Capitolul şaptesprezece

Străinii se adună la casa de rugăciune a lui Dumnezeu

Isaia 56:1–12

1, 2. Ce anunţ emoţionant a fost făcut în 1935, şi ce a însemnat el?

VINERI, 31 mai 1935, Joseph Rutherford a ţinut un discurs în faţa unei mulţimi adunate la un congres care s-a desfăşurat la Washington, D.C. Subiectul analizat de el a fost identitatea „marii mulţimi“ din viziunea apostolului Ioan. Când cuvântarea a ajuns la punctul culminant, fratele Rutherford a făcut următoarea invitaţie: „Îi rog pe toţi cei a căror speranţă este să trăiască pentru totdeauna pe pământ să se ridice în picioare“. Potrivit spuselor unui participant la acel congres, „peste jumătate din auditoriu s-a ridicat în picioare“. După aceea, vorbitorul a adăugat: „Priviţi marea mulţime!“ Un alt participant la congres îşi aminteşte: „La început s-a făcut linişte, apoi au izbucnit strigăte de bucurie şi toată lumea a aplaudat îndelung şi cu putere“. — Revelaţia 7:9.

² Acesta a fost un moment important în împlinirea unei profeţii consemnate cu peste 2 700 de ani mai înainte, profeţie pe care o găsim în Bibliile noastre în capitolul 56 din Isaia. La fel ca în cazul multor altor profeţii din Isaia, aceasta conţine atât promisiuni încurajatoare, cât şi avertismente severe. Într-o primă etapă, profeţia este adresată poporului de legământ al lui Dumnezeu din zilele lui Isaia, însă împlinirea ei străbate secolele până în zilele noastre.

 Ce pretinde salvarea

3. Ce trebuiau să facă evreii dacă voiau să fie salvaţi de Dumnezeu?

³ Capitolul 56 din Isaia începe cu îndemnuri adresate evreilor. Cu toate acestea, toţi închinătorii adevăraţi trebuie să dea atenţie cuvintelor profetului. Iată ce citim: „Aşa vorbeşte DOMNUL: «Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină şi dreptatea Mea aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta şi de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind sabatul, ca să nu-l profaneze, şi stăpânindu-şi mâna, ca să nu facă vreun rău»“ (Isaia 56:1, 2). Locuitorii lui Iuda care voiau să fie salvaţi de Dumnezeu trebuiau să respecte Legea mozaică, făcând ce este drept şi ducând o viaţă virtuoasă. De ce? Deoarece Iehova însuşi este drept. Cei ce caută dreptatea au parte de bucuria ce rezultă din faptul de a avea aprobarea lui Iehova. — Psalmul 144:15b.

4. De ce era importantă în Israel respectarea Sabatului?

⁴ Profeţia aduce în centrul atenţiei respectarea Sabatului, deoarece Legea mozaică acorda o mare importanţă acestuia. De fapt, unul dintre motivele pentru care locuitorii lui Iuda au mers în cele din urmă în exil a fost nerespectarea Sabatului (Leviticul 26:34, 35; 2 Cronici 36:20, 21). Sabatul era un semn al relaţiei speciale dintre Iehova şi evrei, iar cei ce îl respectau demonstrau apreciere faţă de această relaţie (Exodul 31:13). În plus, prin respectarea Sabatului, contemporanii lui Isaia îşi aduceau aminte că Iehova este Creatorul şi, de asemenea, că el îi arătase îndurare poporului său (Exodul 20:8–11; Deuteronomul 5:12–15). În sfârşit, Sabatul era o măsură prin care închinarea la Iehova era adusă în mod regulat şi organizat.  Odihnindu-se o dată pe săptămână de activităţile lor cotidiene, locuitorii lui Iuda puteau să dedice timp rugăciunii, studiului şi meditării.

5. În principiu, cum pot aplica creştinii sfatul de a ţine Sabatul?

⁵ Ce se poate spune însă despre creştini? Le este adresat şi lor îndemnul de a respecta Sabatul? Nu în mod direct, deoarece creştinii nu se află sub Lege şi, prin urmare, lor nu li se cere să respecte Sabatul (Coloseni 2:16, 17). Pavel explică însă că, pentru creştinii fideli, există „o odihnă de sabat“. Această „odihnă de sabat“ înseamnă a avea credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus în vederea salvării şi a nu mai depinde doar de lucrări (Evrei 4:6–10). Aşadar, cuvintele din profeţia lui Isaia care fac referire la Sabat le amintesc slujitorilor de astăzi ai lui Iehova că este vital pentru ei să aibă credinţă în măsurile luate de Dumnezeu în vederea salvării. De asemenea, ele reprezintă o frumoasă aducere-aminte că e necesar să cultivăm relaţii strânse cu Iehova şi să-i aducem închinare cu regularitate şi cu consecvenţă.

Mângâiere pentru străin şi pentru eunuc

6. Care sunt cele două grupuri cărora li se acordă acum atenţie?

⁶ Iehova se adresează acum la două grupuri care vor să-i slujească, dar, care, sub Legea mozaică, nu puteau să facă parte din congregaţia iudaică. Iată ce citim: „Fiul străinului care se alipeşte de DOMNUL să nu zică: «DOMNUL m-a despărţit cu totul de poporul Său!» Şi famenul [eunucul, NW] să nu zică: «Iată, eu sunt un copac uscat!»“ (Isaia 56:3). Străinului îi era teamă să nu fie izgonit din Israel, iar pe eunuc îl neliniştea gândul că nu va avea niciodată copii care să-i ducă mai departe numele.  Ambele grupuri aveau nevoie de curaj. Înainte de a afla de ce, să vedem care era statutul lor sub Legea dată naţiunii Israel.

7. Ce limite le impunea Legea străinilor din Israel?

⁷ Străinilor necircumcişi nu li se dădea voie să ia parte la închinare împreună cu Israelul. De exemplu, lor nu li se permitea să participe la celebrarea Paştelui (Exodul 12:43). Străinii erau trataţi cu dreptate şi se bucurau de ospitalitate atât timp cât nu încălcau în mod flagrant legile ţării. Însă ei nu aveau legături strânse cu naţiunea Israel. Evident, unii dintre ei au acceptat întreaga Lege, şi, ca dovadă a acestui fapt, s-au circumcis. Aceştia au devenit prozeliţi, care aveau privilegiul să se închine în curtea casei lui Iehova şi care erau consideraţi membri ai congregaţiei Israelului (Leviticul 17:10–14; 20:2; 24:22). Totuşi, nici prozeliţii nu erau participanţi cu drepturi depline la legământul încheiat de Iehova cu Israelul şi nu primeau nici o moştenire în Ţara Promisă. Alţi străini puteau să se roage cu faţa spre templu şi se pare că lor li se îngăduia să aducă jertfe prin intermediul preoţiei dacă jertfele erau în armonie cu Legea (Leviticul 22:25; 1 Împăraţi 8:41–43). Însă israeliţii nu trebuiau să aibă legături strânse cu ei.

Eunucii primesc un nume veşnic

8. a) Cum erau priviţi eunucii sub Lege? b) La ce erau folosiţi eunucii în naţiunile păgâne, şi la ce mai poate face referire termenul „eunuc“?

⁸ Chiar dacă erau născuţi de părinţi evrei, eunucii nu erau recunoscuţi ca membri cu drepturi depline ai naţiunii  Israel (Deuteronomul 23:1). * La unele naţiuni păgâne din timpurile biblice, eunucii aveau un statut aparte şi se obişnuia ca unii copii dintre prizonierii de război să fie castraţi. Eunucii îndeplineau anumite slujbe la curţile regale. Un eunuc putea fi „păzitorul femeilor“, „păzitorul ţiitoarelor“ sau slujitorul reginei (Estera 2:3, 12–15; 4:4–6, 9). Nu există nici o dovadă că israeliţii ar fi avut asemenea obiceiuri sau că eunucii erau preferaţi în slujba regilor israeliţi. *

9. Ce cuvinte consolatoare le adresează Iehova eunucilor?

⁹ Pe lângă faptul că nu puteau lua parte decât într-o măsură limitată la închinarea adusă adevăratului Dumnezeu, eunucii din Israel sufereau marea umilire de a nu putea da naştere la copii, care să le ducă mai departe numele. Cât de consolatoare sunt, deci, următoarele cuvinte ale profeţiei: „Aşa vorbeşte DOMNUL: «Famenilor care vor păzi sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut şi vor stărui în legământul Meu, le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decât al fiilor şi al fiicelor; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge»“. — Isaia 56:4, 5.

10. Când s-a schimbat situaţia eunucilor, şi ce privilegii au putut avea ei de atunci?

¹⁰ Într-adevăr, va veni timpul când faptul de a fi eunuc, chiar în sens propriu, nu va mai constitui o piedică în calea  acceptării depline ca slujitor al lui Iehova. Dacă vor da dovadă de ascultare, eunucii vor avea „un loc“ în casa lui Iehova şi un nume mai bun decât al fiilor şi al fiicelor. Când urma să aibă loc lucrul acesta? Numai după moartea lui Isus Cristos. În momentul acela, vechiul legământ al Legii a fost înlocuit cu noul legământ, iar Israelul carnal a fost înlocuit cu „Israelul lui Dumnezeu“ (Galateni 6:16). De atunci, toţi cei ce exercită credinţă au putut să-i aducă lui Dumnezeu o închinare pe care el o aprobă. Semnele în carne şi defectele fizice nu mai sunt luate în considerare. Cei ce perseverează cu fidelitate, indiferent de starea lor fizică, vor avea „un nume veşnic, care nu se va şterge“. Iehova nu îi va uita. Numele lor vor fi scrise în ‘cartea de aducere aminte’, iar la timpul stabilit de Dumnezeu, ei vor primi viaţă veşnică. — Maleahi 3:16; Proverbele 22:1, NW; 1 Ioan 2:17.

Străinii se închină cu poporul lui Dumnezeu

11. Ce sunt încurajaţi străinii să facă pentru a primi binecuvântări?

¹¹ Ce se poate spune însă despre străini? Profeţia se referă din nou la aceştia, Iehova adresându-le cuvinte foarte încurajatoare. Isaia scrie: „Şi pe fiii străinilor care se vor alipi de DOMNUL ca să-I slujească şi să iubească Numele DOMNULUI, ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei care vor păzi sabatul, ca să nu-l profaneze, şi vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele“ . — Isaia 56:6, 7.

12. Cum a fost înţeleasă profeţia lui Isus despre „alte oi“?

¹² În timpul nostru ‘străinii’ şi-au făcut apariţia treptat. Înainte de primul război mondial s-a înţeles că numărul  persoanelor care urmează să fie salvate va fi mai mare decât numărul celor a căror speranţă este să domnească în cer împreună cu Isus — cunoscuţi astăzi sub numele de Israelul lui Dumnezeu. Studenţii în Biblie cunoşteau cuvintele lui Isus consemnate în Ioan 10:16: „Am alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc, iar ele vor asculta glasul meu şi vor deveni o singură turmă, un singur păstor“. S-a înţeles că aceste „alte oi“ aveau să formeze o clasă pământească. Însă majoritatea Studenţilor în Biblie credeau că „alte oi“ îşi vor face apariţia pe parcursul Domniei Milenare a lui Isus Cristos.

13. De ce s-a tras concluzia că oile din Matei, capitolul 25 trebuiau să-şi facă apariţia pe parcursul ultimelor zile ale sistemului actual?

¹³ Mai târziu s-a înţeles mai bine un verset biblic care vorbeşte despre oi. În Matei, capitolul 25 este consemnată parabola lui Isus despre oi şi capre. Potrivit acestei parabole, oile primesc viaţă veşnică deoarece le oferă sprijin fraţilor lui Isus. Prin urmare, ele formează o clasă separată şi distinctă de clasa fraţilor unşi ai lui Cristos. În 1923, la un congres ţinut la Los Angeles (California, SUA), s-a explicat că aceste oi trebuiau să-şi facă apariţia nu pe parcursul Mileniului, ci pe parcursul ultimelor zile ale prezentului sistem. De ce? Deoarece această parabolă face parte din răspunsul dat de Isus la întrebarea: „Când vor avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri?“ — Matei 24:3.

14, 15. Cum s-a ajuns la o înţelegere mai clară a poziţiei pe care o au alte oi în timpul sfârşitului?

¹⁴ Pe parcursul anilor ’20, unii Studenţi în Biblie au început să-şi dea seama că spiritul lui Iehova nu le depunea mărturie că au chemare cerească. Cu toate acestea, ei  erau slujitori zeloşi ai Dumnezeului cel Atotputernic. În 1931, când a fost publicată cartea Justificare, a fost înţeleasă mai bine poziţia acestora. În cadrul unei analize verset cu verset a cărţii biblice Ezechiel, cartea Justificare explica viziunea despre „omul“ cu călimara de secretar (Ezechiel 9:1–11). Acest „om“ este văzut mergând prin Ierusalim şi făcând un semn pe fruntea celor ce suspină şi gem din cauza lucrurilor detestabile care se săvârşesc acolo. „Omul“ îi reprezintă pe fraţii lui Isus, rămăşiţa creştinilor unşi care sunt în viaţă pe pământ pe parcursul judecării Ierusalimului antitipic, şi anume creştinătatea. Cei însemnaţi sunt „alte oi“ care trăiesc în această perioadă. Conform viziunii, ei sunt cruţaţi când executorii împuterniciţi de Iehova aduc răzbunarea asupra acestui oraş apostat.

¹⁵ În 1932, o înţelegere mai clară a dramei profetice despre regele Iehu al Israelului şi Ionadab — un susţinător neisraelit al lui Iehu, care l-a însoţit şi l-a ajutat pe acesta să desfiinţeze închinarea la Baal — a arătat cum alte oi îi sprijină pe fraţii unşi ai lui Cristos. În cele din urmă, în 1935 s-a înţeles că alte oi care trăiesc în timpul sfârşitului sistemului actual alcătuiesc marea mulţime văzută în viziune de apostolul Ioan. Lucrul acesta a fost explicat la congresul de la Washington, D. C., menţionat la început, la care fratele Joseph Rutherford i-a identificat pe cei ce au speranţă pământească cu „marea mulţime“.

16. De ce privilegii şi responsabilităţi se bucură ‘străinii’?

¹⁶ Astfel s-a înţeles treptat că ‘străinii’ au un rol important în realizarea scopurilor lui Iehova în aceste ultime zile. Ei vin la Israelul lui Dumnezeu pentru a i se închina lui Iehova (Zaharia 8:23). Împreună cu această naţiune spirituală, ei îi aduc lui Dumnezeu jertfe care îi sunt plăcute şi intră în odihna de sabat (Evrei 13:15, 16). Pe lângă aceasta,  ei se închină la templul spiritual al lui Dumnezeu, care, la fel ca templul din Ierusalim, este o „casă de rugăciune pentru toate naţiunile“ (Marcu 11:17). Ei exercită credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos, ‘spălându-şi robele şi albindu-le în sângele Mielului’. De asemenea, ei îi slujesc lui Iehova neîncetat, ‘aducându-i zi şi noapte un serviciu sacru’. — Revelaţia 7:14, 15.

17. În ce fel străinii din zilele noastre se află sub noul legământ?

¹⁷ Aceşti străini din zilele noastre se află sub noul legământ în sensul că, asociindu-se cu Israelul lui Dumnezeu, au parte de foloasele şi binecuvântările care rezultă din noul legământ. Deşi nu sunt participanţi la acest legământ, ei se supun din toată inima legilor care decurg din acesta.  Astfel, legea lui Iehova este în inima lor, iar ei ajung să-l cunoască pe Iehova ca Tată ceresc şi ca Suveran suprem. — Ieremia 31:33, 34; Matei 6:9; Ioan 17:3.

18. Ce lucrare de strângere are loc în timpul sfârşitului?

¹⁸ Profeţia lui Isaia continuă astfel: „Aşa vorbeşte Stăpânul DOMNUL, care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: «Voi mai strânge şi pe alţii la cei strânşi acum din el»“ (Isaia 56:8). Pe parcursul timpului sfârşitului, Iehova i-a strâns „pe cei risipiţi ai lui Israel“, pe membrii rămăşiţei unse. În plus, el îi strânge şi pe alţii, şi anume pe cei din marea mulţime. Ei se închină împreună în pace şi armonie sub supravegherea lui Iehova şi a regelui său întronat, Cristos Isus. Datorită loialităţii lor faţă de guvernarea exercitată de Iehova prin intermediul lui Cristos, Păstorul Excelent i-a adunat într-o turmă unită şi fericită.

Păzitori orbi, câini muţi

19. Ce invitaţie le este adresată animalelor sălbatice ale câmpului şi ale pădurii?

¹⁹ Următoarele cuvinte sunt într-un contrast izbitor, aproape şocant, cu mesajul încurajator şi plin de căldură al cuvintelor de mai înainte. Iehova este gata să le arate îndurare străinilor şi eunucilor. Însă mulţi dintre cei ce pretind că sunt membrii congregaţiei lui Dumnezeu au fost găsiţi vinovaţi şi vor fi pedepsiţi. Mai mult decât atât, ei nu sunt vrednici nici măcar de o înmormântare decentă, ci vor fi devoraţi de animalele de pradă. Iată ce citim: „Veniţi, toate fiarele de pe câmp, veniţi de mâncaţi, voi, toate fiarele din pădure!“ (Isaia 56:9) Din ce se vor ospăta aceste animale sălbatice? Profeţia ne va explica în continuare. Lucrul acesta ne duce cu gândul la soarta pe care o vor avea în apropiatul război de la Armaghedon cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu, ale căror trupuri moarte vor  fi lăsate să fie devorate de păsările cerului. — Revelaţia 19:17, 18.

20, 21. Din ce cauză sunt conducătorii religioşi nişte călăuze spirituale incompetente?

²⁰ Profeţia continuă astfel: „Toţi păzitorii lui sunt orbi, fără cunoştinţă; toţi sunt nişte câini muţi, care nu pot să latre; visează, stau tolăniţi şi le place să doarmă: sunt nişte câini lacomi, care nu se mai satură. Sunt nişte păstori care nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare după folosul lui, până la cel din urmă dintre ei. «Veniţi» zic ei, «vom căuta vin şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine va fi tot ca azi, ba încă şi mai mult»“. — Isaia 56:10–12.

²¹ Conducătorii religioşi ai lui Iuda pretind că se închină lui Iehova. Ei susţin că sunt „păzitorii“ ei, dar sunt orbi, muţi şi adormiţi din punct de vedere spiritual. Sunt ei buni la ceva dacă nu pot să stea de pază şi să avertizeze în caz de pericol? Aceşti păzitori religioşi sunt fără pricepere, nefiind în măsură să ofere îndrumare spirituală oamenilor asemănători oilor. Mai mult decât atât, ei sunt corupţi. Dorinţele lor lacome nu au limită. În loc să urmeze îndrumarea lui Iehova, ei îşi văd de propria lor cale, iubesc câştigul necinstit, se îmbată cu băuturi tari şi îi îndeamnă pe alţii să facă la fel. Atât de inconştienţi sunt cu privire la apropiata judecată din partea lui Dumnezeu, încât le spun oamenilor că totul va fi bine.

22. De ce semănau conducătorii religioşi din zilele lui Isus cu cei din anticul Iuda?

²² Mai înainte, Isaia a folosit în profeţia sa un limbaj figurativ asemănător pentru a descrie starea conducătorilor religioşi infideli din Iuda — beţie spirituală, somnolenţă şi lipsă de pricepere. Aceştia împovărau poporul cu tradiţii ale oamenilor, falsificau adevărul religios şi îşi puneau speranţa  în Asiria pentru ajutor, în loc să se îndrepte spre Dumnezeu (2 Împăraţi 16:5–9; Isaia 29:1, 9–14). În mod evident, ei nu au învăţat nimic. Din nefericire, la fel au fost şi conducătorii religioşi din secolul I. În loc să accepte vestea bună care le-a fost adusă de însuşi Fiul lui Dumnezeu, ei l-au respins pe Isus şi au conspirat să îl ucidă. Isus le-a spus în faţă că sunt „călăuze oarbe“, adăugând că, dacă „un orb îl călăuzeşte pe un alt orb, amândoi vor cădea într-o groapă“. — Matei 15:14.

 Păzitorii din zilele noastre

23. Ce profeţie a lui Petru referitoare la conducătorii religioşi s-a împlinit?

²³ Apostolul Petru a avertizat că se vor ridica şi învăţători falşi care îi vor înşela pe creştini. El a scris: „Totuşi, au existat şi profeţi falşi în mijlocul poporului [lui Israel], aşa cum şi în mijlocul vostru vor exista învăţători falşi. Aceştia vor introduce pe furiş secte distrugătoare şi îl vor renega chiar pe proprietarul care i-a cumpărat, aducând asupra lor înşişi o distrugere rapidă“ (2 Petru 2:1). La ce au dus învăţăturile false şi sectarismul promovat de aceşti învăţători falşi? La apariţia creştinătăţii, ai cărei conducători religioşi de astăzi se roagă la Dumnezeu să-i binecuvânteze pe prietenii lor politici şi promit un viitor luminos. Conducătorii religioşi ai creştinătăţii s-au dovedit a fi orbi, muţi şi adormiţi în privinţa lucrurilor spirituale.

24. Ce relaţii există între Israelul spiritual şi străini?

²⁴ Cu toate acestea, Iehova aduce în marea sa casă spirituală de rugăciune milioane de străini ca să se închine împreună cu rămăşiţa Israelului lui Dumnezeu. Deşi aceşti străini provin din multe naţiuni, rase şi limbi, există armonie atât între ei, cât şi între ei şi Israelul lui Dumnezeu. Ei sunt convinşi că salvarea nu poate veni decât de la Iehova Dumnezeu prin Isus Cristos. Motivaţi de iubirea pentru Dumnezeu, aceşti străini li se alătură fraţilor unşi ai lui Cristos, exprimându-şi cu voce tare credinţa. Ei se simt foarte încurajaţi de cuvintele apostolului inspirat, care a scris: „Dacă declari public acest «cuvânt din propria ta gură», că Isus este Domn, şi exerciţi credinţă în inima ta că Dumnezeu l-a sculat din morţi, vei fi salvat“. — Romani 10:9.

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]

 [Legenda ilustraţiei de la pagina 250]

Sabatul urma să fie o ocazie pentru rugăciune, studiu şi meditare

[Legenda fotografiilor de la pagina 256]

Poziţia altor oi a fost explicată cu claritate la un congres ţinut în 1935 la Washington, D.C. (jos, o fotografie de la botez; în dreapta, programul)

[Legenda fotografiei de la pagina 259]

Animalele sălbatice sunt chemate să vină şi să se ospăteze

 [Legenda ilustraţiilor de la pagina 261]

Între străini şi Israelul lui Dumnezeu există unitate