Capitolul opt

Religia falsă: prezicerea sfârşitului ei dramatic

Isaia 47:1–15

1, 2. a) De ce unora li se pare puţin probabil că în curând va avea loc o schimbare radicală în climatul religios mondial? b) De unde ştim că profeţia din Isaia, capitolul 47 are o împlinire viitoare? c) De ce „Babilonul cel Mare“ este o denumire potrivită pentru toate religiile false?

„RELIGIA câştigă din nou popularitate“. Acesta era mesajul unui articol apărut în The New York Times Magazine. În articol se spunea că religia pare să aibă în continuare o putere irezistibilă asupra minţii şi inimii a milioane de oameni. De aceea, este greu de crezut că va avea loc o schimbare radicală în climatul religios mondial. Însă în capitolul 47 din Isaia se vorbeşte tocmai despre o asemenea schimbare.

² Cuvintele lui Isaia s-au împlinit acum 2 500 de ani. Cu toate acestea, cuvintele consemnate în Isaia 47:8 sunt citate în cartea biblică Revelaţia şi au o împlinire viitoare. În această carte, Biblia prezice sfârşitul organizaţiei asemănate cu o prostituată, organizaţie numită „Babilonul cel Mare“ — imperiul mondial al religiei false (Revelaţia 16:19). Denumirea de Babilon, care a fost dată religiilor false ale lumii, este potrivită deoarece religia falsă îşi are începutul în Babilonul antic. De acolo, ea s-a răspândit pe tot pământul (Geneza 11:1–9). Doctrinele religioase care îşi au originea în Babilon, cum ar fi: nemurirea sufletului, focul iadului şi venerarea unei triade de dumnezei, sunt acceptate practic de toate  religiile, inclusiv de creştinătate. * Ne ajută profeţia lui Isaia să aflăm care va fi viitorul religiei?

Babilonul este aruncat în ţărână

3. Descrieţi măreţia puterii mondiale babiloniene.

³ Ascultaţi următoarea declaraţie divină uluitoare: „Coboară-te şi stai în ţărână, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica caldeenilor; căci nu te vor mai numi delicată şi plăcută“ (Isaia 47:1). * Mulţi ani Babilonul a stat pe tron ca putere mondială dominantă. El era „slava împărăţiilor“, un înfloritor centru militar, comercial şi religios (Isaia 13:19). Când a ajuns la apogeu, Imperiul Babilonian deţinea vaste teritorii care se întindeau la sud până la graniţa cu Egiptul. Iar în 607 î.e.n., când a cucerit Ierusalimul, se părea că nici măcar Dumnezeu nu putea opri cuceririle Babilonului. De aceea, această putere mondială se considera o fiică „fecioară“, care nu va fi invadată niciodată de vreo naţiune străină.

4. Ce se va întâmpla cu Babilonul?

⁴ Dar această „fecioară“ îngâmfată urmează să cadă de pe tron, ceea ce înseamnă că Babilonul nu va mai fi incontestabila putere mondială, ci va fi făcută să ‘şadă pe pământ’ umilită (Isaia 26:5). Ea nu va mai fi considerată „delicată şi plăcută“, ca o regină răsfăţată. De aceea, Iehova îi porunceşte: „Ia pietrele de moară şi macină făină; scoate-ţi vălul, ridică-ţi poala rochiei, descopere-ţi piciorul, treci râurile!“ (Isaia 47:2). Cetatea Babilonului, care mai înainte dusese în  sclavie întreaga naţiune a lui Iuda, va fi tratată ea însăşi ca o sclavă. Mezii şi perşii o vor înlătura din poziţia ei de putere mondială şi o vor forţa să facă munci umilitoare pentru ei.

5. a) În ce sens i se va scoate Babilonului „vălul“ şi i se va ridica „poala rochiei“? b) Ce ar putea sugera porunca pe care o primeşte Babilonul de a ‘trece râurile’?

⁵ Astfel, ‘fiicei’ Babilonului i se va ‘scoate vălul şi i se va ridica poala rochiei’, adică va pierde toată măreţia şi demnitatea ei de odinioară. „Treci râurile“, îi vor porunci supraveghetorii ei! Probabil că unor babilonieni li se va porunci literalmente să presteze ca sclavi munci grele sub cerul liber. Sau profeţia ar putea să sugereze că unii vor fi efectiv târâţi prin râuri în timp ce vor fi duşi în exil. Oricum vor sta lucrurile, ‘fiica’ Babilonului nu se va mai deplasa cu mare pompă, ca o regină care este purtată într-o lectică sau într-o caleaşcă pentru a traversa o apă. Din contră, ea va fi ca o sclavă care, pentru a trece un râu, va trebui să uite de ruşine, să-şi ridice rochia şi să-şi dezvelească picioarele. Ce umilire!

6. a) În ce sens i se va descoperi Babilonului goliciunea? b) La ce se referă Iehova când spune că ‘pe nici un om nu-l va întâmpina în mod amabil’ (vezi nota de subsol)?

⁶ Iehova continuă să-şi exprime dispreţul: „Ţi se va descoperi goliciunea şi ţi se va vedea ruşinea. Mă voi răzbuna şi nu voi cruţa pe nimeni [pe nici un om nu-l voi întâmpina în mod amabil, NW]“ (Isaia 47:3) *. Da, Babilonul va fi făcut de ruşine şi va fi dezonorat. Răutatea şi cruzimea manifestate  faţă de poporul lui Dumnezeu vor fi cunoscute de toţi. Nici un om nu va putea opri răzbunarea lui Dumnezeu!

7. a) Cum vor reacţiona evreii exilaţi când vor afla că Babilonul a căzut? b) Cum îşi va răscumpăra Iehova poporul?

⁷ După 70 de ani de captivitate în puternicul Babilon, evreii se vor bucura mult de căderea lui. Ei vor striga: „Răscumpărătorul nostru este DOMNUL oştirilor [Iehova al armatelor, NW], Sfântul lui Israel“ (Isaia 47:4). Sub Legea mozaică, un israelit care se vindea ca sclav pentru a-şi plăti datoriile putea fi cumpărat, sau răscumpărat, din sclavie de un răscumpărător (o rudă de sânge) (Leviticul 25:47–54). Întrucât evreii urmau să fie vânduţi ca sclavi în Babilon, ei aveau nevoie să fie răscumpăraţi sau eliberaţi. Pentru sclavi, cucerirea însemna de obicei doar schimbarea stăpânilor. Dar Iehova îi va pune în minte învingătorului rege Cirus să-i elibereze pe evrei din sclavie. Egiptul, Etiopia şi Seba îi vor fi date lui Cirus „ca preţ pentru răscumpărarea“ evreilor (Isaia 43:3). Într-un mod foarte potrivit, Răscumpărătorul Israelului este numit „Iehova al armatelor“. Armatele babiloniene, foarte puternice în aparenţă, sunt nesemnificative în comparaţie cu oştile îngereşti, invizibile ale lui Iehova.

Preţul cruzimii

8. În ce sens va ‘sta în întuneric’ Babilonul?

⁸ Iehova continuă astfel profeţia de condamnare a Babilonului: „Stai în întuneric şi taci, fiică a caldeenilor, căci nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor“ (Isaia 47:5). Babilonul nu va avea parte decât de întuneric şi negură. Această cetate nu va mai domina alte regate ca o stăpână crudă. — Isaia 14:4.

9. De ce este Iehova mânios pe evrei?

⁹ De ce i se permite la început Babilonului să facă rău poporului lui Dumnezeu? Iehova explică: „Mă mâniasem pe  poporul Meu, Îmi pângărisem moştenirea şi-i dădusem în mâinile tale“ (Isaia 47:6a). Iehova avea motive întemeiate să fie mânios pe evrei. Mai înainte El îi avertizase că, dacă nu vor asculta de Legea sa, vor fi expulzaţi din ţara lor (Deuteronomul 28:64). Când au căzut în capcana idolatriei şi a imoralităţii sexuale, plin de iubire, Iehova le-a trimis profeţi pentru a-i ajuta să se întoarcă la închinarea pură. Dar „ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele şi au râs de prorocii Lui, până când mânia DOMNULUI împotriva poporului Său a ajuns de neînlăturat“ (2 Cronici 36:16). De aceea, Dumnezeu a permis ca Iuda, moştenirea lui, să fie profanată atunci când babilonienii au invadat ţara şi au pângărit templul Său sfânt. — Psalmul 79:1; Ezechiel 24:21.

10, 11. De ce este Iehova plin de mânie împotriva Babilonului, chiar dacă voinţa sa era ca acesta să-i cucerească poporul?

¹⁰ Având în vedere lucrul acesta, nu se poate spune că Babilonul a dus pur şi simplu la îndeplinire voinţa lui Dumnezeu când i-a făcut sclavi pe evrei? Nu, deoarece Dumnezeu spune: „N-ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului. Tu ziceai: «Voi fi împărăteasă pentru totdeauna!» şi nu te-ai gândit, nici nu ţi-ai adus aminte că lucrul acesta se va sfârşi“ (Isaia 47:6b, 7). Dumnezeu nu le-a poruncit babilonienilor să acţioneze cu o cruzime exagerată, ‘fără să aibă milă nici de bătrâni’ (Plângeri 4:16; 5:12). Dumnezeu nu a încurajat plăcerea sadică cu care aceştia şi-au bătut joc de prizonierii evrei. — Psalmul 137:3.

¹¹ Babilonul nu a înţeles că stăpânirea lui asupra evreilor nu avea să fie decât temporară. El nu a ţinut cont de avertismentele lui Isaia, care spusese că, după un anumit timp, Iehova îşi va elibera poporul. Cetatea Babilonului s-a comportat ca şi cum primise dreptul de a stăpâni veşnic peste evrei şi de a rămâne pentru totdeauna stăpâna naţiunilor  vasale ei. Ea nu a luat în seamă mesajul avertizator că va exista un ‘sfârşit’ al domniei ei opresive!

Este prezisă căderea Babilonului

12. De ce este numită cetatea Babilonului „cea dedată plăcerilor“?

¹² Iată ce declară Iehova: „Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care trăieşti fără grijă şi zici în inima ta: «Eu sunt şi nu este alta ca mine; nu voi fi niciodată văduvă şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!»“ (Isaia 47:8). Reputaţia Babilonului de cetate ahtiată după plăceri era bine cunoscută. În secolul al V-lea î.e.n., istoricul Herodot a vorbit despre „cel mai ruşinos din obiceiurile câte le au babilonienii“, şi anume acela că fiecare femeie era obligată să se prostitueze în cinstea zeiţei dragostei. Istoricul antic Curtius a spus în acest sens: „Nu există nimic mai decăzut decât moravurile oraşului; nu există pervertire sistematică care să încurajeze mai mult şi să facă mai seducătoare destrăbălarea“.

13. Cum va fi grăbită căderea Babilonului de înclinaţia acestuia spre plăceri?

¹³ Înclinaţia Babilonului spre plăceri îi va grăbi sfârşitul. Chiar în seara căderii Babilonului, regele şi demnitarii săi vor benchetui, bând în neştire. Din acest motiv, ei nu vor da nici o atenţie armatelor medo-persane care vor invada oraşul (Daniel 5:1–4). ‘Trăind fără grijă’, Babilonul îşi va imagina că invadatorii nu vor putea trece de zidurile lui aparent inexpugnabile şi de canalul lui de apărare. Cetatea Babilonului îşi spune că „nu este alta“ ca ea, care ar putea să-i smulgă vreodată supremaţia. Ea nici măcar nu poate să conceapă că va rămâne „văduvă“, pierzându-l pe conducătorul imperiului, precum şi pe ‘copiii’ ei, adică popoarele care-i sunt supuse. Cu toate acestea, nici un zid nu o poate apăra de braţul răzbunător  al lui Iehova Dumnezeu! Iehova avea să spună mai târziu: „Chiar dacă Babilonul s-ar înălţa până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputinţă de ajuns cetăţile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui“. — Ieremia 51:53.

14. În ce fel va suferi Babilonul „şi pierderea copiilor, şi văduvia“?

¹⁴ Ce se va întâmpla cu Babilonul? Iehova spune în continuare: „Totuşi aceste două lucruri vor veni deodată peste tine, în aceeaşi zi: şi pierderea copiilor, şi văduvia; vor veni asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi a multelor tale descântece“ (Isaia 47:9). Într-adevăr, Babilonul îşi va pierde brusc supremaţia ca putere mondială. În ţările din Orientul antic, văduvia şi pierderea copiilor erau considerate cele mai cumplite suferinţe de care putea avea parte o femeie. Nu ştim câţi „copii“ pierde Babilonul în noaptea căderii sale. * Însă, la timpul stabilit, acest oraş va fi părăsit complet (Ieremia 51:29). De asemenea, cetatea Babilonului va ajunge văduvă deoarece regii ei vor fi detronaţi.

15. Pe lângă cruzimea cu care i-a tratat poporul, pentru ce alt motiv este Iehova plin de mânie împotriva Babilonului?

¹⁵ Modul inuman în care i-au tratat babilonienii pe evrei nu este însă unicul motiv al mâniei lui Iehova. Mulţimea „vrăjitoriilor“ lor l-au provocat, de asemenea, la mânie. Legea dată de Dumnezeu Israelului condamna spiritismul. Cu toate acestea, Babilonul practica cu fervoare ocultismul (Deuteronomul 18:10–12; Ezechiel 21:21). În cartea Social Life Among the Assyrians and Babylonians (Viaţa socială la asirieni şi babilonieni) se spune că viaţa babilonienilor „era dominată de o permanentă frică de numeroşii demoni de care credeau că sunt înconjuraţi“.

 Se încred în răutate

16, 17. a) În ce sens se ‘încredea în răutatea lui’ Babilonul? b) De ce nu se poate face nimic pentru a preîntâmpina sfârşitul Babilonului?

¹⁶ Va fi Babilonul salvat de ghicitorii lui? Iată ce răspunde Iehova: „Căci te încredeai în răutatea ta şi ziceai: «Nimeni nu mă vede!» Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, încât ziceai în inima ta: «Eu sunt şi nu este alta ca mine»“ (Isaia 47:10). Babilonul îşi imaginează că prin înţelepciunea sa laică şi religioasă, prin puterea militară şi cruzimea sa perfidă va putea să-şi păstreze poziţia ca putere mondială. Cetatea Babilonului crede că nimeni nu o „vede“, cu alte cuvinte că nimeni nu îi va cere socoteală pentru faptele ei rele. Nici măcar nu crede că ar putea avea un rival. Ea îşi spune: „Eu sunt şi nu este alta ca mine“.

¹⁷ Însă, printr-un alt profet al său, Iehova adresează următorul avertisment: „Poate cineva să stea într-un loc ascuns, încât să nu-l văd Eu?“ (Ieremia 23:24; Evrei 4:13). De aceea, iată ce declară Iehova: „Un rău va veni peste tine, fără să-i vezi zorile [nu vei şti nici un descântec împotriva lui, NW]; o nenorocire va cădea peste tine, fără să fii în stare să te aperi; şi deodată va veni peste tine prăpădul, pe care nu-l bănuiai“ (Isaia 47:11). Nici zeii Babilonului, „nici un descântec“ făcut de cei ce practică spiritismul nu pot preîntâmpina apropiatul dezastru — care întrece orice nenorocire care s-a abătut vreodată asupra Babilonului.

Sfătuitorii Babilonului eşuează

18, 19. Cum va duce la dezastru încrederea pe care a avut-o Babilonul în sfătuitorii lui?

¹⁸ Cu o ironie usturătoare, Iehova porunceşte: „Vino cu descântecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cu care te-ai obosit din tinereţe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei aduce groaza“ (Isaia 47:12). Babilonului  i se cere să ‘vină’, adică să nu dea înapoi în privinţa încrederii pe care şi-a pus-o în vrăjitorie. La urma urmei, ca naţiune, ea s-a obosit „din tinereţe“ cu dezvoltarea ştiinţelor oculte.

¹⁹ Dar Iehova îşi bate joc de Babilon, spunându-i: „Ai obosit cu mulţimea sfaturilor tale: să se scoale dar şi să te scape cei care interpretează cerul, care observă stelele, care prezic după lunile noi ce va veni peste tine“ (Isaia 47:13). * Babilonul va suferi eşecul total al sfătuitorilor lui. Este adevărat că dezvoltarea astrologiei babiloniene este rezultatul  a secole de observaţii astronomice. Dar în noaptea în care Babilonul va cădea, eşecul lamentabil al astrologilor lui va dovedi că divinaţia nu serveşte la nimic. — Daniel 5:7, 8.

20. Care va fi soarta sfătuitorilor Babilonului?

²⁰ Iehova spune în încheierea acestei părţi a profeţiei: „Iată-i, au ajuns ca miriştea pe care o arde focul şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune la care să te încălzeşti, nici un foc la care să stai. Aşa vor fi pentru tine cei cu care te oboseai. Şi cei cu care ai făcut negoţ din tinereţea ta se vor risipi fiecare în partea lui; şi nu va fi nimeni care să te scape“ (Isaia 47:14, 15). Într-adevăr, pentru aceşti falşi sfătuitori vor veni vremuri grele, asemănătoare unui foc. Nu va fi un foc plăcut cum este cel la care se încălzesc oamenii, ci unul devastator, care va arde totul, un foc ce îi va demasca pe sfătuitorii falşi ca fiind lipsiţi de valoare ca miriştea. Prin urmare, nu este de mirare că sfătuitorii Babilonului vor intra în panică şi vor fugi. Odată dispărut şi ultimul sprijin al Babilonului, nu va mai fi cine să-l salveze! El va avea soarta pe care i-a impus-o Ierusalimului. — Ieremia 11:12.

21. Când şi cum se împlinesc cuvintele profetice ale lui Isaia?

²¹ În anul 539 î.e.n. încep să se împlinească aceste cuvinte. Sub conducerea lui Cirus, armatele mezilor şi perşilor cuceresc oraşul şi îl ucid pe Belşaţar, regele rezident (Daniel 5:1–4, 30). Într-o singură noapte, Babilonul îşi pierde poziţia de putere mondială. Astfel iau sfârşit secolele de supremaţie semitică, iar lumea ajunge acum sub stăpânirea ariană. Babilonul intră într-o perioadă de declin care durează mai multe secole. În secolul al IV-lea e.n., Babilonul nu era decât „un morman de dărâmături“ (Ieremia 51:37). Astfel, profeţia lui Isaia se împlineşte în mod complet.

 Un Babilon modern

22. Ce lecţie despre mândrie învăţăm din ce i s-a întâmplat Babilonului?

²² Profeţia lui Isaia este un subiect la care trebuie să medităm. În primul rând, ea subliniază cât de periculoase sunt mândria şi îngâmfarea. Căderea mândrului Babilon confirmă proverbul biblic: „Mândria merge înaintea distrugerii şi un duh îngâmfat înaintea căderii“ (Proverbele 16:18). Mândria domină uneori natura noastră imperfectă, dar cineva care este ‘umflat de mândrie’ ar putea ‘cădea în defăimare şi într-o cursă a Diavolului’ (1 Timotei 3:6, 7). Prin urmare, este bine să urmăm sfatul lui Iacov: „Umiliţi-vă în faţa lui Iehova, şi el vă va înălţa“. — Iacov 4:10.

23. Ce încredere ne insuflă profeţia lui Isaia?

²³ De asemenea, aceste cuvinte profetice ne ajută să avem încredere în Iehova, care este mult mai puternic decât toţi  cei ce i se împotrivesc (Psalmii 24:8; 34:7; 50:15; 91:14, 15). Faptul de a ne aminti acest lucru este o încurajare în zilele grele în care trăim. Încrederea în Iehova ne întăreşte hotărârea de a rămâne ireproşabili în ochii lui, având în vedere că „viitorul omului [ireproşabil] este pacea“ (NW) (Psalmul 37:37, 38). Totdeauna este înţelept să ne încredem în Iehova şi să nu ne bizuim pe propriile noastre forţe pentru a ţine piept ‘vicleşugurilor’ lui Satan. — Efeseni 6:10–13, NW, nota de subsol.

24, 25. a) De ce este iraţională astrologia, totuşi de ce mulţi oameni se îndreaptă spre ea? b) Enumeraţi câteva motive pentru care creştinii evită superstiţiile.

²⁴ În mod deosebit suntem avertizaţi împotriva practicilor spiritiste, şi mai ales împotriva astrologiei (Galateni 5:20, 21). După căderea Babilonului, astrologia a continuat să îi influenţeze pe oameni. E interesant că în cartea Great Cities of the Ancient World (Metropole ale lumii antice) se spune despre constelaţiile pe care le-au desenat babilonienii că s-au „deplasat“ din vechile lor poziţii, „făcând lipsită de sens întreaga noţiune [de astrologie]”. Cu toate acestea, în zilele noastre astrologia continuă să îi atragă pe tot mai mulţi oameni, iar multe ziare le oferă cititorilor lor rubrici care conţin horoscoape.

²⁵ Dar ce-i face pe oameni — dintre care mulţi cu o instruire superioară — să consulte astrele sau să se implice în alte practici superstiţioase, iraţionale? În The World Book Encyclopedia se spune: „Probabil că superstiţiile îi vor preocupa pe oameni atât timp cât aceştia se vor teme unii de alţii şi vor fi nesiguri în ce priveşte viitorul“. Teama şi nesiguranţa îi pot face pe oameni superstiţioşi. Creştinii însă se feresc de superstiţii. Ei nu se tem de oameni. Sprijinul lor este Iehova (Psalmul 6:4–10). Ei nu sunt nesiguri cu privire la viitor; ei cunosc care sunt scopurile revelate ale lui Iehova  şi nu au nici o îndoială că „sfaturile DOMNULUI dăinuiesc pe vecie“ (Psalmul 33:11). Faptul de a ne aduce viaţa în armonie cu sfatul lui Iehova ne asigură un viitor fericit pe termen lung.

26. Cum s-au dovedit a fi „deşarte“ „raţionamentele înţelepţilor“?

²⁶ În ultimii ani, unii au încercat să prevadă viitorul în moduri mai „ştiinţifice“. Există chiar şi o ştiinţă numită viitorologie, definită drept „ştiinţa care se ocupă cu previziunea evenimentelor viitoare pe baza tendinţelor din prezent“. De exemplu, în anul 1972 un grup de academicieni şi de oameni de afaceri, cunoscut sub numele de Clubul de la Roma, a prezis că în anul 1992 se vor epuiza toate resursele mondiale de aur, mercur, zinc şi petrol. Ei bine, din 1972 lumea s-a confruntat cu probleme îngrozitoare, dar această prezicere s-a dovedit a fi complet greşită. Pământul deţine încă rezerve de aur, mercur, zinc şi petrol. Într-adevăr, omul se oboseşte încercând să prezică viitorul, dar presupunerile lui nu sunt niciodată demne de încredere. Cu adevărat, „raţionamentele înţelepţilor sunt deşarte“! — 1 Corinteni 3:20.

Apropiatul sfârşit al Babilonului cel Mare

27. Când şi în ce mod a suferit Babilonul cel Mare o cădere asemănătoare celei suferite de Babilon în 539 î.e.n.?

²⁷ Religiile moderne au preluat multe doctrine ale Babilonului antic. De aceea, imperiul mondial al religiei false este numit în mod potrivit Babilonul cel Mare (Revelaţia 17:5). Acest conglomerat religios internaţional a suferit deja o cădere asemănătoare celei suferite de Babilonul antic în 539 î.e.n. (Revelaţia 14:8; 18:2). În 1919, rămăşiţa fraţilor lui Cristos a ieşit din captivitatea spirituală şi s-a eliberat de influenţele religioase ale creştinătăţii, o parte principală a Babilonului cel Mare. De atunci, creştinătatea a pierdut mult  din influenţa pe care o avea în multe ţări unde odinioară era puternică.

28. Cu ce se laudă Babilonul cel Mare, dar ce îl aşteaptă?

²⁸ Însă această cădere nu a fost decât un preludiu al distrugerii definitive a religiei false. De remarcat că profeţia din Revelaţia privitoare la distrugerea Babilonului cel Mare ne aminteşte de cuvintele profetice consemnate în Isaia 47:8, 9. La fel ca Babilonul antic, Babilonul cel Mare din zilele noastre spune: „Şed ca o regină şi nu sunt văduvă şi nu voi vedea niciodată jalea“. Dar „într-o singură zi vor veni plăgile ei: moarte, jale şi foamete; şi va fi arsă complet în foc, pentru că Iehova Dumnezeu, care a judecat-o, este tare“. Astfel, cuvintele profetice consemnate în Isaia, capitolul 47 sunt un avertisment pentru cei ce mai fac încă parte din religia falsă. Dacă vor să nu fie distruşi odată cu ea, ei trebuie să dea ascultare următoarei porunci inspirate: „Ieşiţi din ea“! — Revelaţia 18:4, 7, 8.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

 [Legenda ilustraţiilor de la pagina 111]

Babilonul ahtiat după plăceri va fi aruncat în ţărână

[Legenda ilustraţiei de la pagina 114]

Astrologii Babilonului nu vor fi în stare să prezică căderea lui

[Legenda ilustraţiei de la pagina 116]

Calendar astrologic babilonian din mileniul I î.e.n.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 119]

Babilonul modern va fi în curând şters din existenţă