Capitolul 25

Cei doi martori revin la viaţă

1. Ce invitaţie îi face îngerul cel puternic lui Ioan?

ÎNAINTE de sfârşitul celui de-al doilea vai, îngerul cel puternic îl invită pe Ioan să ia parte la un alt tablou profetic, care are legătură cu templul (Revelaţia 9:12; 10:1). Iată ce scrie Ioan: „Şi mi s-a dat o trestie ca un toiag, în timp ce el zicea: «Ridică-te şi măsoară sanctuarul templului lui Dumnezeu, altarul şi pe cei care se închină în el»“. — Revelaţia 11:1.

Sanctuarul templului

2. a) Care sanctuar avea să dureze până în zilele noastre? b) Cine este Marele Preot al sanctuarului templului, şi ce este Sfânta Sfintelor a acestui templu?

² Templul menţionat aici nu poate fi unul literal, aflat în Ierusalim, deoarece ultimul templu fusese distrus de romani în anul 70 e.n. Totuşi, apostolul Pavel a explicat că, înainte ca acesta să fie distrus, apăruse sanctuarul unui alt templu ce avea să dureze până în zilele noastre. Era marele templu spiritual care a împlinit tot ce fusese prefigurat de tabernacol, iar mai târziu de templele construite în Ierusalim. El este ‘adevăratul cort, pe care Iehova l-a ridicat, nu omul’, iar Marele Preot este Isus, despre care Pavel spune că „s-a aşezat la dreapta tronului Măreţiei, în ceruri“. Sfânta Sfintelor a acestui templu este locul din cer în care locuieşte însuşi Iehova. — Evrei 8:1, 2; 9:11, 24.

3. Ce reprezenta în tabernacol a) perdeaua care separa Sfânta Sfintelor de Sfânta? b) jertfele de animale? c) altarul pentru jertfe?

³ Apostolul Pavel a explicat că perdeaua tabernacolului, care separa Sfânta Sfintelor de Sfânta, reprezenta carnea lui Isus. Când Isus şi-a sacrificat viaţa, această perdea s-a rupt în două, ceea ce a însemnat că, începând de atunci, carnea nu mai constituia o barieră în calea intrării sale în cer, în prezenţa lui Iehova. Pe baza jertfei lui Isus, subpreoţii săi unşi care au murit fideli aveau şi ei să intre, la timpul stabilit, în cer (Matei 27:50, 51; Evrei 9:3; 10:19, 20). Pavel a mai arătat că jertfele de animale care se aduceau mereu la tabernacol prefigurau jertfa lui Isus, viaţa lui umană perfectă, jertfită o dată pentru totdeauna. Altarul pentru jertfe aflat în curte reprezenta măsura luată de Iehova, potrivit voinţei sale, pentru acceptarea jertfei lui Isus în folosul „multora“ — al celor unşi, iar mai târziu al altor oi — care aveau ‘să îl aştepte cu nerăbdare pentru salvare’. — Evrei 9:28; 10:9, 10; Ioan 10:16.

4. Ce simboliza a) Locul Sfânt b) curtea interioară?

⁴ Pe baza acestor informaţii de inspiraţie divină putem trage concluzia că Locul Sfânt din tabernacol simbolizează o stare de sfinţenie de care s-a bucurat mai întâi Cristos şi de care se bucură apoi membrii unşi ai preoţiei regale, cei 144 000, cât timp aceştia se află încă pe pământ, înainte de a trece dincolo de „perdea“ (Evrei 6:19, 20; 1 Petru 2:9). Acesta reprezintă faptul că Dumnezeu i-a adoptat ca fii spirituali, aşa cum el l-a recunoscut pe Isus drept Fiul său după botezul lui în Iordan în anul 29 e.n. (Luca 3:22; Romani 8:15). Dar ce se poate spune despre curtea interioară, locul în care erau aduse jertfele, singura parte a tabernacolului pe care o puteau vedea israeliţii care nu erau preoţi? Aceasta reprezintă perfecţiunea omului Isus, în baza căreia el a putut să-şi dea viaţa pentru omenire. Reprezintă totodată starea de dreptate ca persoane sfinte, atribuită pe  baza jertfei lui Isus, de care se bucură continuatorii săi unşi cât timp se află pe pământ. * — Romani 1:7; 5:1.

Măsurarea sanctuarului templului

5. În profeţiile din Scripturile ebraice, ce semnifica a) măsurarea Ierusalimului? b) măsurarea templului din viziunea lui Ezechiel?

⁵ Lui Ioan i s-a spus ‘să măsoare sanctuarul templului lui Dumnezeu, altarul şi pe cei care se închină în el’. Ce înseamnă aceasta? În profeţiile din Scripturile ebraice, astfel de măsurători ofereau o garanţie că avea să se facă dreptate pe baza normelor perfecte ale lui Iehova. În zilele regelui Manase, un rege rău, măsurarea profetică a Ierusalimului era o dovadă că acel oraş avea să fie distrus, sentinţa fiind irevocabilă (2 Regi 21:13; Plângerile 2:8). Mai târziu însă, Ieremia a văzut că Ierusalimul era măsurat, fapt ce confirma că oraşul avea să fie reconstruit (Ieremia 31:39; vezi şi Zaharia 2:2-8). În mod asemănător, măsurarea detaliată şi amplă a templului din viziunea lui Ezechiel a fost o garanţie pentru iudeii exilaţi în Babilon că adevărata închinare urma să fie restabilită în ţara lor natală. În plus, le amintea că, având în vedere greşelile lor, israeliţii trebuiau să se conformeze normelor sfinte ale lui Dumnezeu. — Ezechiel 40:3, 4; 43:10.

6. Ce semnifică faptul că lui Ioan i se spune să măsoare sanctuarul templului şi pe preoţii care aduc închinare în el?

⁶ Lui Ioan i se porunceşte să măsoare sanctuarul templului şi pe preoţii care aduc închinare în el. Aceasta înseamnă că nimic nu poate împiedica împlinirea scopurilor lui Iehova cu privire la templu şi la cei ce au legătură cu el, precum şi că aceste scopuri sunt pe punctul de a se realiza. Acum, după ce toate lucrurile au fost puse sub picioarele îngerului puternic al lui Iehova, este timpul ca „muntele casei lui Iehova“ să fie „întărit deasupra vârfului munţilor“ (Isaia 2:2-4). După secole de apostazie a creştinătăţii, închinarea curată adusă lui Iehova trebuie înălţată. De asemenea, este timpul ca acei fraţi fideli ai lui Isus care au murit să fie înviaţi în „Sfânta Sfintelor“ (Daniel 9:24; 1 Tesaloniceni 4:14-16; Revelaţia 6:11; 14:4). Iar ultimii sigilaţi pe pământ dintre „sclavii Dumnezeului nostru“ trebuie să fie ‘măsuraţi’ potrivit normelor divine pentru a-şi putea ocupa locul permanent rezervat lor în templul spiritual, ca fii ai lui Dumnezeu născuţi de spirit. Clasa Ioan de astăzi este pe deplin conştientă de aceste norme sfinte şi este hotărâtă să se conformeze lor. — Revelaţia 7:1-3; Matei 13:41, 42; Efeseni 1:13, 14; compară cu Romani 11:20.

Curtea este călcată în picioare

7. a) De ce lui Ioan i se spune să nu măsoare curtea? b) Când a fost călcat în picioare oraşul sfânt 42 de luni? c) În ce sens clerul creştinătăţii nu a susţinut normele drepte ale lui Iehova timp de 42 de luni?

⁷ De ce i se interzice însă lui Ioan să măsoare curtea? Iată ce ne spune chiar Ioan: „Dar curtea din afara sanctuarului templului dă-o deoparte şi n-o măsura, pentru că a fost dată naţiunilor, iar ele vor călca în picioare oraşul sfânt patruzeci şi două de luni“ (Revelaţia 11:2). Aşa cum ştim, curtea interioară reprezintă starea de dreptate a creştinilor născuţi de spirit cât timp se află pe pământ. După cum vom vedea, aici se face referire la 42 de luni literale, care încep în decembrie 1914 şi durează până în iunie 1918, perioadă în care toţi cei care se declarau creştini au fost puşi la grea încercare. Aveau ei să susţină normele drepte ale lui Iehova în acei ani de război? Majoritatea nu au făcut acest lucru. Ca grup, clerul creştinătăţii a pus naţionalismul mai presus de respectarea legii divine. Războiul s-a purtat în principal în ţări  care aparţineau creştinătăţii, iar preoţii din ambele tabere i-au îndemnat pe tineri să pună mâna pe arme. Milioane de oameni au fost masacraţi. În 1918, când judecata a început cu casa lui Dumnezeu, Statele Unite participau deja la acest măcel, iar clerul întregii creştinătăţi se făcuse vinovat de sânge, care cere răzbunare divină (1 Petru 4:17). Astfel, clerul a fost ‘dat deoparte’ definitiv şi irevocabil. — Isaia 59:1-3, 7, 8; Ieremia 19:3, 4.

8. În timpul Primului Război Mondial, ce au înţeles mulţi Studenţi în Biblie, dar ce nu le-a fost destul de clar?

⁸ Ce se poate spune însă despre micul grup al Studenţilor în Biblie? Trebuiau ‘măsuraţi’ imediat în 1914 ca să se vadă dacă se conformau normelor divine? Nu. Asemenea aşa-zişilor creştini din creştinătate, şi ei trebuiau puşi la încercare. Astfel, au fost ‘daţi deoparte, daţi naţiunilor’ pentru a fi aspru încercaţi şi persecutaţi. Mulţi dintre ei au înţeles că nu trebuie să-şi ucidă semenii, dar nu le-a fost destul de clară noţiunea de neutralitate creştină (Mica 4:3; Ioan 17:14, 16; 1 Ioan 3:15). Supuşi la presiuni din partea naţiunilor, unii au făcut compromis.

9. Care este oraşul sfânt călcat în picioare de naţiuni, şi cine reprezintă acest oraş pe pământ?

⁹ Dar cum a fost oraşul sfânt călcat în picioare de naţiuni? Este clar că versetul nu se referă la Ierusalim, care fusese distrus cu mai bine de 25 de ani înainte ca Revelaţia să fie scrisă. Oraşul sfânt este Noul Ierusalim, descris spre sfârşitul cărţii Revelaţia, oraş reprezentat pe pământ de rămăşiţa creştinilor unşi din curtea interioară a templului. Cu timpul, aceştia vor deveni şi ei o parte a oraşului sfânt. Astfel, când ei sunt călcaţi în picioare este ca şi cum oraşul ar fi călcat în picioare. — Revelaţia 21:2, 9-21.

 Cei doi martori

10. Ce trebuie să facă martorii fideli ai lui Iehova în timp ce sunt călcaţi în picioare?

¹⁰ Nici chiar când sunt călcaţi în picioare aceşti creştini loiali nu încetează să fie martori fideli ai lui Iehova. Prin urmare, profeţia continuă: „«Şi pe cei doi martori ai mei îi voi pune să profeţească o mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în pânză de sac». Ei sunt simbolizaţi de cei doi măslini şi de cele două lampadare şi stau în picioare înaintea Domnului pământului“. — Revelaţia 11:3, 4.

11. Ce a însemnat pentru creştinii unşi fideli faptul de a profeţi „în pânză de sac“?

¹¹ Aceşti creştini unşi fideli aveau nevoie de perseverenţă, întrucât trebuiau să profeţească „în pânză de sac“. Ce însemna acest lucru? În timpurile biblice, pânza de sac simboliza adesea doliul. Când cineva era îmbrăcat în pânză de sac însemna că era îndurerat (Geneza 37:34; Iov 16:15, 16; Ezechiel 27:31). Pânza de sac era asociată cu mesajele dureroase, de condamnare, pe care profeţii lui Dumnezeu trebuiau să le anunţe (Isaia 3:8, 24-26; Ieremia 48:37; 49:3). Dacă în urma unui avertisment divin cineva se îmbrăca în pânză de sac, acesta putea fi semn de umilinţă sau căinţă (Iona 3:5). Faptul că cei doi martori sunt îmbrăcaţi în pânză de sac pare să arate că ei perseverează cu umilinţă în anunţarea judecăţilor lui Iehova. Ei au primit misiunea de a anunţa ziua de răzbunare a lui Iehova ce avea să aducă jale pentru naţiuni. — Deuteronomul 32:41-43.

12. De ce se pare că perioada în care oraşul sfânt avea să fie călcat în picioare trebuie înţeleasă în sens literal?

¹² Clasa Ioan trebuia să predice acest mesaj un timp stabilit: 1 260 de zile, adică 42 de luni, perioadă egală cu timpul cât avea să fie călcat în picioare oraşul sfânt. Se pare că această perioadă trebuie înţeleasă în sens literal, întrucât este exprimată în două moduri diferite, mai întâi în luni, apoi în zile. În plus, la începutul zilei Domnului a existat o perioadă de trei ani şi jumătate în care încercările grele prin care a trecut poporul lui Dumnezeu corespund cu evenimentele profeţite aici: din decembrie 1914 până în iunie 1918 (Revelaţia 1:10). Creştinii unşi, „îmbrăcaţi în pânză de sac“, au predicat un mesaj ce conţinea judecata lui Iehova cu privire la creştinătate şi lume.

13. a) Ce indică faptul că creştinii unşi sunt reprezentaţi de doi martori? b) De care profeţie a lui Zaharia ne aminteşte faptul că Ioan spune despre cei doi martori că sunt ‘cei doi măslini şi cele două lampadare’?

¹³ În plus, creştinii unşi sunt reprezentaţi de doi martori, ceea ce confirmă că mesajul lor este adevărat şi exact (compară cu Deuteronomul 17:6; Ioan 8:17, 18). Ioan spune că cei doi martori sunt ‘cei doi măslini şi cele două lampadare şi stau în picioare înaintea Domnului pământului’. Aceste cuvinte ne amintesc de profeţia lui Zaharia; el a văzut un lampadar cu şapte braţe lângă doi măslini. Lui Zaharia i s-a spus că măslinii îi reprezintă pe „cei doi unşi“, adică pe guvernatorul Zorobabel şi pe marele preot Iosua, care „stau în picioare lângă Domnul întregului pământ“. — Zaharia 4:1-3, 14.

14. a) Ce indica viziunea lui Zaharia despre cei doi măslini şi cea despre lampadar? b) Ce aveau să facă creştinii unşi în timpul Primului Război Mondial?

¹⁴ Zaharia a trăit într-un timp când au avut loc lucrări de reconstrucţie, iar viziunea lui despre cei doi măslini a însemnat faptul că Zorobabel şi Iosua aveau să fie binecuvântaţi cu spiritul lui Iehova pentru a întări poporul în vederea lucrărilor. Viziunea despre lampadar i-a amintit lui Zaharia să nu ‘dispreţuiască ziua începuturilor mici’, deoarece scopurile lui Iehova aveau să se împlinească, iar aceasta „«nu prin armate, nici prin putere, ci prin spiritul meu», a spus Iehova al armatelor“ (Zaharia 4:6, 10; 8:9). În mod asemănător, micul grup al creştinilor, care au răspândit cu perseverenţă lumina adevărului în timpul Primului Război Mondial, urma să participe şi la o lucrare de reconstrucţie. Ei aveau să se încurajeze unii pe alţii şi, deşi erau puţini, aveau să înveţe să se bizuie pe forţa lui Iehova şi să nu dispreţuiască ziua începuturilor mici.

15. a) De ce anume ne mai aminteşte faptul că cei unşi au fost descrişi ca doi martori? Explicaţi. b) Ce fel de semne sunt autorizaţi să înfăptuiască cei doi martori?

 ¹⁵ Faptul că ei au fost descrişi ca doi martori ne aminteşte şi de transfigurare. În acea viziune, trei apostoli l-au văzut pe Isus în gloria Regatului, alături de Moise şi de Ilie. Aceasta era o anticipare a întronării glorioase a lui Isus în 1914 în vederea îndeplinirii unei lucrări prefigurate de cei doi profeţi (Matei 17:1-3). În mod potrivit, cei doi martori sunt văzuţi înfăptuind semne care ne amintesc de cele făcute de Moise şi de Ilie. De exemplu, Ioan spune despre ei: „Dacă vrea cineva să-i vatăme, le iese foc din gură şi-i mistuie pe duşmanii lor, iar, dacă ar vrea cineva să-i vatăme, va trebui să fie omorât în acelaşi fel. Ei au autoritatea să închidă cerul ca să nu cadă ploaie în zilele profeţirii lor“. — Revelaţia 11:5, 6a.

16. a) În ce mod semnul referitor la foc ne aduce aminte de timpul când a fost contestată autoritatea lui Moise în Israel? b) Cum i-au dispreţuit clericii creştinătăţii pe Studenţii în Biblie şi le-au creat probleme în timpul Primului Război Mondial, şi cum nu s-au dat aceştia bătuţi?

¹⁶ Aceste cuvinte ne amintesc de timpul când a fost contestată autoritatea lui Moise în Israel. Profetul a rostit cuvinte de judecată aprinse, iar Iehova i-a distrus pe cei ce s-au răzvrătit, dintre aceştia 250 fiind mistuiţi literalmente de foc din cer (Numerele 16:1-7, 28-35). În mod asemănător, conducătorii creştinătăţii i-au dispreţuit pe Studenţii în Biblie, spunând despre ei că nu au absolvit şcoli teologice. Dar aceşti martori şi-au demonstrat calitatea de slujitori ai lui Dumnezeu cu probe mult mai valoroase: oamenii blânzi care au ascultat mesajul lor biblic (2 Corinteni 3:2, 3). În 1917, Studenţii în Biblie au publicat cartea Taina împlinită, care conţinea comentarii pline de forţă bazate pe cărţile Revelaţia şi Ezechiel. Apoi au distribuit 10 milioane de exemplare ale tractului de patru pagini Foaie volantă lunară a Studenţilor în Biblie, care conţinea articolul „Căderea Babilonului — De ce creştinătatea trebuie să sufere acum — Sfârşitul“. În Statele Unite, clericii furioşi au profitat de nebunia creată de  război şi au reuşit să interzică această carte. În alte ţări, ea a fost cenzurată. Cu toate acestea, slujitorii lui Dumnezeu nu s-au dat bătuţi şi au publicat mai multe numere ale tractului de patru pagini Ştiri ale Regatului, conţinând mesaje de judecată, asemănătoare focului. Pe măsură ce ziua Domnului înainta, noi publicaţii arătau clar starea creştinătăţii, moartea ei spirituală. — Compară cu Ieremia 5:14.

17. a) În ce împrejurări a avut loc o secetă şi a căzut foc din cer în zilele lui Ilie? b) Cum a ieşit foc din gura celor doi martori, şi despre ce fel de secetă au vorbit ei?

¹⁷ Dar ce putem spune despre Ilie? În zilele regilor lui Israel, acest profet a anunţat o secetă ca expresie a mâniei lui Iehova împotriva israeliţilor care se închinau la Baal. Seceta a durat trei ani şi jumătate (1 Regi 17:1; 18:41-45; Luca 4:25; Iacov 5:17). Apoi, când infidelul rege Ahazia şi-a trimis soldaţii ca să-l oblige pe Ilie să se prezinte înaintea lui, profetul a cerut foc din cer care i-a mistuit pe soldaţi. Numai când un comandant militar a arătat respectul cuvenit faţă de poziţia sa de profet, Ilie a fost de acord să-l însoţească la rege (2 Regi 1:5-16). În mod asemănător, în perioada 1914—1918, rămăşiţa unsă a atras cu îndrăzneală atenţia asupra secetei spirituale din creştinătate şi a avertizat cu privire la judecata aprinsă ce avea să vină odată cu ‘ziua cea mare şi înfricoşătoare a lui Iehova’. — Maleahi 4:1, 5; Amos 8:11.

18. a) Ce autoritate le este dată celor doi martori, şi în ce fel era aceasta asemănătoare celei date lui Moise? b) Cum au demascat cei doi martori creştinătatea?

¹⁸ Ioan continuă referindu-se la cei doi martori: „Au autoritate asupra apelor ca să le prefacă în sânge şi au autoritate să lovească pământul cu tot felul  de plăgi ori de câte ori doresc“ (Revelaţia 11:6b). Pentru a-l determina pe faraon să elibereze poporul Israel, Iehova l-a folosit pe Moise ca să lovească Egiptul cu plăgi, inclusiv plaga care a constat în transformarea apei în sânge. Secole mai târziu, filistenii, care erau duşmanii lui Israel, îşi aminteau perfect de acţiunile lui Iehova împotriva Egiptului, ceea ce i-a făcut să strige: „Cine ne va salva din mâna acestui Dumnezeu măreţ? Acesta este Dumnezeul care a lovit Egiptul cu tot felul de plăgi în pustiu“ (1 Samuel 4:8; Psalmul 105:29). Moise l-a prefigurat pe Isus, care a avut autoritatea de a pronunţa judecăţile lui Dumnezeu asupra conducătorilor religioşi din zilele sale (Matei 23:13; 28:18; Faptele 3:22). Iar în timpul Primului Război Mondial, fraţii lui Cristos, cei doi martori, au demascat efectul ucigător al „apelor“ pe care creştinătatea le dădea turmelor ei.

Cei doi martori sunt omorâţi

19. Potrivit Revelaţiei, ce se întâmplă când cei doi martori îşi termină mărturia?

¹⁹ Această plagă asupra creştinătăţii a fost atât de cumplită, încât, după ce aceşti doi martori au profeţit 42 de luni în pânză de sac, creştinătatea s-a folosit de influenţa sa asupra lumii pentru ca ei să fie ‘omorâţi’. Ioan scrie: „Când îşi vor termina mărturia, fiara care se ridică din abis va porni război împotriva lor, îi va învinge şi îi va omorî, iar cadavrele lor vor fi pe drumul cel mare al marelui oraş care, în sens spiritual, se numeşte Sodoma şi Egipt, unde şi Domnul lor a fost ţintuit pe stâlp. Şi cei din popoare, triburi, limbi şi naţiuni le vor privi cadavrele trei zile şi jumătate şi nu vor lăsa să li se pună cadavrele în mormânt. Şi locuitorii pământului se vor bucura de moartea lor, vor petrece şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi profeţi i-au chinuit pe locuitorii pământului“. — Revelaţia 11:7-10.

20. Ce este „fiara care se ridică din abis“?

²⁰ Aici se menţionează pentru prima oară o fiară în cartea Revelaţia; în această carte se face de 37 de ori referire la o fiară. La timpul potrivit vom vorbi despre această fiară, precum şi despre altele, în detaliu. Acum este suficient să spunem că „fiara care se ridică din abis“ * este un instrument al lui Satan, un sistem politic activ. — Compară cu Revelaţia 13:1; Daniel 7:2, 3, 17.

21. a) Cum au profitat duşmanii religioşi ai celor doi martori de situaţia generată de război? b) Ce indică faptul că trupurile moarte ale celor doi martori au rămas neîngropate? c) Cum trebuie considerată perioada de trei zile şi jumătate (vezi nota de subsol)?

²¹ Din 1914 până în 1918, naţiunile au fost prinse în Primul Război Mondial. Naţionalismul se dezlănţuise, iar în primăvara anului 1918, duşmanii religioşi ai celor doi martori au profitat de situaţie. Ei au făcut presiuni asupra puterii judecătoreşti şi, în cele din urmă, cei cu răspundere din rândul Studenţilor în Biblie au  fost închişi, fiind acuzaţi pe nedrept de sediţiune. Colaboratorii lor fideli au fost luaţi prin surprindere. Lucrarea pentru Regat aproape că s-a oprit. Se poate spune că lucrarea de predicare era ca şi moartă. În timpurile biblice era o mare ruşine ca un mort să nu fie pus într-un mormânt de amintire (Psalmul 79:1-3; 1 Regi 13:21, 22). Prin urmare, a fost o ruşine cumplită pentru cei doi martori morţi să rămână neîngropaţi. În Palestina, din cauza căldurii, după trei zile şi jumătate, * un cadavru lăsat în mijlocul străzii începea să miroasă urât (compară cu Ioan 11:39). Acest amănunt din profeţie indică, aşadar, ruşinea pe care trebuiau să o suporte cei doi martori. Studenţii în Biblie aflaţi în închisoare nu au putut fi eliberaţi pe cauţiune în timpul recursului. Fuseseră în atenţia lumii destul de mult timp, devenind ca o duhoare pentru locuitorii „marelui oraş“. Dar ce este acest ‘mare oraş’?

22. a) Ce este marele oraş? b) Cum s-a alăturat presa clerului, bucurându-se de faptul că cei doi martori au fost reduşi la tăcere (vezi chenarul)?

²² Ioan ne dă câteva indicii. El spune că Isus a fost ţintuit pe stâlp în acest mare oraş. Acest lucru ne face să ne gândim imediat la Ierusalim. Dar Ioan mai spune că marele oraş este numit Sodoma şi Egipt. De fapt, Ierusalimul literal a fost numit cândva Sodoma din cauza lucrurilor necurate practicate în el (Isaia 1:8-10; compară cu Ezechiel 16:49, 53-58). În Biblie, Egiptul, prima putere mondială, simbolizează uneori actuala lume (Isaia 19:1, 19; Ioel 3:19). Aşadar, acest mare oraş reprezintă un „Ierusalim“ pângărit, care pretinde că i se închină lui Dumnezeu, dar care a devenit necurat şi păcătos, ca Sodoma, şi face parte din Egiptul simbolic, această lume a lui Satan. El reprezintă creştinătatea, echivalentul modern al infidelului Ierusalim, organizaţie ai cărei membri au  avut toate motivele să se bucure când au reuşit să oprească predicarea celor doi martori.

Revin la viaţă!

23. a) Ce se întâmplă cu cei doi martori după trei zile şi jumătate, şi ce efect are acest lucru asupra duşmanilor lor? b) Când s-au împlinit în epoca modernă profeţia din Revelaţia 11:11, 12 şi cea a lui Ezechiel despre oasele uscate peste care Iehova suflă viaţă?

²³ Presa s-a alăturat clerului în încercarea de a înjosi poporul lui Dumnezeu. Iată ce scria un ziar: „Cartea Taina împlinită a primit lovitura de graţie“. Dar ce departe era de adevăr! Cei doi martori morţi nu au rămas în această stare. Iată ce citim: „După cele trei zile şi jumătate, în ei a intrat spirit de viaţă de la Dumnezeu şi s-au ridicat în picioare, iar cei care îi vedeau au fost cuprinşi de o mare teamă. Şi ei au auzit un glas puternic din cer care le zicea: «Urcaţi aici!» Atunci au urcat la cer într-un nor, iar duşmanii lor i-au văzut“ (Revelaţia 11:11, 12). Aşadar, ei au trăit o experienţă asemănătoare celei descrise de Ezechiel când, într-o viziune, a mers prin valea cu oase uscate. Iehova a suflat peste acele oase uscate şi ele au revenit la viaţă, prefigurând astfel renaşterea naţiunii Israel după 70 de ani de captivitate în Babilon (Ezechiel 37:1-14). Aceste două profeţii, din Ezechiel şi din Revelaţia, s-au împlinit în mod remarcabil în epoca modernă, în anul 1919, când Iehova i-a readus la viaţă pe martorii săi „morţi“.

24. Ce efect a avut revenirea la viaţă a celor doi martori asupra persecutorilor lor religioşi?

²⁴ Ce surpriză au avut persecutorii! Cei doi martori au revenit pe neaşteptate la viaţă şi şi-au reluat activitatea. A fost o adevărată lovitură pentru clerici, întrucât creştinii pe care ei îi aruncaseră în închisoare erau acum liberi, iar mai târziu li s-a recunoscut nevinovăţia. Surpriza trebuie să fi fost şi mai mare când, în septembrie 1919, Studenţii în Biblie au ţinut un congres la Cedar Point, Ohio (SUA). Cu această ocazie, Joseph Rutherford, eliberat de puţin timp din închisoare, a ţinut  o cuvântare însufleţitoare, bazată pe Revelaţia 15:2 şi Isaia 52:7, intitulată „Vestiţi Regatul“. Membrii clasei Ioan au început din nou „să profeţească“, adică să predice în public. Ei au demascat fără teamă şi cu tot mai multă forţă ipocrizia creştinătăţii.

25. a) Când li s-a spus celor doi martori „Urcaţi aici!“, şi cum s-a împlinit acest lucru? b) Ce efect a avut asupra marelui oraş restabilirea celor doi martori?

²⁵ Creştinătatea a încercat în mai multe rânduri să repete răsunătoarea ei victorie din 1918. A instigat gloatele împotriva Studenţilor în Biblie, a recurs la subterfugii juridice, la întemniţări şi chiar la execuţii. Dar totul a fost în zadar! După 1919, ea nu s-a mai putut atinge de domeniul spiritual al celor doi martori. În acel an, Iehova le-a spus: „Urcaţi aici!“; ei au urcat în sensul că au dobândit o stare spirituală înaltă; duşmanii îi vedeau, dar nu puteau ajunge la ei. Iată cum descrie Ioan efectul pe care l-a avut restabilirea lor asupra marelui oraş: „În ceasul acela a fost un mare cutremur de pământ, iar o zecime din oraş a căzut. Şapte mii de oameni au fost omorâţi de cutremur, iar ceilalţi s-au înspăimântat şi i-au dat glorie Dumnezeului cerului“ (Revelaţia 11:13). Într-adevăr, domeniul religios a fost zguduit puternic. Când grupul de creştini reînsufleţiţi şi-a început lucrarea, se părea că pământul se cutremură sub picioarele celor aflaţi în fruntea bisericilor tradiţionale. În sens figurat, o zecime din oraş, adică 7 000 de oameni au fost afectaţi atât de puternic, încât se poate spune despre ei că au fost omorâţi.

26. Pe cine reprezintă „o zecime din oraş“ şi cei „şapte mii“ de oameni din Revelaţia 11:13? Explicaţi.

²⁶ Expresia „o zecime din oraş“ ne aminteşte de ceea ce a profeţit Isaia cu privire la Ierusalimul antic. El a zis că doar o zecime avea să supravieţuiască distrugerii oraşului, fiind sămânţă sfântă (Isaia 6:13). De asemenea, cifra 7 000 ne aminteşte de ceea ce i s-a întâmplat lui Ilie. Când a crezut că numai el rămăsese fidel în tot Israelul, Iehova i-a zis că, de fapt, mai erau 7 000 de oameni care nu se plecaseră înaintea lui Baal (1 Regi 19:14, 18). În secolul I, apostolul Pavel a spus că aceşti 7 000 reprezentau rămăşiţa iudeilor care acceptaseră vestea bună despre Cristos (Romani 11:1-5). Aceste versete ne ajută să înţelegem că expresiile „şapte mii“ şi „o zecime din oraş“ din Revelaţia 11:13 se referă la oamenii care acceptă mesajul celor doi martori restabiliţi şi abandonează marele oraş păcătos. În sens figurat, pentru creştinătate ei sunt morţi. Numele lor sunt şterse din registrele ei. Din punctul ei de vedere, aceştia nu mai există. *

27, 28. a) Cum ‘i-au dat ceilalţi glorie Dumnezeului cerului’? b) Ce au fost obligaţi clericii creştinătăţii să recunoască?

²⁷ Dar cum ‘i-au dat ceilalţi [din creştinătate] glorie Dumnezeului cerului’? Ei nu au abandonat religia lor apostată şi nici nu au devenit slujitori ai lui Dumnezeu. În lucrarea Studii asupra lexicului Noului Testament (engl.), de Vincent, se explică expresia „i-au dat glorie Dumnezeului cerului“. Aici se spune: „Expresia nu înseamnă convertire, nici căinţă, nici recunoştinţă, ci recunoaşterea unui fapt, acesta fiind, în general, sensul ei în Scripturi. Compară cu Iosua 7:19, Ioan 9:24, Faptele 12:23; Romani 4:20“. Spre dezamăgirea ei, creştinătatea a trebuit să recunoască faptul că Dumnezeul Studenţilor în Biblie a înfăptuit un lucru măreţ restabilindu-i în vederea unei lucrări.

²⁸ Poate că unii clerici au recunoscut lucrul acesta în sinea lor, dar niciunul dintre ei nu a declarat public că îl recunoaşte pe Dumnezeul celor doi martori. Însă profeţia lui Iehova revelată prin intermediul lui Ioan ne ajută să ne dăm seama ce aveau în inimă şi să înţelegem ce surpriză umilitoare au avut ei în 1919. Din acel an, pe măsură ce „şapte mii“ au părăsit creştinătatea, în ciuda eforturilor susţinute de a-şi păstra oile, clericii au fost obligaţi  să recunoască faptul că Dumnezeul clasei Ioan era mai puternic decât dumnezeul lor. În anii ce au urmat, ei aveau să înţeleagă şi mai clar lucrul acesta, întrucât tot mai mulţi enoriaşi părăseau turma, repetând cuvintele rostite de popor când Ilie a triumfat în confruntarea cu închinătorii la Baal de la Muntele Carmel: „Iehova este adevăratul Dumnezeu! Iehova este adevăratul Dumnezeu!“ — 1 Regi 18:39.

29. Potrivit cuvintelor lui Ioan, ce anume „vine repede“, şi ce va mai zgudui creştinătatea?

²⁹ Dar iată ce spune Ioan în continuare: „Al doilea vai a trecut. Iată că al treilea vai vine repede!“ (Revelaţia 11:14). Dacă creştinătatea a fost zguduită de ceea ce s-a întâmplat până acum, ce va face ea când va fi anunţat cel de-al treilea vai şi al şaptelea înger va suna din trompetă, iar secretul sacru al lui Dumnezeu se va împlini? — Revelaţia 10:7.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 168]

‘Bucuria locuitorilor pământului’ din Revelaţia 11:10

În cartea sa, Preachers Present Arms, publicată în 1933, Ray Abrams a vorbit despre opoziţia înverşunată a clerului faţă de cartea Taina împlinită a Studenţilor în Biblie. El a menţionat şi străduinţele clerului de a scăpa de Studenţii în Biblie şi de „dezgustătoarea lor credinţă“. În urma acestor eforturi, Joseph Rutherford şi şapte colaboratori ai săi au fost judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Ray Abrams a scris: „Dacă se face o analiză a întregului proces, se ajunge la concluzia că mişcarea care a avut ca scop lichidarea russeliştilor a fost iniţiată de biserici şi de cler. În Canada, în februarie 1918, prelaţii au început o campanie sistematică împotriva acestora şi a publicaţiilor lor, mai ales împotriva cărţii Taina împlinită. Potrivit ziarului Tribune din Winnipeg, . . . «înalţii prelaţi» au interzis, în realitate, cartea lor“.

Ray Abrams a scris în continuare: „Când ştirea despre sentinţele de douăzeci de ani de închisoare a ajuns la redacţiile ziarelor religioase, aproape toate, mari şi mici, s-au bucurat. N-am găsit nici măcar un cuvânt de simpatie în vreo publicaţie religioasă cunoscută. «Fără îndoială, persecuţia . . . se datorează, în parte, faptului că şi-au atras ura cercurilor religioase „tradiţionale“», a fost concluzia lui Upton Sinclair. Ceea ce nu au reuşit să facă bisericile unindu-şi eforturile se pare că a făcut acum guvernul“. După ce a citat comentariile depreciative din mai multe publicaţii religioase, autorul cărţii a făcut referire la revocarea sentinţei dată de Curtea de Apel, spunând: „În faţa acestui verdict, bisericile au păstrat tăcerea“.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 163]

Ioan măsoară templul spiritual: membrii preoţiei unse trebuie să corespundă normelor divine

[Legenda fotografiei/ilustraţiei de la pagina 165]

Lucrarea de reconstrucţie înfăptuită de Zorobabel şi Iosua a arătat că pe parcursul zilei Domnului începuturile mici aveau să fie urmate de o mare creştere în rândul Martorilor lui Iehova. În Brooklyn, New York, au fost necesare noi clădiri pentru a satisface necesităţile lor crescânde

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 166]

Activitatea profetică desfăşurată de Moise şi de Ilie a prefigurat mesajele judecătoreşti, asemănătoare focului, anunţate de cei doi martori

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 169]

Asemenea oaselor uscate din Ezechiel, capitolul 37, cei doi martori sunt reînsufleţiţi în vederea lucrării de predicare din timpurile moderne