Capitolul 23

Al doilea vai — armatele de călăreţi

1. Ce s-a întâmplat, în pofida eforturilor clerului de a distruge lăcustele, şi ce indică venirea altor două vaiuri?

ÎNCEPÂND din 1919, invazia lăcustelor simbolice în creştinătate le-a cauzat multă neplăcere clericilor. Ei au încercat să stârpească aceste lăcuste, dar ele, mai puternice ca oricând, şi-au continuat năvala (Revelaţia 9:7). Şi asta nu este totul! Ioan scrie: „Primul vai a trecut. Iată că după aceste lucruri vin încă două vaiuri“ (Revelaţia 9:12). Creştinătăţii îi sunt rezervate alte plăgi chinuitoare.

2. a) Ce se întâmplă când sună din trompetă al şaselea înger? b) Ce reprezintă ‘glasul dintre coarnele altarului de aur’? c) De ce sunt menţionaţi patru îngeri?

² De unde provine al doilea vai? Ioan scrie: „Şi al şaselea înger a sunat din trompetă. Şi am auzit un glas dintre coarnele altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu zicându-i celui de al şaselea înger, care avea trompeta: «Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la marele fluviu Eufrat»“ (Revelaţia 9:13, 14). Îngerii sunt dezlegaţi ca răspuns la glasul care vine dintre coarnele altarului de aur. Acesta este altarul de aur pentru tămâie şi, mai înainte, tămâia din cupele de aur de la acest altar a fost pusă de două ori în legătură cu rugăciunile sfinţilor (Revelaţia 5:8; 8:3, 4). Prin urmare, acest glas reprezintă rugăciunile unite ale sfinţilor de pe pământ. Ei cer să fie eliberaţi ca să slujească cu şi mai mult zel ca „mesageri“ ai lui Iehova, acesta fiind sensul de bază al cuvântului grecesc tradus aici „îngeri“. De ce sunt menţionaţi patru îngeri? După cât se pare, acest număr simbolic arată că ei aveau să fie bine organizaţi, ca să se facă auziţi pe întregul pământ. — Revelaţia 7:1; 20:8.

3. Cum au fost „legaţi la marele fluviu Eufrat“ cei patru îngeri?

³ Cum au fost aceşti îngeri „legaţi la marele fluviu Eufrat“? În vechime, Eufratul se afla la graniţa de nord-est a ţării pe care Iehova i-o  promisese lui Avraam (Geneza 15:18; Deuteronomul 11:24). Se pare că îngerii fuseseră opriţi la graniţa ţării sau a sferei pământeşti de activitate, pe care le-o dăduse Dumnezeu. Ei fuseseră opriţi să participe pe deplin la serviciul pe care Iehova îl prevăzuse pentru ei. Eufratul avea, de asemenea, o strânsă legătură cu oraşul Babilon, unde, după căderea Ierusalimului în 607 î.e.n., israeliţii carnali au petrecut 70 de ani de captivitate, „legaţi la marele fluviu Eufrat“ (Psalmul 137:1). În mod asemănător, anul 1919 i-a găsit legaţi şi pe israeliţii spirituali. Plini de durere, ei cereau îndrumare de la Iehova.

4. Ce misiune au cei patru îngeri, şi cum a fost ea îndeplinită?

⁴ Din fericire, iată ce poate relata Ioan: „Şi cei patru îngeri, care fuseseră pregătiţi pentru ora, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi ca să omoare o treime din oameni“ (Revelaţia 9:15). Iehova ţine întotdeauna seama cu precizie de timp. El are un calendar pe care îl respectă. Prin urmare, aceşti mesageri sunt eliberaţi exact la timpul stabilit ca să-şi îndeplinească sarcina. Imaginaţi-vă bucuria lor la ieşirea din robie în 1919, când erau gata să-şi înceapă lucrul! Misiunea lor era nu numai să chinuie, ci şi „să omoare o treime din oameni“. Acest lucru are legătură cu plăgile anunţate de primele patru sunete de trompetă, plăgi care au lovit o treime din pământ, din mare, din creaturile din mare, din izvoare şi râuri şi din sursele de lumină cereşti (Revelaţia 8:7-12). Cei patru îngeri merg şi mai departe. Ei „omoară“, în sensul că demască până la capăt starea de moarte spirituală a creştinătăţii. Ei fac lucrul acesta prin proclamaţii asemănătoare unor sunete de trompetă, care au început în 1922 şi continuă şi în prezent.

5. Cum s-a împlinit în 1927 al şaselea sunet de trompetă în legătură cu creştinătatea?

⁵ Să ne aducem aminte că al şaselea înger tocmai a sunat din trompetă în cer. Drept răspuns, la Toronto (Canada) s-a ţinut al şaselea congres din seria de congrese anuale internaţionale ale Studenţilor în Biblie. Programul de duminică, 24 iulie 1927, a fost transmis prin 53 de posturi de radio, cea mai vastă reţea din câte au existat până atunci. Mesajul transmis a putut ajunge la milioane de persoane. Mai întâi, o rezoluţie plină de forţă a demascat starea de moarte spirituală a creştinătăţii şi a adresat această invitaţie: „În aceste momente de confuzie, Iehova Dumnezeu invită stăruitor popoarele să părăsească, să lase pentru totdeauna «creştinătatea» sau «creştinismul organizat», întorcându-i complet spatele . . ., şi să-i acorde devoţiune din inimă şi supunere totală lui Iehova Dumnezeu, Regelui şi regatului său“. Titlul cuvântării publice care a urmat a fost „Libertate pentru popoare“. J.F. Rutherford a ţinut această cuvântare în obişnuitul său stil dinamic, care se potrivea cu ‘focul, fumul şi sulful’ pe care le vede Ioan în continuare în viziune.

6. Cum descrie Ioan armatele de călăreţi pe care le vede după aceea?

⁶ „Numărul armatelor de călăreţi era de două miriade de miriade: am auzit numărul lor. Şi iată cum am văzut caii în viziune şi pe cei ce stăteau pe ei: aveau platoşe roşii ca focul, albastre ca hiacintul şi galbene ca sulful. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, iar din gurile lor ieşeau foc, fum şi sulf. Prin aceste trei plăgi au fost omorâţi o treime din oameni: prin focul, prin fumul şi prin sulful care ieşeau din gurile lor.“ — Revelaţia 9:16-18.

7, 8. a) Cine îndrumă şi conduce armatele de călăreţi care înaintează ca un tunet? b) Ce asemănări există între armatele de călăreţi şi lăcustele care le-au precedat?

⁷ După cât se pare, aceste armate de călăreţi înaintează ca un tunet sub îndrumarea  şi conducerea a patru îngeri. Ce spectacol extraordinar! Închipuiţi-vă cum aţi reacţiona dacă aţi fi ţinta unui asemenea atac de cavalerie! Chiar şi numai la vederea sa, vi s-ar umple inima de groază. Aţi observat însă cât de mult seamănă aceste armate de călăreţi cu lăcustele care le-au precedat? Lăcustele erau ca nişte cai; în aceste armate există cai. În ambele cazuri este vorba deci de un război teocratic (Proverbele 21:31). Lăcustele aveau dinţi ca de lei; caii călăreţilor au capete ca de lei. Şi lăcustele, şi caii sunt deci în legătură cu Leul curajos din tribul lui Iuda, Isus Cristos, care este Conducătorul, Comandantul şi Exemplul lor. — Revelaţia 5:5; Proverbele 28:1.

⁸ Atât lăcustele, cât şi armatele de călăreţi iau parte la lucrarea de judecată a lui Iehova. Lăcustele au ieşit din fum, care prevestea nenorocire şi foc distrugător pentru creştinătate; din gurile cailor iese foc, fum şi sulf. Lăcustele aveau platoşe de fier, fapt ce arată că o devoţiune neclintită faţă de dreptate le ocrotea inimile; călăreţii poartă platoşe colorate în roşu, albastru şi galben, ce reflectă focul, fumul şi sulful mesajelor de condamnare la moarte, care ţâşnesc din gurile cailor (compară Geneza 19:24, 28; Luca 17:29, 30). Lăcustele au cozi ca de scorpioni ca să chinuie cu ele; cozile cailor sunt ca nişte şerpi, ca să omoare cu ele! Se pare că ceea ce au început lăcustele este continuat cu şi mai multă forţă şi dus până la capăt de armatele de călăreţi.

9. Ce simbolizează călăreţii?

⁹ Aşadar, ce simbolizează călăreţii? Clasa unsă Ioan a început proclamarea, asemănătoare unui sunet de trompetă, a judecăţii lui Iehova, a răzbunării divine asupra creştinătăţii, având putere să ‘înţepe şi să vatăme’. Ne putem aştepta deci ca acelaşi grup care este acum în viaţă să fie folosit pentru a ‘omorî’, adică pentru a aduce la cunoştinţă că atât creştinătatea, cât şi clerul ei sunt întru totul morţi spiritualiceşte, sunt respinşi de Iehova şi sunt pe punctul de a fi aruncaţi în „cuptorul de foc“ al distrugerii eterne. Într-adevăr, tot Babilonul  cel Mare trebuie să piară (Revelaţia 9:5, 10; 18:2, 8; Matei 13:41-43). Dar, înainte de distrugerea lui, clasa Ioan foloseşte „sabia spiritului, care este cuvântul lui Dumnezeu“, pentru a demasca starea de moarte a creştinătăţii. Cei patru îngeri şi călăreţii de pe cai conduc această execuţie figurativă a ‘unei treimi din oameni’ (Efeseni 6:17; Revelaţia 9:15, 18). Aceasta dovedeşte că, atunci când grupul impresionant al predicatorilor Regatului porneşte la luptă, el este bine organizat şi beneficiază de îndrumare teocratică sub supravegherea Domnului Isus Cristos.

Două miriade de miriade

10. În ce sens numărul armatelor de călăreţi este de două miriade de miriade?

¹⁰ În ce sens se spune despre numărul acestor armate de călăreţi că se ridică la două miriade de miriade? O miriadă înseamnă literalmente 10 000. Două miriade de miriade ar însemna 200 de milioane. * Din fericire, acum există milioane de proclamatori ai Regatului, totuşi, numărul acesta este departe de sute de milioane! Să ne amintim însă de cuvintele lui Moise din Numerele 10:36: „Întoarce-te, o, Iehova, la miile nenumărate ale lui Israel!“ (compară cu Geneza 24:60). Potrivit termenului ebraic folosit aici, aceasta ar putea însemna literalmente: ‘Întoarce-te la zecile de milioane ale lui Israel’. În zilele lui Moise însă, Israelul era format doar din două sau trei milioane. Ce voia deci să spună Moise? Desigur, el nu se gândea că israeliţilor avea să li se socotească numărul, ci că trebuiau să fie mulţi ca „stelele cerurilor şi ca firele de nisip care sunt pe ţărmul mării“ (Geneza 22:17; 1 Cronici 27:23). Astfel, cuvântul ebraic folosit de el şi tradus aici prin „nenumărate“ indica un număr mare, dar neprecizat. Acest termen corespunde celei de-a doua definiţii a cuvântului „miriadă“, pe care o găsim în dicţionarele greceşti şi ebraice, şi anume: „mulţime care nu poate fi numărată“ şi „mulţime“. — The New Thayer’s Greek-English Lexicon of the New Testament; A Hebrew and English Lexicon of the Old Testament a lui Gesenius, tradus de Edward Robinson.

11. De ce ar fi avut nevoie clasa Ioan pentru a deveni miriade, fie şi numai în sens simbolic?

 ¹¹ Cei care au mai rămas pe pământ din clasa Ioan sunt însă mai puţini de 10 000, cât înseamnă o miriadă literală. Cum ar putea fi ei asemănaţi cu nenumăratele mii de armate de călăreţi? Pentru a deveni miriade, fie şi numai în sens simbolic, oare nu ar avea nevoie de întăriri? Fără îndoială! Şi, prin favoarea nemeritată a lui Iehova, le-au şi primit! De unde proveneau ele?

12, 13. Ce evenimente de importanţă istorică petrecute între 1918 şi 1935 au indicat de unde provin întăririle?

¹² Din 1918 până în 1922, clasa Ioan a început să proclame omenirii aflate în necaz fericita speranţă că „milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată“. În 1923 s-a făcut cunoscut, de asemenea, că oile din Matei 25:31-34 aveau să moştenească viaţă pe pământ sub Regatul lui Dumnezeu. Aceeaşi speranţă era prezentată în broşura Libertate pentru popoare, lansată la congresul internaţional din 1927. La începutul anilor ’30 ai secolului trecut s-a arătat că oamenii drepţi care formau clasa Ionadab şi ‘oamenii care suspină şi gem’ din cauza stării spirituale deplorabile a creştinătăţii sunt chiar acele oi simbolice care au speranţa de a trăi pe pământ (Ezechiel 9:4; 2 Regi 10:15, 16). Conducând aceste persoane spre ‘oraşele de refugiu’ moderne, Turnul de veghe din 15 august 1934 (engl.) declara: „Cei din clasa Ionadab au auzit sunetul trompetei lui Dumnezeu şi au dat ascultare avertismentului, de aceea au fugit în organizaţia lui Dumnezeu şi s-au alăturat poporului lui Dumnezeu, şi aici trebuie să rămână“. — Numerele 35:6.

¹³ În 1935, membrii clasei Ionadab au fost invitaţi în mod special să participe la congresul Martorilor lui Iehova, ţinut la Washington, D. C. (Statele Unite). Vineri, 31 mai 1935, J.F. Rutherford a rostit celebra cuvântare „Marea mulţime“, în care arăta clar că acest grup din Revelaţia 7:9 corespunde oilor din Matei 25:33, fiind un grup dedicat lui Dumnezeu, cu speranţă pământească. Ca prime roade ale lucrurilor viitoare, la acel congres au fost botezaţi 840 de noi Martori, majoritatea fiind din marea mulţime. *

14. A participat marea mulţime la atacul simbolic de cavalerie? Ce hotărâre au exprimat în 1963?

¹⁴ A participat oare această mare mulţime la atacul de cavalerie care a început în 1922 şi care s-a intensificat la congresul din Toronto, ţinut în 1927? Negreşit! Ea a participat la atac sub îndrumarea celor patru îngeri, clasa unsă Ioan. La seria de congrese internaţionale „Vestea bună veşnică“, ţinute în 1963, ea s-a alăturat clasei Ioan, adoptând o rezoluţie emoţionantă. Aceasta declara că lumea „se află în faţa unui timp de necazuri asemănătoare unui cutremur cum nu s-a mai văzut niciodată, iar toate instituţiile ei politice şi Babilonul religios modern vor fi zguduite şi făcute bucăţi“. Toţi cei prezenţi au exprimat următoarea hotărâre: „Vom continua să le anunţăm tuturor popoarelor, fără părtinire, «vestea bună veşnică» despre regatul mesianic al lui Dumnezeu şi despre sentinţele divine, care sunt asemenea unor plăgi pentru duşmanii săi, dar care vor fi executate pentru a-i elibera pe toţi oamenii care doresc să-i aducă lui Dumnezeu, Creatorul, o închinare plăcută, cu spirit şi adevăr“. Această rezoluţie a fost adoptată cu entuziasm la cele 24 de congrese ţinute pe glob, la care au asistat în total 454 977 de persoane, dintre care peste 95 la sută erau din marea mulţime.

15. a) Ce procent din totalul lucrătorilor pe care Iehova îi foloseşte pe teren a constituit marea mulţime în 2005? b) Cum a vorbit Isus în rugăciunea consemnată la Ioan 17:20, 21 despre unitatea dintre marea mulţime şi clasa Ioan?

¹⁵ Marea mulţime a continuat să-şi declare unitatea deplină cu clasa Ioan, revărsând plăgile asupra creştinătăţii. În 2005, această mare mulţime reprezenta peste 99,8 la sută din lucrătorii folosiţi de Iehova pe teren. Membrii ei sunt uniţi din toată inima cu clasa Ioan, cu privire la care Isus s-a rugat aşa cum este consemnat la Ioan 17:20, 21: „Nu mă rog numai pentru ei, ci şi pentru cei care cred în mine prin cuvântul  lor, pentru ca toţi să fie una, aşa cum tu, Tată, eşti în unitate cu mine şi eu sunt în unitate cu tine, ca şi ei să fie în unitate cu noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis“. În timp ce clasa unsă Ioan preia conducerea sub îndrumarea lui Isus, marea mulţime participă cu zel alături de ea la cel mai devastator atac de cavalerie care a avut loc în istoria omenirii! *

16. a) Cum descrie Ioan gurile şi cozile cailor simbolici? b) Cum a fost pregătită pentru serviciu gura poporului lui Iehova? c) Ce înseamnă expresia „cozile lor erau ca nişte şerpi“?

¹⁶ Armatele de călăreţi trebuie să fie echipate pentru război. Iehova s-a îngrijit minunat de lucrul acesta. Iată ce scrie Ioan: „Pentru că puterea cailor era în gurile şi în cozile lor, căci cozile lor erau ca nişte şerpi şi aveau capete, iar cu acestea vătămau“ (Revelaţia 9:19). Iehova i-a învestit pentru acest serviciu pe slujitorii săi dedicaţi şi botezaţi. Prin intermediul Şcolii de Minister Teocratic şi al altor întruniri şi şcoli ale congregaţiei, el i-a învăţat cum să predice cuvântul ca să poată vorbi cu autoritate, cu „limba celor ce primesc învăţătură“. El a pus cuvântul său în gura lor şi i-a trimis să anunţe sentinţele sale „în public şi din casă în casă“ (2 Timotei 4:2; Isaia 50:4; 61:2; Ieremia 1:9, 10; Faptele 20:20). Clasa Ioan şi marea mulţime au lăsat în urma lor un mesaj „înţepător“, care corespunde ‘cozilor’ cailor, prin sutele de milioane de Biblii, cărţi, broşuri şi reviste distribuite de-a lungul anilor. Pentru împotrivitorii lor, care sunt avertizaţi astfel despre ‘vătămarea’ iminentă pe care le-o va aduce Iehova, aceste armate de călăreţi par să fie, într-adevăr, două miriade de miriade. — Compară cu Ioel 2:4-6.

17. Participă la atacul de cavalerie Martorii lui Iehova din ţările în care nu pot fi distribuite publicaţii fiindcă lucrarea lor este interzisă? Explicaţi.

¹⁷ Unul dintre cele mai zeloase detaşamente ale acestor armate de călăreţi îl reprezintă Martorii lui Iehova din ţările în care lucrarea lor  este interzisă. Ca nişte oi în mijlocul lupilor, ei trebuie să fie „prudenţi ca şerpii, dar inocenţi ca porumbeii“. Ascultând de Iehova, ei nu pot înceta să vorbească despre lucrurile pe care le-au văzut şi le-au auzit (Matei 10:16; Faptele 4:19, 20; 5:28, 29, 32). Întrucât au puţine materiale tipărite pentru a le distribui pe scară largă, sau nu au deloc, trebuie oare să tragem concluzia că ei nu participă la atacul de cavalerie? Nicidecum! Ei pot să-şi folosească gura ca să proclame adevărul biblic, şi Iehova le dă autoritate în acest sens. Ei fac această lucrare informal, dar cu convingere, iniţiind studii biblice şi ‘aducându-i pe mulţi la dreptate’ (Daniel 12:3). Chiar dacă nu pot „înţepa“ cu cozile lor simbolice, lăsând în urmă publicaţii cu un mesaj zguduitor, din gurile lor iese foc, fum şi sulf simbolic în timp ce depun mărturie cu tact şi discernământ despre apropiata zi când va fi justificată suveranitatea lui Iehova.

18. În câte limbi şi exemplare au distribuit aceşti călăreţi mesajul usturător sub formă tipărită?

¹⁸ În alte locuri, publicaţiile Regatului continuă să demaşte doctrinele şi practicile babilonice ale creştinătăţii, provocându-i, în sens figurat, ‘vătămarea’ pe care o merită. Folosind metode moderne de tipărire, în cei 68 de ani care s-au scurs până în 2005, aceste armate numeroase de călăreţi au reuşit să distribuie miliarde de Biblii, cărţi, reviste şi broşuri, în peste 450 din limbile pământului — de multe ori, cu mult peste două miriade de miriade literale! Ce „înţepături“ au provocat aceste cozi!

19, 20. a) Deşi acest mesaj usturător a avut drept ţintă îndeosebi creştinătatea, cum au reacţionat unele persoane din ţări situate departe de creştinătate? b) Cum descrie Ioan reacţia oamenilor în general?

¹⁹ Iehova şi-a propus ca acest mesaj usturător „să omoare o treime din oameni“. Aşadar, mesajul a avut ca ţintă îndeosebi creştinătatea. El a ajuns însă în ţări situate departe de creştinătate; în multe dintre ele, ipocrizia religioasă a creştinătăţii este bine cunoscută. S-au apropiat oare de Iehova oamenii din aceste ţări când au văzut plăgile care au lovit această organizaţie religioasă coruptă? Mulţi au făcut acest lucru! Numeroase persoane smerite şi prietenoase, care trăiesc în zone unde creştinătatea nu exercită o influenţă directă, au reacţionat cu promptitudine. Dar, despre reacţia oamenilor în general, Ioan scrie: „Dar ceilalţi oameni care n-au fost omorâţi prin aceste plăgi nu s-au căit de lucrările mâinilor lor ca să nu se mai închine demonilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Ei nu s-au căit de omorurile lor, nici de practicile lor spiritiste, nici de fornicaţia lor, nici de hoţiile lor“ (Revelaţia 9:20, 21). Nu este de aşteptat să aibă loc o convertire la scară mondială a acestor persoane care nu se căiesc. Toţi cei care nu abandonează căile lor rele vor trebui să se confrunte cu sentinţa nefavorabilă a lui Iehova, în ziua cea mare când va fi justificată suveranitatea sa. Dar „oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat“. — Ioel 2:32; Psalmul 145:20; Faptele 2:20, 21.

²⁰ Evenimentele pe care tocmai le-am analizat fac parte din al doilea vai. Dar, după cum vom vedea în capitolul următor, vor mai avea loc şi altele înainte de a se încheia acest vai.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 149]

Sunetul celei de-a şasea trompete anunţă al doilea vai

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 150, 151]

Cei patru îngeri conduc cel mai mare atac de cavalerie din istorie

[Legenda fotografiilor de la pagina 153]

Nenumăratele armate de călăreţi au distribuit milioane şi milioane de publicaţii bazate pe Biblie

[Legenda fotografiilor de la pagina 154]

Ceilalţi oameni nu s-au căit