Capitolul doisprezece

Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu

Isaia 51:1–23

1. Ce perspective sumbre se întrezăresc pentru Ierusalim şi pentru locuitorii lui, dar ce speranţă există?

ŞAPTEZECI de ani — o viaţă de om — atât va dura captivitatea naţiunii lui Iuda în Babilon (Psalmul 90:10; Ieremia 25:11; 29:10)! Majoritatea israeliţilor care vor fi luaţi captivi vor îmbătrâni şi vor muri acolo. Gândiţi-vă la umilinţa pe care o vor îndura ei din cauza batjocurilor şi insultelor duşmanilor lor! De asemenea, gândiţi-vă la oprobriul care va fi adus asupra Dumnezeului lor, Iehova, când oraşul peste care şi-a pus el numele va rămâne pustiu atât de mult timp (Neemia 1:9; Psalmul 132:13; 137:1–3)! Templul lor mult iubit, care s-a umplut de gloria lui Dumnezeu când a fost dedicat de Solomon, nu va mai exista (2 Cronici 7:1–3). Ce perspective sumbre! Însă, prin intermediul lui Isaia, Iehova profeţeşte o restabilire (Isaia 43:14; 44:26–28). Capitolul 51 al cărţii lui Isaia cuprinde alte profeţii pe tema mângâierii şi speranţei.

2. a) Cui îi adresează Iehova, prin intermediul lui Isaia, mesajul său de mângâiere? b) Cum vor ‘umbla după dreptate’ evreii fideli?

² Iehova le spune evreilor care îşi îndreaptă inima spre el: „Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după dreptate, care căutaţi [încercaţi să-l găsiţi, NW] pe DOMNUL“ (Isaia 51:1a). ‘A umbla după dreptate’ nu înseamnă doar vorbe, ci fapte. Cei ce vor ‘umbla după dreptate’ nu vor pretinde doar că sunt poporul lui Dumnezeu. Ei se vor strădui din răsputeri  să fie drepţi şi să trăiască în armonie cu voinţa lui Dumnezeu (Psalmul 34:15; Proverbele 21:21). Ei se vor îndrepta spre Iehova, considerându-l unica Sursă de dreptate, şi ‘vor încerca să-l găsească’ (Psalmul 11:7; 145:17). Ei nu vor face aceasta pentru că nu vor şti cine este Iehova sau cum să se apropie de el în rugăciune. Dimpotrivă, ei se vor strădui să se apropie tot mai mult de el, închinându-se lui, adresându-i rugăciuni şi căutând îndrumarea lui în tot ceea ce fac.

3, 4. a) Cine este ‘stânca din care au fost ciopliţi’ evreii, şi cine este ‘gaura gropii din care au fost scoşi’? b) De ce faptul de a-şi aminti de originea lor va fi o mângâiere pentru evrei?

³ Totuşi, cei ce urmăresc cu adevărat dreptatea sunt relativ puţini în Iuda, iar lucrul acesta ar putea fi un motiv de teamă şi de descurajare pentru ei. De aceea, folosind o ilustrare despre o carieră de piatră, Iehova îi încurajează astfel: „Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi. Uitaţi-vă la tatăl vostru Avraam şi spre Sara care v-a născut în dureri; căci l-am chemat când era numai el singur, l-am binecuvântat şi l-am înmulţit [l-am făcut numeros, NW]“ (Isaia 51:1b, 2). „Stânca“ din care au fost ciopliţi evreii este Avraam, un personaj istoric cu care israeliţii se mândresc foarte mult (Matei 3:9; Ioan 8:33, 39). El este strămoşul acestei naţiuni. „Gaura gropii“ este Sara, care l-a născut pe Isaac, un alt strămoş al Israelului.

⁴ Avraam şi Sara erau trecuţi de vârsta la care mai puteau să aibă copii şi nu li se născuse nici un urmaş. Cu toate acestea, Iehova promisese că îl va binecuvânta pe Avraam şi că ‘îl va face numeros’ (Geneza 17:1–6, 15–17). Prin intervenţie divină, capacitatea lor de procreare a fost restabilită şi, la vârsta lor înaintată, Avraam şi Sara au dat naştere unui copil, din care a descins naţiunea de legământ a lui Dumnezeu. Astfel, Iehova l-a făcut pe acest bărbat tatăl unei mari  naţiuni, care a ajuns să fie la fel de imposibil de numărat ca stelele cerului (Geneza 15:5; Faptele 7:5). Dacă Iehova a putut să-l ia pe Avraam dintr-o ţară îndepărtată şi să-l facă o naţiune puternică, el putea cu siguranţă să-şi ducă la îndeplinire promisiunea de a elibera din sclavia babiloniană o rămăşiţă fidelă, de a o restabili în patria ei şi de a-i face încă o dată pe israeliţi o naţiune puternică. Promisiunea pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Avraam s-a împlinit şi la fel avea să se împlinească şi promisiunea care le-a fost făcută evreilor captivi.

5. a) Pe cine reprezintă Avraam şi Sara? Explicaţi. b) În împlinirea finală, cine se trage din ‘stâncă’?

⁵ Scoaterea pietrei simbolice despre care se vorbeşte în Isaia 51:1, 2 mai are, din câte se pare, o semnificaţie. În Deuteronomul 32:18 Iehova este numit „Stânca“, Cel ce a  conceput Israelul şi „Cel ce l-a născut [pe Israel] în durerile naşterii“ (NW). În a doua expresie este folosit acelaşi verb ebraic care apare în Isaia 51:2 în legătură cu Sara, care a dat naştere Israelului. Prin urmare, Avraam este un model profetic care îl reprezintă pe Iehova, Mai Marele Avraam. Sara, soţia lui Avraam, reprezintă în mod potrivit organizaţia cerească universală a lui Iehova alcătuită din creaturi spirituale, numită în Sfintele Scripturi soţia sau femeia lui Dumnezeu (Geneza 3:15; Revelaţia 12:1, 5). În împlinirea finală a acestor cuvinte profetice ale lui Isaia, naţiunea care se trage din ‘stâncă’ este „Israelul lui Dumnezeu“, congregaţia creştinilor unşi cu spirit, care s-a născut la Penticosta din 33 e.n. După cum am văzut în capitolele precedente, în 1918 această naţiune a mers în captivitatea babiloniană, dar în 1919 a fost restabilită la o stare de prosperitate spirituală. — Galateni 3:26–29; 4:28; 6:16.

6. a) Ce perspective are ţara lui Iuda, şi ce restaurare va fi necesară? b) De ce restaurare din zilele noastre ne aminteşte Isaia 51:3?

⁶ Mesajul de mângâiere adresat de Iehova Sionului, adică Ierusalimului, cuprinde mai mult decât promisiunea că va aduce în existenţă o naţiune numeroasă. Iată ce citim: „DOMNUL va mângâia Sionul şi va mângâia toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca Edenul şi pământul lui uscat ca o grădină a DOMNULUI: bucuria şi veselia vor fi în mijlocul lui, mulţumiri şi glas de cântări“ (Isaia 51:3). În cei 70 de ani cât va fi părăsită, ţara lui Iuda va ajunge un pustiu plin de mărăcini şi de buruieni (Isaia 64:10; Ieremia 4:26; 9:10–12). Astfel, pe lângă restabilirea lui Iuda, restaurarea va însemna şi refacerea ţării, care se va transforma într-o grădină edenică cu terenuri productive bine udate şi cu livezi roditoare. Atunci pământul va părea că saltă de bucurie. În comparaţie cu starea de degradare din timpul exilului, ţara  va arăta ca un adevărat paradis. În sens spiritual, rămăşiţa unsă a Israelului lui Dumnezeu a intrat chiar într-un asemenea paradis în 1919. — Isaia 11:6–9; 35:1–7.

Motive de încredere în Iehova

7, 8. a) Ce reprezintă invitaţia lui Iehova de a pleca urechea la ce spune el? b) De ce este important ca Iuda să-i acorde atenţie lui Iehova?

⁷ Cerând să i se acorde din nou atenţie, Iehova spune: „Ia aminte la Mine, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieşi o lege şi voi pune judecata Mea ca o lumină a popoarelor. Dreptatea Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta şi braţele Mele vor judeca popoarele: insulele vor aştepta cu nădejde în Mine şi se vor încrede în braţul Meu“. — Isaia 51:4, 5.

⁸ Invitaţia lui Iehova de a pleca urechea este mai mult decât o invitaţie de a auzi mesajul său. Ea este o atenţionare pentru a acţiona în armonie cu cele auzite (Psalmul 49:1; 78:1). Naţiunea trebuie să fie recunoscătoare pentru că Iehova este Sursa instruirii, a justiţiei şi a salvării. Doar el este Sursa luminii spirituale (2 Corinteni 4:6). El este Judecătorul suprem al omenirii. Legile şi hotărârile judecătoreşti care provin de la Iehova sunt o lumină pentru cei ce se lasă îndrumaţi de ele. — Psalmul 43:3; 119:105; Proverbele 6:23.

9. Pe lângă poporul de legământ al lui Dumnezeu, cine va mai beneficia de actele de salvare ale lui Iehova?

⁹ Toate acestea sunt valabile nu numai cu privire la poporul de legământ al lui Dumnezeu, dar şi cu privire la persoanele cu o dispoziţie corectă aflate pretutindeni, chiar pe cele mai îndepărtate insule ale mării. Încrederea lor în Dumnezeu şi în capacitatea sa de a acţiona în favoarea slujitorilor săi fideli şi de a-i salva nu va fi înşelată. Forţa sau  puterea reprezentată de braţul său, este sigură; ea nu poate fi oprită de nimeni (Isaia 40:10; Luca 1:51, 52). În mod asemănător astăzi, lucrarea de predicare efectuată cu mult zel de rămăşiţa Israelului lui Dumnezeu a determinat milioane de oameni, mulţi dintre ei din cele mai îndepărtate insule ale mării, să se întoarcă la Iehova şi să-şi pună încrederea în el.

10. a) Ce adevăr avea să fie obligat regele Nebucadneţar să înveţe? b) Ce „pământ“ şi „ceruri“ vor fi distruse?

¹⁰ Iehova se referă în continuare la un adevăr pe care Nebucadneţar, regele Babilonului, trebuia să-l înveţe. Nimic din cer sau de pe pământ nu îl poate împiedica pe Iehova să-şi ducă la îndeplinire voinţa (Daniel 4:34, 35). Iată ce citim: „Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ: căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul va îmbătrâni ca o haină şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte; dar mântuirea Mea va fi pentru totdeauna şi dreptatea Mea nu va fi desfiinţată“ (Isaia 51:6). Chiar dacă monarhii babilonieni nu aveau obiceiul de a-i lăsa pe captivi să se întoarcă în patria lor, nimeni nu putea să-l împiedice pe Iehova să-şi salveze poporul (Isaia 14:16, 17). „Cerurile“ babiloniene, sau puterile conducătoare, urmau să fie nimicite. „Pământul“ babilonian, adică supuşii acelor puteri conducătoare, urmau să  dispară treptat. Într-adevăr, nici măcar cea mai mare putere a vremii nu putea să se ridice împotriva puterii lui Iehova sau să împiedice actele lui de salvare.

11. De ce împlinirea completă a profeţiei potrivit căreia ‘cerurilor’ şi ‘pământului’ babiloniene aveau să li se pună capăt constituie o încurajare pentru creştinii de astăzi?

¹¹ Cât de încurajator este pentru creştinii de astăzi să ştie că aceste cuvinte profetice s-au împlinit în întregime! De ce putem spune lucrul acesta? Deoarece apostolul Petru a folosit expresii asemănătoare cu privire la un eveniment viitor. El a vorbit despre ziua lui Iehova care se apropie cu repeziciune, „din cauza căreia cerurile, fiind în flăcări, vor fi dizolvate şi elementele, fiind foarte încinse, se vor topi!“ Apoi, el a spus: „Potrivit promisiunii sale, noi aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, şi în acestea va locui dreptatea“ (2 Petru 3:12, 13; Isaia 34:4; Revelaţia 6:12–14). Deşi s-ar putea ca naţiunile puternice şi conducătorii lor îngâmfaţi, asemănători unor stele, să-l sfideze pe Iehova, la timpul stabilit de el, Dumnezeu îi va nimici, îi va strivi la fel de uşor cum se striveşte un ţânţar (Psalmul 2:1–9). Numai guvernarea dreaptă a lui Dumnezeu va dăinui, fiind exercitată peste o societate umană dreaptă. — Daniel 2:44; Revelaţia 21:1–4.

12. De ce nu ar trebui să se teamă slujitorii lui Dumnezeu când sunt denigraţi de împotrivitori?

¹² Adresându-se persoanelor care „umblă după dreptate“, Iehova spune acum: „Ascultaţi-Mă, voi, care cunoaşteţi dreptatea, popor care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de dispreţul oamenilor şi nu tremura de insultele lor. Căci îi va mânca molia ca pe o haină şi-i va roade viermele cum roade lâna; dar dreptatea Mea va fi pentru totdeauna şi mântuirea Mea din generaţie în generaţie“ (Isaia 51:7, 8). Cei ce îşi pun încrederea în Iehova vor fi denigraţi şi dispreţuiţi  pentru poziţia lor curajoasă, dar acesta nu este un motiv de teamă. Defăimătorii nu sunt altceva decât nişte oameni muritori, care vor fi ‘mâncaţi’ aşa cum o haină de lână este mâncată de molii. * Asemenea evreilor fideli din vechime, adevăraţii creştini de astăzi nu trebuie să se teamă de nici un împotrivitor. Iehova, Dumnezeul etern, este salvarea lor (Psalmul 37:1, 2). Defăimările aduse de duşmanii lui Dumnezeu sunt o dovadă că poporul lui Iehova are spiritul său. — Matei 5:11, 12; 10:24–31.

13, 14. Ce reprezintă „balaurul“, şi cum este „doborât“ şi „străpuns“ acesta?

¹³ Ca şi cum i-ar cere lui Iehova să acţioneze în favoarea poporului său captiv, Isaia spune: „Trezeşte-te, trezeşte-te, îmbracă-te cu putere, braţ al DOMNULUI! Trezeşte-te, ca în zilele de odinioară şi ca în generaţiile din vechime! Oare n-ai doborât Tu Egiptul şi n-ai străpuns balaurul? Nu eşti Tu Acela care ai uscat marea, apele adâncului celui mare, şi ai croit, în adâncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?“ — Isaia 51:9, 10.

¹⁴ Exemplele din istorie despre care vorbeşte Isaia sunt bine alese. Orice israelit ştia de eliberarea naţiunii din Egipt şi de trecerea Mării Roşii (Exodul 12:24–27; 14:26–31). „Balaurul“ se referă la Egiptul condus de Faraon, care s-a împotrivit plecării Israelului (Psalmul 74:13; 87:4; Isaia 30:7). Egiptul antic semăna cu un şarpe hidos — Delta Nilului fiind capul, iar corpul lui lung întinzându-se pe sute de kilometri de-a lungul văii fertile a Nilului (Ezechiel 29:3). Dar acest balaur a fost doborât când Iehova a adus peste Egipt cele zece plăgi. A fost străpuns, rănit grav şi slăbit când apele Mării Roşii au înghiţit armata lui. Într-adevăr, Iehova a arătat  cât de puternic este braţul său când a acţionat împotriva Egiptului. Va fi el mai puţin dispus să lupte pentru poporul său aflat în exil în Babilon?

15. a) Când şi cum aveau să dispară durerea şi gemetele Sionului? b) Când au dispărut în zilele noastre durerea şi gemetele Israelului lui Dumnezeu?

¹⁵ Acum, referindu-se la viitor, când Israelul urma să fie eliberat din Babilon, profeţia continuă: „Astfel cei răscumpăraţi de DOMNUL se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruinţă şi o bucurie veşnică le va încununa capul; bucuria şi fericirea îi vor copleşi, iar durerea şi gemetele vor fugi“ (Isaia 51:11). Oricât de jalnică avea să fie starea lor în Babilon, cei ce căutau dreptatea lui Iehova aveau perspective minunate. Avea să vină timpul când durerea şi gemetele urmau să înceteze. Pe buzele celor răscumpăraţi aveau să fie cântări de biruinţă, bucurie şi fericire. În împlinirea modernă a acestor cuvinte profetice, Israelul lui Dumnezeu a fost eliberat din captivitatea babiloniană în 1919. Atunci ei s-au întors cu mare bucurie la starea lor spirituală — bucurie care continuă şi în zilele noastre.

16. Ce preţ trebuia plătit pentru răscumpărarea evreilor?

¹⁶ Care avea să fie preţul răscumpărării evreilor? Profeţia lui Isaia a dezvăluit deja că Iehova urma să dea „Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Seba în locul tău“ (Isaia 43:1–4). Lucrul acesta va avea loc după un timp. După ce avea să cucerească Babilonul şi să îi elibereze pe captivii evrei, Imperiul Persan urma să cucerească Egiptul, Etiopia şi Seba. Acestea aveau să fie oferite în schimbul sufletelor israeliţilor, ceea ce este în armonie cu principiul enunţat în Proverbele 21:18: „Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel drept, şi cel stricat, pentru oamenii integri“.

 O nouă asigurare

17. De ce evreii nu trebuie să se teamă de mânia Babilonului?

¹⁷ Iehova îi dă o nouă asigurare poporului său: „Eu, Eu sunt Cel care vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor şi de fiul omului, care trece ca iarba, şi să uiţi pe DOMNUL, care te-a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul? De ce să tremuri mereu toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când se pregăteşte să distrugă? Unde este mânia asupritorului [celui ce te înconjoară, NW]?“ (Isaia 51:12, 13). Anii de exil le stau înainte. Cu toate acestea, evreii nu au de ce să se teamă de mânia Babilonului. Deşi această naţiune, cea de-a treia putere mondială din istoria Bibliei, va cuceri poporul lui Dumnezeu şi va căuta ‘să-l înconjoare’, adică să-i blocheze calea de scăpare, evreii fideli ştiu că Iehova a profeţit înfrângerea Babilonului de către Cirus (Isaia 44:8, 24–28). Spre deosebire de Creator — Dumnezeul cel veşnic, Iehova —, locuitorii Babilonului vor pieri ca iarba care se usucă din cauza soarelui arzător din anotimpul secetos. Ce se va întâmpla atunci cu ameninţările şi cu mânia lor? Cât de neînţelept este să ne temem de oameni şi să-l uităm pe Iehova, cel ce a făcut cerul şi pământul!

18. Deşi poporul său va fi captiv pentru un timp, ce asigurare îi dă Iehova?

¹⁸ Deşi slujitorii lui Iehova vor fi captivi un timp, sau, figurat vorbind, vor fi „în lanţuri“, eliberarea lor va veni dintr-o dată. Ei nu vor fi nici exterminaţi în Babilon, nici nu vor muri de foame ca prizonieri — nu vor coborî fără viaţă în groapa Şeolului (Psalmul 30:3; 88:3–5). Iehova le dă următoarea asigurare: „În curând cel în lanţuri va fi dezlegat; nu va muri în groapă şi nu va duce lipsă de pâine“. — Isaia 51:14.

19. De ce pot avea evreii fideli încredere deplină în cuvintele lui Iehova?

 ¹⁹ Adresându-se în continuare Sionului pentru a-l mângâia, Iehova spune: „Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău, care stârnesc marea şi fac să-i urle valurile: DOMNUL oştirilor [Iehova al armatelor, NW] este Numele Lui. Eu am pus cuvintele Mele în gura ta şi te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să întind cerurile şi să întemeiez pământul şi să zic Sionului: «Tu eşti poporul Meu!»“ (Isaia 51:15, 16). De repetate ori, Biblia face referire la puterea pe care o are Dumnezeu asupra mării şi la capacitatea sa de a o ţine sub control (Iov 26:12; Psalmul 89:9; Ieremia 31:35). El deţine în mod absolut controlul asupra forţelor naturii, aşa cum a demonstrat când şi-a eliberat poporul din Egipt. Cine se poate compara, chiar şi în cea mai mică privinţă, cu „Iehova al armatelor“? — Psalmul 24:10.

20. Ce reprezintă „cerurile“ şi „pământul“ care vor veni în existenţă când Iehova va restabili Sionul, şi ce cuvinte încurajatoare va rosti el?

²⁰ Evreii vor rămâne poporul de legământ al lui Dumnezeu, iar Iehova îi asigură că se vor întoarce în patria lor, pentru a trăi din nou sub Legea sa. Aici ei vor reconstrui Ierusalimul şi templul şi îşi vor asuma din nou responsabilităţile pe care le implica legământul încheiat de Dumnezeu cu ei prin intermediul lui Moise. Când israeliţii se vor întoarce cu animalele lor domestice şi vor începe să repopuleze ţara, va veni în existenţă „un pământ nou“. Deasupra lui vor fi aşezate „ceruri noi“, adică un nou sistem de guvernare (Isaia 65:17–19; Hagai 1:1, 14). Iehova va spune din nou Sionului: „Tu eşti poporul Meu“.

 O chemare la acţiune

21. Ce chemare la acţiune adresează Iehova?

²¹ După ce îi dă asigurări Sionului, Iehova adresează o chemare la acţiune. Ca şi cum suferinţele Sionului ar fi luat sfârşit, el spune: „Trezeşte-te, trezeşte-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mâna DOMNULUI potirul mâniei Lui, care ai băut, ai sorbit până la fund potirul tulburării!“ (Isaia 51:17). Da, Ierusalimul trebuie să se scoale din starea lui jalnică şi să-şi redobândească poziţia şi strălucirea de odinioară. Va sosi timpul când el va fi terminat de sorbit din potirul simbolic al pedepsei divine. Mânia lui Dumnezeu îndreptată împotriva Ierusalimului va înceta.

22, 23. Ce se va întâmpla cu Ierusalimul când va bea potirul mâniei lui Iehova?

²² Cu toate acestea, când cetatea Ierusalimului va fi pedepsită, nici unul dintre locuitorii ei, dintre „fiii“ ei, nu va  fi în stare să preîntâmpine ce se va întâmpla (Isaia 43:5–7; Ieremia 3:14). Profeţia spune: „Nu este nici unul care s-o călăuzească, dintre toţi fiii pe care i-a născut, nu este nici unul care s-o ia de mână dintre toţi fiii pe care i-a crescut“ (Isaia 51:18). Cât de mult va avea ea de suferit din cauza babilonienilor! „Amândouă aceste lucruri ţi s-au întâmplat; dar cine te va plânge? — devastarea şi părăsirea, foametea şi sabia! — «Cum să te mângâi Eu?» Fiii tăi, leşinaţi, zăceau la toate colţurile străzilor, ca antilopa într-un laţ, plini de mânia DOMNULUI şi de mustrarea Dumnezeului tău.“ — Isaia 51:19, 20.

²³ Cât de mult va suferi cetatea Ierusalimului! Ea va fi ‘devastată şi părăsită’, va fi lovită de ‘foamete şi sabie’. Fiind incapabili să o îndrume şi să o ajute să se ţină pe picioare, „fiii“ ei vor sta deoparte neajutoraţi, vlăguiţi, neavând puterea necesară pentru a lupta împotriva invadatorilor  babilonieni. Slăbiţi şi epuizaţi, ei vor zace în văzul tuturor la colţurile străzilor (Plângerile 2:19; 4:1, 2). După ce vor fi băut potirul mâniei lui Dumnezeu, ei vor ajunge la fel de neputincioşi ca animalele prinse într-un laţ.

24, 25. a) Ce nu i se va întâmpla din nou Ierusalimului? b) Cine urmează să bea după Ierusalim din potirul mâniei lui Iehova?

²⁴ Dar această situaţie tristă va lua sfârşit. Isaia spune următoarele cuvinte mângâietoare: „De aceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin, ascultă: «Aşa vorbeşte Stăpânul tău, DOMNUL şi Dumnezeul tău, care apără cauza poporului Său: „Iată, îţi iau din mână paharul tulburării, potirul mâniei Mele, ca să nu mai bei din el! Şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îţi ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!» Îţi făceai atunci spatele ca un pământ şi ca o stradă pentru trecători“»“ (Isaia 51:21–23). După ce îl disciplinează, Iehova este gata să acţioneze cu milă şi să ierte Ierusalimul.

²⁵ Iehova îşi va abate mânia de la Ierusalim şi o va îndrepta spre Babilon. Babilonul va dărâma Ierusalimul şi îl va umili (Psalmul 137:7–9). Dar Ierusalimul nu va trebui să bea din nou din acest potir aflat în mâna Babilonului sau a aliaţilor lui. Dimpotrivă, potirul va fi luat din mâna Ierusalimului şi va fi dat celor ce s-au bucurat de dezonorarea lui (Plângerile 4:21, 22). Beat mort, Babilonul va fi înfrânt (Ieremia 51:6–8). Între timp, Sionul se va înălţa. Ce răsturnare de situaţie! Într-adevăr, această perspectivă poate fi o sursă de mângâiere pentru Sion. Slujitorii lui Iehova pot fi siguri că numele său va fi sfinţit prin actele sale de salvare.

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 167]

Iehova, Mai Marele Avraam, este „stânca“ din care a fost „cioplit“ poporul său

[Legenda ilustraţiei de la pagina 170]

Adversarii poporului lui Dumnezeu vor dispărea ca o haină mâncată de molii

[Legenda ilustraţiei de la paginile 176 şi 177]

Iehova a demonstrat că are putere să ţină sub control forţele naturii

 [Legenda ilustraţiei de la pagina 178]

Potirul din care a băut Ierusalimul va fi dat Babilonului şi aliaţilor lui