Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Un nume nou“

„Un nume nou“

Capitolul douăzeci şi trei

„Un nume nou“

Isaia 62:1–12

1. Ce asigurare este consemnată în Isaia, capitolul 62?

ÎMBĂRBĂTARE, mângâiere, speranţa că patria lor va fi restabilită — câtă nevoie aveau de toate acestea evreii descurajaţi din Babilon! Trecuseră mai multe decenii de la distrugerea Ierusalimului şi a templului. Departe de Babilon, la o distanţă de 800 de kilometri, Iuda zăcea pustie, iar evreii păreau că fuseseră uitaţi de Iehova. Ce anume putea să le schimbe situaţia? Promisiunea lui Iehova că îi va aduce pe evrei înapoi în patria lor şi că le va permite să restabilească închinarea pură. Atribute ca „Părăsită“ şi „pustie“ aveau să fie înlocuite cu nume care exprimă aprobarea divină (Isaia 62:4; Zaharia 2:12). Capitolul 62 din Isaia abundă în astfel de promisiuni. Totuşi, la fel ca alte profeţii de restabilire, acest capitol face referire la evenimente care urmau să aibă loc la mult timp după eliberarea evreilor din captivitatea babiloniană. Împlinirea principală a profeţiei din Isaia, capitolul 62 ne dă asigurarea că salvarea naţiunii spirituale a lui Iehova, „Israelul lui Dumnezeu“, este sigură. — Galateni 6:16.

Iehova nu va avea linişte

2. Cum îi arată Iehova din nou favoare Sionului?

2 Babilonul cade în 539 î.e.n. După aceea, regele persan Cirus emite un decret care le permite evreilor temători de Dumnezeu să se întoarcă la Ierusalim şi să restabilească închinarea la Iehova (Ezra 1:2–4). În 537 î.e.n., primii evrei se întorc în patria lor. Iehova îi arată din nou favoare Ierusalimului, după cum sugerează căldura sentimentelor din declaraţia sa profetică: „De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi sta liniştit, până nu se va arăta dreptatea lui ca lumina şi mântuirea [salvarea, NW] lui ca o făclie care arde“. — Isaia 62:1.

3. a) De ce a fost respins în cele din urmă Sionul pământesc, şi cine i-a luat locul? b) Ce deviere a avut loc şi când, şi în ce perioadă trăim noi astăzi?

3 În 537 î.e.n., Iehova a dus la îndeplinire promisiunea că va restabili Sionul, adică Ierusalimul. Locuitorii Ierusalimului au fost salvaţi, iar dreptatea lor a strălucit puternic. Mai târziu însă, evreii au deviat din nou de la închinarea pură. În cele din urmă, ei l-au respins pe Isus ca Mesia, iar Iehova i-a abandonat ca naţiune a sa (Matei 21:43; 23:38; Ioan 1:9–13). Iehova a făcut să se nască o nouă naţiune, „Israelul lui Dumnezeu“. Această nouă naţiune a devenit poporul său special, iar în secolul I membrii ei au predicat cu zel vestea bună în întreaga lume cunoscută atunci (Galateni 6:16; Coloseni 1:23). Din nefericire însă, după moartea apostolilor a avut loc o deviere de la religia adevărată. Ca urmare a acestui fapt, s-a răspândit o formă apostată de creştinism, care se regăseşte astăzi în creştinătate (Matei 13:24–30, 36–43; Faptele 20:29, 30). Secole la rând, creştinătăţii i s-a permis să aducă mult oprobriu asupra numelui lui Iehova. În cele din urmă însă, în 1914, a început „anul de bunăvoinţă“ al lui Iehova, precum şi principala împlinire a acestei părţi din profeţia lui Isaia. — Isaia 61:2.

4, 5. a) Pe cine reprezintă astăzi Sionul şi copiii lui? b) Cum a folosit Iehova Sionul pentru ca ‘salvarea lui să ardă ca o făclie’?

4 Promisiunea lui Iehova de a restabili Sionul s-a împlinit în zilele noastre cu privire la organizaţia sa cerească, „Ierusalimul de sus“, reprezentat pe pământ de copiii ei, creştinii unşi cu spirit (Galateni 4:26). Organizaţia cerească a lui Iehova slujeşte cu devotament — dând dovadă de vigilenţă, iubire şi sârguinţă. Ce ocazie de mare bucurie a fost în 1914, când ea a dat naştere Regatului Mesianic (Revelaţia 12:1–5). Începând îndeosebi din 1919, copiii pământeşti ai acestei organizaţii le-au predicat naţiunilor despre dreptatea şi salvarea sa. Aşa cum a prezis Isaia, aceşti copii au lăsat ca lumina lor să strălucească în întuneric asemenea unei făclii. — Matei 5:15, 16; Filipeni 2:15.

5 Iehova este profund interesat de bunăstarea slujitorilor săi şi nu va tăcea sau nu va sta liniştit până când nu-şi va duce la îndeplinire toate promisiunile făcute Sionului şi copiilor lui. Nici rămăşiţa unsă, nici însoţitorii ei dintre „alte oi“ nu vor să tacă (Ioan 10:16). Ei îşi ridică glasul în timp ce îi îndrumă pe oameni spre singura cale de salvare. — Romani 10:10.

„Un nume nou“ dat de Iehova

6. Ce avea Iehova în vedere pentru Sion?

6 Ce avea Iehova în vedere pentru „Sion“, „femeia“ sa pământească, reprezentată de Ierusalimul antic? Iată ce spune el: „Naţiunile vor vedea cu siguranţă dreptatea ta, o, femeie, şi toţi regii gloria ta. Şi vei fi numită cu un nume nou pe care însăşi gura lui Iehova îl va indica“ (Isaia 62:2, NW). Întrucât conduita israeliţilor era dreaptă, naţiunile au fost obligate să privească cu atenţie la ei. Chiar şi regii au fost obligaţi să recunoască faptul că Iehova foloseşte Ierusalimul şi că orice guvernare exercitată de ei este nesemnificativă în comparaţie cu Regatul lui Iehova. — Isaia 49:23.

7. Ce semnifică noul nume al Sionului?

7 Iehova confirmă acum starea schimbată a Sionului dându-i un nume nou. Acest nume nou semnifică starea binecuvântată şi poziţia privilegiată pe care au avut-o copiii pământeşti ai Sionului începând din 537 î.e.n. * Totodată, el constituie o dovadă că Iehova este proprietarul Sionului. Astăzi membrii Israelului lui Dumnezeu sunt încântaţi că Iehova îşi găseşte plăcerea în ei, iar alte oi împărtăşesc şi ele bucuria lor.

8. Cum a onorat Iehova Sionul?

8 Întrucât i-a dat Sionului un nume nou, Iehova promite acum: „Vei fi o cunună a frumuseţii în mâna DOMNULUI, o diademă împărătească în mâna Dumnezeului tău“ (Isaia 62:3). Iehova o înalţă pe soţia sa simbolică, Sionul ceresc, pentru a fi privită cu admiraţie (Psalmul 48:2; 50:2). ‘Cununa frumuseţii’ şi ‘diadema împărătească’ arată că ea este împodobită cu onoare şi cu autoritate (Zaharia 9:16). Reprezentând Sionul ceresc, sau „Ierusalimul de sus“, Israelul lui Dumnezeu este un rezultat remarcabil al acţiunii mâinii lui Dumnezeu, adică al puterii sale (Galateni 4:26). Cu ajutorul lui Iehova, această naţiune spirituală a dat un extraordinar exemplu de integritate şi devoţiune. Milioane de oameni — atât creştini unşi, cât şi alte oi — sunt întăriţi să manifeste o credinţă şi o iubire remarcabile. În timpul Domniei Milenare a lui Cristos, cei unşi, care îşi vor fi primit glorioasa recompensă cerească, vor fi instrumente în mâna lui Iehova pentru a ridica la viaţă veşnică creaţia care geme. — Romani 8:21, 22; Revelaţia 22:2.

‘Iehova şi-a găsit plăcerea în tine’

9. Descrieţi transformarea Sionului.

9 Punerea unui nume nou face parte din încântătoarea transformare a Sionului ceresc, reprezentat de copiii lui pământeşti. Iată ce citim: „Nu se va mai spune despre tine că eşti o femeie complet părăsită, iar despre pământul tău nu se va mai spune că este pustiu; dar tu însăţi vei fi numită: Plăcerea mea este în ea, iar pământul tău: Stăpânit ca o soţie. Căci Iehova îşi va fi găsit plăcerea în tine, iar pământul tău va fi stăpânit ca o soţie“ (Isaia 62:4, NW). Sionul pământesc a rămas pustiu după distrugerea lui în 607 î.e.n. Totuşi, cuvintele lui Iehova îi dau asigurarea că ţara lui va fi reconstruită şi repopulată. Cândva devastat, Sionul nu va mai fi o femeie complet părăsită, iar pământul lui nu va mai fi pustiu. Restabilirea Ierusalimului în 537 î.e.n. a însemnat o nouă stare în comparaţie cu starea lui deplorabilă de mai înainte. Iehova spune că Sionul va fi numit „Plăcerea mea este în ea“, iar pământul lui „Stăpânit ca o soţie“. — Isaia 54:1, 5, 6; 66:8; Ieremia 23:5–8; 30:17; Galateni 4:27–31.

10. a) Cum a fost transformat Israelul lui Dumnezeu? b) Ce este „ţara“ Israelului lui Dumnezeu?

10 Începând din 1919, Israelul lui Dumnezeu a trecut printr-o transformare asemănătoare. În timpul primului război mondial, creştinii unşi păreau că fuseseră respinşi de Dumnezeu. În 1919, ei au fost readuşi la starea lor privilegiată, iar modul lor de închinare a fost purificat. Lucrul acesta a influenţat învăţăturile lor, modul lor de organizare şi activitatea lor. Israelul lui Dumnezeu a intrat în „ţara“ lui, adică starea lui spirituală, sau domeniul lui de activitate. — Isaia 66:7, 8, 20–22.

11. În ce sens au devenit evreii proprietarii mamei lor luând-o de soţie?

11 Subliniind în continuare poziţia nouă şi privilegiată a poporului său, Iehova declară: „Aşa cum un tânăr devine proprietarul unei fecioare luând-o de soţie, fiii tăi vor deveni proprietarii tăi luându-te de soţie. Şi Dumnezeul tău se va bucura de tine aşa cum se bucură mirele de mireasa lui“ (Isaia 62:5, NW). În ce sens evreii, „fiii“ Sionului, pot să devină proprietarii mamei lor luând-o de soţie? În sensul că fiii Sionului care s-au întors în patria lor după eliberarea din exilul babilonian au luat în stăpânire vechea lor capitală şi s-au stabilit încă o dată în ea. Astfel, Sionul nu a mai fost pustiu, ci a fost plin cu fii. — Ieremia 3:14.

12. În ce fel a arătat Iehova cu claritate că creştinii unşi fac parte din organizaţia care este unită cu el prin căsătorie? b) În ce fel constituie relaţiile lui Iehova cu poporul său un model perfect pentru căsătoriile de astăzi (vezi chenarul de la pagina 342)?

12 În mod asemănător, din 1919 copiii spirituali ai Sionului au luat în stăpânire ţara, sau domeniul lor spiritual, al cărei nume profetic este „Stăpânit ca o soţie“. Activitatea lor creştină în această ţară a făcut să se vadă cu claritate că aceşti creştini unşi alcătuiesc „un popor pentru numele“ lui Iehova (Faptele 15:14). Faptul că au produs roadele Regatului şi au făcut cunoscut numele lui Iehova a fost o dovadă clară că Iehova îşi găseşte plăcerea în aceşti creştini. Dumnezeu a arătat cu claritate că ei fac parte din organizaţia care este unită cu el printr-o legătură indestructibilă. Ungându-i pe aceşti creştini cu spirit sfânt, eliberându-i din captivitatea spirituală şi folosindu-i pentru a predica speranţa Regatului la toţi oamenii, Iehova a demonstrat că se bucură de ei aşa cum se bucură mirele de mireasa lui. — Ieremia 32:41.

„Nu vă odihniţi deloc“

13, 14. a) Cum a devenit în vechime Ierusalimul un oraş care oferă siguranţă? b) Cum a devenit Sionul în timpurile moderne „o laudă pe pământ“?

13 Noul nume figurativ pe care Iehova îl pune poporului său le dă slujitorilor săi un sentiment de siguranţă. Ei ştiu că sunt recunoscuţi de Iehova şi că sunt proprietatea lui. Folosind o altă ilustrare, Iehova îi vorbeşte acum poporului său, pe care îl aseamănă cu un oraş înconjurat cu ziduri: „Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte paznici care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi, care aduceţi aminte DOMNULUI de el, nu vă odihniţi deloc! Şi nu-I daţi odihnă, până nu va aşeza din nou Ierusalimul şi-l va face o laudă pe pământ“ (Isaia 62:6, 7). La timpul stabilit de Iehova, după întoarcerea rămăşiţei fidele din Babilon, Ierusalimul a devenit cu adevărat „o laudă pe pământ“ — un oraş înconjurat cu ziduri, în care locuitorii se simţeau în siguranţă. Zi şi noapte, străjerii de pe aceste ziduri vegheau pentru a asigura securitatea oraşului şi pentru a le transmite locuitorilor lui mesaje de avertizare. — Neemia 6:15; 7:3; Isaia 52:8.

14 În timpurile moderne, Iehova i-a folosit pe străjerii săi unşi pentru a le arăta celor umili calea spre libertate din sclavia religiei false. Aceştia au fost invitaţi să vină în organizaţia sa, unde sunt ocrotiţi de contaminarea spirituală, de influenţele lumeşti şi de lucrurile care aduc dezaprobarea lui Iehova (Ieremia 33:9; Ţefania 3:19). Clasa unsă a străjerului, „sclavul fidel şi prevăzător“, furnizează „hrană [spirituală] la timpul potrivit“ (Matei 24:45–47). Lucrând alături de clasa străjerului, ‘marea mulţime’ are şi ea o contribuţie însemnată la a face din Sion „o laudă pe pământ“. — Revelaţia 7:9.

15. Cum îi slujesc lui Iehova în permanenţă clasa străjerului şi însoţitorii ei?

15 Clasa străjerului şi însoţitorii ei îşi continuă serviciul! Atitudinea lor sinceră se vede în activitatea zeloasă desfăşurată de milioane de persoane fidele care se bucură de sprijinul supraveghetorilor itineranţi şi al soţiilor acestora, de voluntarii care slujesc la Betelurile din întreaga lume şi la tipografiile Martorilor lui Iehova, de misionari, precum şi de pionierii auxiliari, regulari şi speciali. În plus, ei muncesc din greu la construirea de noi Săli ale Regatului, îi vizitează pe bolnavi, le oferă sprijin persoanelor ce trebuie să facă faţă unor situaţii medicale delicate şi le trimit cu promptitudine ajutoare celor ce ajung victime ale dezastrelor sau ale accidentelor. Multe dintre aceste persoane cu spirit de sacrificiu slujesc deseori, în înţelesul propriu al cuvântului, „zi şi noapte“! — Revelaţia 7:14, 15.

16. În ce sens slujitorii lui Iehova ‘nu-I dau odihnă’?

16 Slujitorii lui Iehova sunt încurajaţi să se roage fără încetare, să îi ceară lui Dumnezeu ca ‘voinţa sa să se facă, precum în cer, aşa şi pe pământ’ (Matei 6:9, 10; 1 Tesaloniceni 5:17). Ei sunt îndemnaţi să ‘nu-I dea odihnă’ lui Iehova până când nu vor fi îndeplinite cererile şi speranţele de restabilire a închinării pure. Isus a subliniat necesitatea de a ne ruga în permanenţă, sfătuindu-i pe continuatorii săi să ‘strige către Dumnezeu zi şi noapte’. — Luca 18:1–8.

Serviciul făcut pentru Dumnezeu va fi recompensat

17, 18. a) În ce fel se pot aştepta locuitorii Sionului să se bucure de roadele muncii lor? b) Cum se bucură astăzi slujitorii lui Iehova de roadele muncii lor?

17 Noul nume pe care îl primesc de la Iehova cei ce îi slujesc este o garanţie că strădaniile lor nu sunt zadarnice. „DOMNUL a jurat pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel puternic: «Nu voi mai da grâul tău hrană vrăjmaşilor tăi şi fiii străinului nu vor mai bea mustul tău, pentru care tu ai muncit. Ci, acei care vor strânge grâul, aceia îl vor mânca şi vor lăuda pe DOMNUL; şi cei care vor face vinul, aceia îl vor bea, în curţile locaşului Meu celui sfânt»“ (Isaia 62:8, 9). Atât mâna dreaptă a lui Iehova, cât şi braţul lui puternic simbolizează puterea sa (Deuteronomul 32:40; Ezechiel 20:5). Faptul că Iehova jură pe acestea dovedeşte că el este hotărât să schimbe situaţia Sionului. În 607 î.e.n., Iehova le-a permis duşmanilor Sionului să-l jefuiască (Deuteronomul 28:33, 51). Acum însă, de bunurile Sionului se vor bucura numai cei ce au dreptul la ele. — Deuteronomul 14:22–27.

18 În împlinirea modernă a acestei promisiuni, poporul restabilit al lui Iehova se bucură de o mare prosperitate spirituală. Ei se bucură din plin de roadele muncii lor: un număr tot mai mare de discipoli creştini şi hrană spirituală din abundenţă (Isaia 55:1, 2; 65:14). Deoarece slujitorii săi sunt fideli, Iehova nu le permite duşmanilor lor să pună obstacole în calea prosperităţii lor spirituale sau să îi deposedeze de roadele serviciului lor adus din toată inima. Nimic din ce fac ei în serviciul lui Iehova nu este în zadar. — Maleahi 3:10–12; Evrei 6:10.

19, 20. a) Cum este curăţată calea pentru ca evreii să se întoarcă la Ierusalim? b) Cum a fost curăţată calea în timpurile moderne pentru ca persoanele umile să intre în organizaţia lui Iehova?

19 Tot datorită acestui nume nou oamenii sinceri se simt atraşi de organizaţia lui Iehova. Ei vin în număr mare la această organizaţie pe calea care este lăsată deschisă pentru ei. În profeţia lui Isaia se spune: „Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi calea poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag [semnal, NW] peste popoare!“ (Isaia 62:10). În prima împlinire, această invitaţie se referă, după cât se pare, la ieşirea pe porţile oraşelor din Babilon în vederea întoarcerii la Ierusalim. Cei ce s-au întors au trebuit să elibereze drumul de pietre, pentru a face călătoria mai uşoară, şi să ridice un semnal care să le arate calea. — Isaia 11:12.

20 Din 1919 creştinii unşi au fost puşi deoparte pentru a aduce un serviciu divin, iar de atunci ei merg pe „Calea Sfinţeniei“ (Isaia 35:8, NW). Ei au fost primii care au ieşit din Babilonul cel Mare şi au păşit pe acest drum spiritual (Isaia 40:3; 48:20). Dumnezeu le-a dat privilegiul de a fi în fruntea lucrării de declarare a minunatelor sale lucrări şi de a le arăta altora cum pot ajunge pe acest drum. Îndepărtarea pietrelor — înlăturarea pietrelor de poticnire — a fost în primul rând spre binele lor (Isaia 57:14). Ei aveau nevoie să vadă cu claritate scopurile şi învăţăturile lui Dumnezeu. Doctrinele false sunt pietre de poticnire pe calea care duce la viaţă, dar Cuvântul lui Iehova este „ca un ciocan care sfărâmă în bucăţi stânca“. Cu el, creştinii unşi au sfărâmat pietrele de poticnire de care se puteau împiedica cei ce doresc să îi slujească lui Iehova. — Ieremia 23:29.

21, 22. Ce semnal a pus Iehova pentru cei ce părăsesc religia falsă, şi de unde ştim lucrul acesta?

21 În 537 î.e.n., Ierusalimul a devenit semnalul care a chemat rămăşiţa evreilor să se întoarcă şi să reconstruiască templul (Isaia 49:22). În 1919, când membrii rămăşiţei unse au fost eliberaţi din sclavia religiei false, ei nu au umblat fără un scop. Ei ştiau destinaţia, deoarece Iehova pusese un semnal pentru ei. Despre ce semnal este vorba? Despre semnalul care a fost profeţit în Isaia 11:10: „În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag [semnal, NW] pentru popoare“. Apostolul Pavel aplică aceste cuvinte la persoana lui Isus (Romani 15:8, 12). Într-adevăr, semnalul este Cristos Isus, care domneşte ca Rege pe Muntele Sion ceresc! — Evrei 12:22; Revelaţia 14:1.

22 Atât creştinii unşi, cât şi alte oi sunt adunaţi în jurul Regelui întronat Isus Cristos pentru a lua parte la închinarea adusă în unitate Dumnezeului cel Atotputernic. Guvernarea lui va justifica suveranitatea universală a lui Iehova şi îi va binecuvânta pe oamenii sinceri din toate naţiunile pământului. Nu este acesta un motiv pentru ca noi toţi să-l glorificăm aducându-i laude?

„Salvarea ta vine“!

23, 24. Cum le este adusă salvarea celor ce au credinţă în Dumnezeu?

23 Noul nume pe care Iehova i-l pune organizaţiei sale asemănate cu o soţie are legătură cu salvarea eternă a copiilor ei. Iată ce scrie Isaia: „Iată ce vesteşte DOMNUL până la marginile pământului: Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Mântuirea [Salvarea, NW] ta vine; iată, plata este cu El şi răsplătirile înaintea Lui“ (Isaia 62:11). Salvarea a venit pentru evrei când Babilonul a căzut, iar ei s-au întors în patria lor. Dar aceste cuvinte fac referire la ceva mult mai măreţ. Declaraţia lui Iehova ne aminteşte de profeţia despre Ierusalim, consemnată de Zaharia: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată, Împăratul tău vine la tine; El este drept, aducând mântuire, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe“. — Zaharia 9:9.

24 După trei ani şi jumătate de la botezul său în apă şi de la ungerea lui cu spiritul lui Dumnezeu, Isus a intrat călare în Ierusalim şi a curăţat templul (Matei 21:1–5; Ioan 12:14–16). Astăzi, Isus Cristos este cel care le aduce salvare de la Iehova tuturor celor ce au credinţă în Dumnezeu. De la întronarea lui în 1914, Isus îndeplineşte şi rolul de Judecător şi Executor numit de Iehova. În 1918, după trei ani şi jumătate de la întronarea lui, Isus a curăţat templul spiritual al lui Iehova, reprezentat pe pământ de congregaţia creştinilor unşi (Maleahi 3:1–5). Ridicarea lui ca semnal a marcat începutul strângerii unei mari mulţimi de oameni de pe tot pământul, care vin să sprijine Regatul Mesianic. Aşa cum s-a întâmplat în vechime, momentul „salvării“ Israelului lui Dumnezeu a coincis cu eliberarea lui din Babilonul cel Mare în 1919. „Plata“ sau „răsplătirile“ rezervate lucrătorilor cu spirit de sacrificiu care iau parte la seceriş, este fie viaţă nemuritoare în cer, fie viaţă veşnică pe pământ. Toţi cei ce rămân fideli pot fi siguri că „truda [lor] în legătură cu Domnul nu este zadarnică“. — 1 Corinteni 15:58.

25. Ce asigurare primeşte poporul lui Iehova?

25 Ce perspectivă minunată au organizaţia cerească a lui Iehova, reprezentanţii ei unşi de pe pământ şi toţi cei ce colaborează strâns cu aceştia (Deuteronomul 26:19)! Isaia a profeţit: „Ei vor fi numiţi «Popor sfânt, Răscumpăraţi ai DOMNULUI.» Iar pe tine te vor numi «Cetate căutată şi nepărăsită.»“ (Isaia 62:12). La un moment dat, „Ierusalimul de sus“, reprezentat de Israelul lui Dumnezeu, s-a simţit abandonat. Dar el nu se va mai simţi niciodată aşa. Poporul lui Iehova va beneficia pentru totdeauna de ocrotirea sa iubitoare şi se va bucura în permanenţă de zâmbetul său aprobator.

[Notă de subsol]

^ par. 7 În profeţiile Bibliei, „un nume nou“ poate să însemne o nouă poziţie sau un nou privilegiu. — Revelaţia 2:17; 3:12.

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 342]

Un model perfect pentru căsătorie

Când se căsătoresc, oamenii aşteaptă anumite lucruri de la legătura conjugală. Ce aşteaptă însă Dumnezeu, fondatorul căsătoriei? Cu ce scop a instituit-o el?

Un indiciu care ne arată punctul de vedere al lui Dumnezeu în această problemă este relaţia sa cu naţiunea Israel. Isaia compară această relaţie cu o căsătorie (Isaia 62:1–5). Observaţi ce face Iehova, în calitate de „soţ“, pentru „mireasa“ lui. El o ocroteşte şi o sfinţeşte (Isaia 62:6, 7, 12). O onorează şi o apreciază (Isaia 62:3, 8, 9). El găseşte plăcere în ea, aşa cum sugerează numele nou pe care i-l dă. — Isaia 62:4, 5, 12.

În Scripturile greceşti creştine, Pavel reia ideea din descrierea pe care o face Isaia cu privire la relaţiile dintre Iehova şi Israel, comparând relaţiile dintre un soţ şi o soţie cu cele dintre Cristos şi congregaţia sa de creştini unşi. — Efeseni 5:21–27.

Pavel i-a încurajat pe creştinii căsătoriţi să imite în căsnicia lor relaţiile dintre Isus şi congregaţie. Nu există o iubire mai mare decât cea manifestată de Iehova faţă de Israel şi decât cea a lui Cristos faţă de congregaţie. Aceste relaţii simbolice constituie un model perfect pentru o căsnicie reuşită şi fericită. — Efeseni 5:28–33.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 339]

Iehova va pune Sionului ceresc un nume nou

[Legenda fotografiilor de la pagina 347]

În timpurile moderne clasa străjerului pusă de Iehova nu a tăcut