei şi a revelaţiilor. Fiind Creatorul întregului univers, Iehova are dreptul să dirijeze evenimentele aşa cum hotărăşte el (1 Cronici 29:11, 12). În cazul de faţă, Domnitorul Suveran a hotărât să-l ridice pe Cirus, un păgân, ca eliberator al Israelului. Venirea lui Cirus, deşi încă de domeniul viitorului, este la fel de sigură ca faptul că pământul şi cerul există. De aceea, ce fiu al lui Israel are îndrăzneala să-l critice pe Tatăl, „Iehova al armatelor“?

16. De ce slujitorii lui Iehova trebuie să se supună lui?

¹⁶ Tot din aceste versete din Isaia se desprinde un alt motiv pentru care slujitorii lui Dumnezeu trebuie să se supună Lui. Hotărârile sale au întotdeauna în vedere binele slujitorilor săi (Iov 36:3). El elaborează legi din care aceştia trag personal foloase (Isaia 48:17). Evreii din zilele lui Cirus care recunosc suveranitatea lui Iehova ajung să se convingă de aceasta. Acţionând în armonie cu dreptatea lui Iehova, Cirus îi trimite pe evrei din Babilon în ţara lor pentru a reconstrui templul (Ezra 6:3–5). În mod asemănător astăzi, cei ce aplică legile divine în viaţa de zi cu zi şi se supun  suveranităţii lui Iehova au parte de binecuvântări. — Psalmul 1:1–3; 19:7; 119:105; Ioan 8:31, 32.

Binecuvântări pentru alte naţiuni

17. Pe lângă Israel, cine va mai avea de câştigat în urma actelor de salvare ale lui Iehova, şi cum?

¹⁷ Israelul nu va fi singura naţiune care va avea de câştigat când Babilonul va cădea. Iată ce spune Isaia: „Aşa vorbeşte DOMNUL: «Câştigurile Egiptului şi negoţul Etiopiei şi ale sabeenilor [Iată ce a spus Iehova: «Lucrătorii neplătiţi din Egipt şi negustorii din Etiopia şi sabeenii, NW], oameni de statură înaltă, vor trece la tine şi vor fi ale tale; ei vor merge după tine, vor trece în lanţuri, se vor închina înaintea ta şi-ţi vor zice, rugându-te: „Desigur, Dumnezeu este la tine şi nu este altul, nu este alt Dumnezeu“»“ (Isaia 45:14). Pe timpul lui Moise, „o mulţime de oameni de tot felul“ s-au alăturat israeliţilor cu ocazia ieşirii lor din Egipt (Exodul 12:37, 38). În mod asemănător, străinii îi vor însoţi pe exilaţii evrei când aceştia se vor întoarce din Babilon în ţara lor. Aceşti neevrei nu vor fi obligaţi să meargă, ci ‘vor trece la ei’. Când Iehova spune: „Se vor închina înaintea ta şi-ţi vor zice, rugându-te“, el se referă la supunerea de bunăvoie şi la devotamentul de care vor da dovadă aceşti străini faţă de Israel. Lanţurile lor vor fi figurate, simbolizând dorinţa lor de a sluji poporului de legământ al lui Dumnezeu, popor căruia îi vor zice: „Dumnezeu este la tine“. Ei i se vor închina lui Iehova ca prozeliţi, supunându-se prevederilor legământului încheiat de Iehova cu Israelul. — Isaia 56:6.

18. Cine a beneficiat în zilele noastre în urma eliberării „Israelului lui Dumnezeu“ de către Iehova, şi în ce moduri?

¹⁸ Începând din 1919, când „Israelul lui Dumnezeu“ a fost eliberat din captivitatea spirituală, cuvintele lui Isaia au o  împlinire mai mare decât în zilele lui Cirus. Milioane de oameni de pe tot pământul doresc să-i slujească lui Iehova (Galateni 6:16; Zaharia 8:23). Asemenea ‘lucrătorilor’ şi a ‘negustorilor’ la care face referire Isaia, ei îşi folosesc cu bucurie forţa fizică şi resursele financiare pentru a susţine închinarea adevărată (Matei 25:34–40; Marcu 12:30). Ei s-au dedicat lui Dumnezeu şi umblă pe căile sale, fiind încântaţi să devină sclavii săi (Luca 9:23). Ei se închină numai lui Iehova, bucurându-se de foloasele care rezultă din asocierea cu „sclavul fidel şi prevăzător“ numit de Iehova, cu care El a încheiat un legământ special (Matei 24:45–47; 26:28; Evrei 8:8–13). Deşi nu se numără printre participanţii la acest legământ, aceşti ‘lucrători’ şi ‘negustori’ trag foloase de pe urma lui şi respectă legile acestuia, proclamând cu curaj: „Nu este alt Dumnezeu“. Cât de emoţionant este să vedem astăzi cu ochii noştri marea creştere numerică a acestor susţinători voluntari ai închinării adevărate! — Isaia 60:22.

19. Ce se va întâmpla cu cei ce nu vor să renunţe la închinarea la idoli?

¹⁹ După ce dezvăluie că oameni din naţiuni i se vor închina şi ei lui Iehova, profetul exclamă: „Într-adevăr, Tu eşti un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mântuitorule!“ (Isaia 45:15). Deşi în momentul de faţă Iehova se reţine să-şi arate puterea, în viitor el nu se va mai ascunde. El se va dovedi a fi Dumnezeul lui Israel, Salvatorul poporului său. Însă Iehova nu va fi Salvatorul celor ce îşi pun încrederea în idoli. Despre aceştia Isaia spune următoarele: „Ei vor fi ruşinaţi şi uimiţi, vor pleca umiliţi, făuritorii idolilor“ (Isaia 45:16). Umilirea lor nu va fi doar o dezonoare şi o ruşine de scurtă durată. Ea va însemna moartea, contrariul a ceea ce îi promite Iehova în continuare Israelului.

20. În ce sens va avea parte Israelul de „o salvare pentru timpurile indefinite“?

 ²⁰ „Cât despre Israel, el va fi salvat cu siguranţă în uniune cu Iehova, cu o salvare pentru timpuri indefinite. Voi nu veţi fi făcuţi de ruşine, nici nu veţi fi umiliţi pentru timpurile indefinite ale eternităţii“ (Isaia 45:17, NW). Iehova îi promite Israelului salvare eternă, însă cu anumite condiţii. Israelul trebuie să rămână „în uniune cu Iehova“. Când va rupe această uniune prin respingerea lui Isus ca Mesia, naţiunea va pierde perspectiva ‘salvării pentru timpuri indefinite’. Totuşi, unii israeliţi vor exercita credinţă în Isus şi vor deveni nucleul Israelului lui Dumnezeu, care va lua locul Israelului carnal (Matei 21:43; Galateni 3:28, 29; 1 Petru 2:9). Israelul spiritual nu va mai fi umilit niciodată. Cu el se va încheia un „legământ veşnic“. — Evrei 13:20.

Iehova este demn de încredere

21. Cum s-a dovedit Iehova a fi demn de toată încrederea în ce priveşte creaţia şi revelaţiile?

²¹ Pot evreii să aibă încredere în promisiunea lui Iehova că va salva Israelul pentru eternitate? Isaia răspunde: „Iată ce a spus Iehova, Creatorul cerurilor, El, Dumnezeul adevărat, cel care a format pământul şi care l-a făcut, El, cel care l-a stabilit în mod ferm, care nu l-a creat pur şi simplu în zadar, care l-a format tocmai pentru a fi locuit: «Eu sunt Iehova şi nu este altul. Nu am vorbit dintr-un loc ascuns, dintr-un loc întunecos din pământ; nici nu am spus seminţei lui Iacob: „Căutaţi-mă pur şi simplu în zadar. Eu sunt Iehova, care spun ce este just, care fac cunoscut ce este drept“»“ (Isaia 45:18, 19, NW). Pentru a patra şi ultima oară în acest capitol, Isaia începe o profeţie foarte importantă cu expresia: „Iată ce a spus Iehova“ (Isaia 45:1, 11, 14, NW). Ce spune Iehova? El spune că este demn de încredere atât în privinţa lucrărilor de creaţie, cât şi în privinţa revelaţiilor. El nu a  creat pământul „în zadar“. În mod asemănător, el nu îi cere poporului său Israel să îl caute „în zadar“. După cum scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ va fi dus la îndeplinire, tot aşa scopul lui Dumnezeu cu privire la poporul său ales va fi realizat. Spre deosebire de declaraţiile făcute în ascuns de cei ce slujesc dumnezeilor falşi, profeţiile lui Iehova sunt rostite în public. Declaraţiile sale sunt adevărate şi se vor împlini. Cei ce îi slujesc nu îi vor sluji în zadar.

22. a) De ce anume pot fi siguri evreii exilaţi în Babilon? b) Ce asigurare au creştinii de astăzi?

²² Pentru poporul lui Dumnezeu exilat în Babilon, aceste cuvinte sunt o asigurare că Ţara Promisă nu va rămâne pustie. Ea va fi locuită din nou. Iar promisiunile lui Iehova  referitoare la poporul său au devenit realitate. În sens mai larg, cuvintele lui Isaia sunt o asigurare pentru poporul de astăzi al lui Dumnezeu că pământul nu va ajunge o ruină, părăsit şi carbonizat, cum cred unii, sau distrus de bombe nucleare, cum se tem alţii. Scopul lui Dumnezeu este ca pământul să rămână pentru totdeauna, să fie împodobit cu lucruri de o frumuseţe paradiziacă şi să fie locuit de oameni drepţi (Psalmul 37:11, 29; 115:16; Matei 6:9, 10; Revelaţia 21:3, 4). Într-adevăr, la fel ca în cazul Israelului, cuvintele lui Iehova se vor dovedi demne de încredere.

Iehova îşi extinde îndurarea

23. Care este sfârşitul închinătorilor la idoli, dar ce le rezervă viitorul celor ce i se închină lui Iehova?

²³ Faptul că Israelul va fi salvat este subliniat de Iehova prin următoarele cuvinte: „Strângeţi-vă, veniţi şi apropiaţi-vă împreună, voi cei scăpaţi dintre neamuri! N-au nici o pricepere cei ce îşi duc idolul de lemn sculptat şi cheamă un dumnezeu care nu poate să-i mântuiască. Spuneţi-le şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a făcut să se audă aceste lucruri din vechime şi le-a vestit de demult? Oare nu Eu, DOMNUL? Nu este alt Dumnezeu alături de Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor [un Dumnezeu drept şi un Salvator, NW], altul afară de Mine nu este“ (Isaia 45:20, 21). Iehova îi cheamă pe „cei scăpaţi“ pentru a compara salvarea lor cu ce li se întâmplă celor ce se închină la idoli (Deuteronomul 30:3; Ieremia 29:14; 50:28). Închinătorii la idoli „n-au nici o pricepere“ deoarece se roagă şi le slujesc unor dumnezei fără putere, care nu îi pot salva. Închinarea lor este zadarnică, pur şi simplu fără nici un sens. Însă cei ce i se închină lui Iehova îşi dau seama că el are putere să facă să se producă evenimentele pe care le-a prezis „din vechime“, printre care se numără şi eliberarea poporului său din  captivitatea babiloniană. Datorită puterii şi clarviziunii sale, Iehova se deosebeşte de toţi ceilalţi dumnezei. Pe drept cuvânt, el este „un Dumnezeu drept şi un Salvator“.

„Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru“

24, 25. a) Ce invitaţie face Iehova, şi de ce promisiunea sa se va împlini cu siguranţă? b) Ce este îndreptăţit Iehova să pretindă?

²⁴ În îndurarea sa, Iehova face următoarea invitaţie: „Priviţi la Mine şi veţi fi mântuiţi, toate marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul. Pe Mine Însumi am jurat, cuvântul a ieşit din gura Mea în dreptate şi nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine. «Numai în DOMNUL», Mi se va zice, «locuieşte dreptatea şi puterea; la El vor veni şi vor fi ruşinaţi toţi cei care erau mâniaţi împotriva Lui. În DOMNUL vor fi îndreptăţiţi şi preamăriţi toţi urmaşii lui Israel»“. — Isaia 45:22–25.

²⁵ Iehova îi promite Israelului că îi va elibera pe captivii din Babilon care se întorc la el. Este imposibil ca profeţia sa să nu se împlinească deoarece Iehova are atât dorinţa, cât şi puterea de a-şi salva poporul (Isaia 55:11). Cuvintele lui Dumnezeu sunt ele însele o garanţie, şi cu atât mai mult cu cât Iehova le întăreşte printr-un jurământ (Evrei 6:13). El are dreptul să le pretindă celor ce doresc aprobarea sa supunere („orice genunchi se va pleca“) şi un angajament („orice limbă va jura“). Israeliţii care îi slujesc cu perseverenţă lui Iehova vor fi salvaţi. Ei vor putea să se laude cu ce va face Iehova pentru ei. — 2 Corinteni 10:17.

26. Cum răspunde „o mare mulţime“ din toate naţiunile la invitaţia lui Iehova de a se întoarce la el?

²⁶ Dar invitaţia pe care o face Dumnezeu de a se întoarce la el nu le-a fost adresată numai exilaţilor din Babilonul antic (Faptele 14:14, 15; 15:19; 1 Timotei 2:3, 4). Această invitaţie este adresată şi astăzi, şi „o mare mulţime . . . din toate  naţiunile“ răspunde la ea proclamând: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru . . . şi Mielului [Isus]“ (Revelaţia 7:9, 10; 15:4). În fiecare an, sute de mii de persoane noi îngroaşă rândurile marii mulţimi întorcându-se la Dumnezeu, recunoscând în mod deplin suveranitatea sa şi declarând public devotamentul lor faţă de el. Pe lângă aceasta, ei sprijină în mod loial Israelul spiritual, „sămânţa lui Avraam“ (Galateni 3:29). Ei îşi exprimă iubirea pe care o au faţă de legea dreaptă a lui Iehova proclamând pretutindeni: „Numai în DOMNUL [Iehova] locuieşte dreptatea * şi puterea“. În scrisoarea sa către romani, apostolul Pavel a citat versetul 23 din Isaia, capitolul 45 din versiunea Septuaginta pentru a arăta că, în cele din urmă, tot ce are viaţă va recunoaşte suveranitatea lui Dumnezeu şi va lăuda fără încetare numele său. — Romani 14:11; Filipeni 2:9–11; Revelaţia 21:22–27.

27. De ce creştinii de astăzi pot avea o încredere absolută în promisiunile lui Iehova?

²⁷ De ce membrii marii mulţimi au certitudinea că, dacă se întorc la Dumnezeu, vor fi salvaţi? Deoarece promisiunile lui Iehova sunt demne de încredere, aşa cum arată cu claritate cuvintele profetice consemnate în Isaia, capitolul 45. Aşa cum Iehova a avut putere şi înţelepciune pentru a crea cerurile şi pământul, la fel el are putere şi înţelepciune pentru a face să se împlinească profeţiile sale. Şi aşa cum el a vegheat ca profeţia despre Cirus să se împlinească, tot aşa el va împlini orice altă profeţie a Bibliei care îşi aşteaptă încă împlinirea. Prin urmare, cei ce i se închină lui Iehova pot fi siguri că, în curând, Iehova se va dovedi din nou „un Dumnezeu drept şi un Salvator“.

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 80 şi 81]

Iehova, care formează lumina şi creează întunericul, poate face pace şi poate aduce nenorocirea

[Legenda fotografiei de la pagina 83]

Iehova va face să plouă cu binecuvântări din „ceruri“ şi va face ca „pământul“ să producă salvare

[Legenda fotografiei de la pagina 84]

Ar putea cioburile bune de aruncat ale unui vas de lut să pună la îndoială înţelepciunea făuritorului lor?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 89]

Iehova nu a creat pământul ca să fie pustiu