Capitolul 15

„Cine este demn să deschidă sulul?“

1. Ce vede acum Ioan în viziune?

SUBLIMĂ! GRANDIOASĂ! Aşa este emoţionanta viziune în care tronul lui Iehova apare în mijlocul lămpilor de foc, al heruvimilor, al celor 24 de bătrâni şi al mării de sticlă. Dar ce vede Ioan în continuare? Ioan priveşte cu atenţie în centrul scenei cereşti şi ne spune: „În mâna dreaptă a Celui ce stă pe tron am văzut un sul scris pe dinăuntru şi pe dinafară, bine sigilat cu şapte sigilii. Şi am văzut un înger puternic care anunţa cu glas tare: «Cine este demn să deschidă sulul şi să-i dezlege sigiliile?» Dar nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, n-a putut să deschidă sulul sau să se uite înăuntru. Şi am plâns mult, pentru că nimeni n-a fost găsit demn să deschidă sulul sau să se uite înăuntru“. — Revelaţia 5:1-4.

2, 3. a) De ce este Ioan nerăbdător ca îngerul să găsească pe cineva să deschidă sulul, dar ce şanse există? b) Ce au aşteptat cu nerăbdare în timpurile noastre slujitorii lui Dumnezeu unşi cu spirit?

² Însuşi Iehova, Domnul Suveran al întregii creaţii, întinde sulul. El trebuie să cuprindă multe informaţii importante, fiindcă este scris pe ambele părţi. Lucrul acesta ne stârneşte curiozitatea. Oare ce conţine? Ne amintim  că Iehova i-a adresat lui Ioan invitaţia: „Urcă-te aici şi îţi voi arăta lucrurile care trebuie să se întâmple“ (Revelaţia 4:1). Aşteptăm cu multă emoţie şi nerăbdare să aflăm despre ce este vorba. Dar vai! Sulul este bine înfăşurat şi sigilat cu şapte sigilii.

³ Va găsi îngerul puternic pe cineva demn să deschidă sulul? Potrivit cu Kingdom Interlinear, sulul se află „pe mâna dreaptă“ a lui Iehova. Această expresie sugerează că el întinde sulul ţinând palma deschisă. Dar se pare că nimeni, nici din cer, nici de pe pământ, nu este demn să primească şi să deschidă sulul. Nici chiar sub pământ, printre slujitorii fideli ai lui Dumnezeu care au murit, nu este nimeni demn de această mare onoare. Nu-i de mirare că Ioan este foarte tulburat. Poate că nu va putea afla „lucrurile care trebuie să se întâmple“. Şi în zilele noastre, slujitorii lui Dumnezeu unşi cu spirit au aşteptat cu nerăbdare ca Iehova să-şi trimită lumina şi adevărul asupra Revelaţiei. El a făcut aceasta în mod progresiv la timpul fixat pentru împlinirea profeţiei, ca să-şi conducă poporul pe calea unei ‘mari salvări’. — Psalmul 43:3, 5.

Cel demn

4. a) Cine se dovedeşte demn să deschidă sulul şi să rupă sigiliile? b) Ce răsplată şi ce privilegiu au primit clasa Ioan şi însoţitorii ei?

⁴ Da, există cineva demn să deschidă sulul! Ioan declară: „Dar unul dintre bătrâni mi-a zis: «Nu mai plânge. Iată că Leul din tribul lui Iuda, rădăcina lui David, a învins şi poate să deschidă sulul şi cele şapte sigilii ale lui»“ (Revelaţia 5:5). Ioan nu avea de ce să mai plângă! În zilele noastre, clasa Ioan şi însoţitorii ei loiali au suportat şi ei, decenii la rând, încercări aspre în timp ce au aşteptat cu răbdare să primească clarificări cu privire la Revelaţia. Ce minunată răsplată să putem înţelege această viziune şi ce privilegiu să luăm parte la împlinirea ei proclamând mesajul pe care îl conţine!

5. a) Ce s-a profeţit cu privire la Iuda, şi unde au domnit descendenţii lui? b) Cine este Şilo?

⁵ „Leul din tribul lui Iuda“! Ioan cunoştea bine profeţia pe care Iacob, strămoşul poporului evreu, a făcut-o cu privire la Iuda, al patrulea fiu al său: „Iuda este un pui de leu. De la pradă, fiul meu, te vei ridica negreşit. El s-a lăsat jos, s-a întins ca un leu şi pe leu cine îndrăzneşte să-l scoale? Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda, nici toiagul de conducător dintre picioarele sale, până va veni Şilo; şi de el vor asculta popoarele“ (Geneza 49:9, 10). Linia regală a poporului lui Dumnezeu provenea din Iuda. Începând cu David, toţi regii care au domnit la Ierusalim până când babilonienii au distrus oraşul erau descendenţi ai lui Iuda. Dar niciunul n-a fost Şilo, cel profeţit de Iacob. Şilo înseamnă „Cel căruia îi aparţine [dreptul]“.  Acest nume se referea în mod profetic la Isus, cel căruia îi aparţine acum regatul davidic pentru totdeauna. — Ezechiel 21:25-27; Luca 1:32, 33; Revelaţia 19:16.

6. În ce sens era Isus atât „un lăstar“ al lui Iese, cât şi „rădăcina lui David“?

⁶ Ioan a înţeles imediat la cine se referă expresia „rădăcina lui David“. Promisul Mesia este numit în mod profetic „un lăstar . . . din buturuga lui Iese [tatăl regelui David] . . . un vlăstar“ şi „rădăcina lui Iese [care] se va înălţa ca stindard pentru popoare“ (Isaia 11:1, 10). Isus a fost un lăstar al lui Iese întrucât s-a născut în linia regală a lui David, fiul lui Iese. În plus, ca rădăcină a lui Iese, el a făcut ca dinastia lui David să înflorească din nou, dându-i viaţă şi sprijinind-o pentru totdeauna. — 2 Samuel 7:16.

7. De ce este Isus demn să ia sulul din mâna Celui ce stă pe tron?

⁷ Mai presus de oricine, ca om perfect, Isus i-a slujit lui Iehova rămânându-i integru în încercări cumplite. El a dat un răspuns definitiv la provocarea lui Satan (Proverbele 27:11). De aceea, el a putut spune în noaptea dinaintea morţii sale de jertfă: „Eu am învins lumea“ (Ioan 16:33). Din acest motiv, după ce l-a înviat, Iehova i-a dat „toată autoritatea . . . în cer şi pe pământ“. Dintre toţi slujitorii lui Dumnezeu, Isus este singurul demn să primească sulul pentru a face cunoscut mesajul extrem de important pe care îl conţine. — Matei 28:18.

8. a) Ce lucruri referitoare la Regat arată că Isus este demn să deschidă sulul? b) De ce este potrivit ca unul dintre cei 24 de bătrâni să-i dezvăluie lui Ioan cine este demn să deschidă sulul?

⁸ Într-adevăr, este potrivit ca Isus să deschidă sulul. În 1914, el a fost întronat Rege al Regatului Mesianic al lui Dumnezeu, iar sulul dezvăluie multe lucruri despre Regat şi despre ce va înfăptui el. Când a fost pe pământ, Isus a depus în mod fidel mărturie cu privire la adevărul despre Regat (Ioan 18:36, 37). El i-a învăţat pe continuatorii săi să se roage pentru venirea Regatului (Matei 6:9, 10). La începutul erei creştine, el a început să predice vestea bună despre Regat şi a profeţit că această lucrare va cunoaşte o extindere fără precedent la timpul sfârşitului (Matei 4:23; Marcu 13:10). De asemenea, este potrivit ca unul dintre cei 24 de bătrâni să-i dezvăluie lui Ioan că Isus va rupe sigiliile. De ce? Deoarece aceşti bătrâni stau pe tronuri şi poartă coroane, fiind moştenitori cu Cristos în Regatul său. — Romani 8:17; Revelaţia 4:4.

‘Mielul care a fost înjunghiat’

9. În loc să vadă un leu, ce vede Ioan stând în picioare „lângă tron“, şi cum descrie el ceea ce vede?

⁹ Ioan îl caută cu privirea pe „Leul din tribul lui Iuda“. Dar este surprins să vadă o cu totul altă imagine simbolică: „Şi am văzut că lângă tron şi în mijlocul celor patru creaturi vii şi al bătrânilor stătea în picioare un miel care părea înjunghiat şi care avea şapte coarne şi şapte ochi; ochii reprezintă cele şapte spirite ale lui Dumnezeu care au fost trimise pe tot pământul“. — Revelaţia 5:6.

10. Cine este ‘mielul’ pe care l-a văzut Ioan, şi de ce este potrivit acest termen?

¹⁰ În mijloc, lângă tron, în interiorul cercurilor formate de cele patru creaturi vii şi de cei 24 de bătrâni, este un miel! Fără îndoială, Ioan îl identifică imediat pe miel cu „Leul din tribul lui Iuda“ şi cu „rădăcina lui David“. El ştia că, în urmă cu peste 60 de ani, Ioan Botezătorul îl prezentase iudeilor pe Isus drept „Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii“ (Ioan 1:29). Pe tot parcursul vieţii sale pământeşti, Isus a rămas nepătat de lume, asemenea unui miel fără defect, ca să-şi dea viaţa ireproşabilă ca jertfă pentru omenire. — 1 Corinteni 5:7; Evrei 7:26.

11. De ce faptul că glorificatul Isus este reprezentat ca „un miel care părea înjunghiat“ nu înseamnă lipsă de respect faţă de el?

¹¹ Dar oare faptul că glorificatul Isus este reprezentat ca „un miel care părea înjunghiat“ înseamnă înjosire sau lipsă de respect? Nicidecum! Fidelitatea până la moarte a lui  Isus a fost o înfrângere categorică pentru Satan şi un mare triumf pentru Iehova Dumnezeu. Această imagine simbolică a lui Isus ilustrează cu putere victoria lui asupra lumii lui Satan şi ne aminteşte de iubirea profundă a lui Iehova şi a lui Isus pentru omenire (Ioan 3:16; 15:13; compară cu Coloseni 2:15.) Astfel, Isus este identificat drept Sămânţa promisă, care, datorită calităţilor sale remarcabile, poate deschide sulul. — Geneza 3:15.

12. Ce reprezintă cele şapte coarne ale Mielului?

¹² Ce anume ne măreşte respectul faţă de „miel“? El are şapte coarne. În Biblie, coarnele simbolizează deseori puterea sau autoritatea, iar numărul şapte indică ceva complet (compară cu 1 Samuel 2:1, 10; Psalmii 112:9; 148:14). Prin urmare, cele şapte coarne ale Mielului reprezintă puterea deplină dată de Iehova lui Isus, care este „cu mult deasupra oricărei guvernări, autorităţi, puteri şi domnii şi a oricărui nume dat nu numai în acest sistem, ci şi în cel viitor“ (Efeseni 1:20-23; 1 Petru 3:22). Isus şi-a exercitat puterea de guvernare îndeosebi din 1914, când Iehova l-a întronat Rege în cer. — Psalmul 2:6.

13. a) Ce reprezintă cei şapte ochi ai Mielului? b) Ce face acum Mielul?

¹³ De asemenea, Isus este plin cu spirit sfânt, după cum arată cei şapte ochi ai Mielului, care „reprezintă cele şapte spirite ale lui Dumnezeu“. Prin Isus, Iehova revarsă din plin forţa sa activă asupra slujitorilor săi pământeşti (Tit 3:6). Se pare că prin acelaşi spirit Isus vede din cer ce se întâmplă pe pământ. Asemenea Tatălui său, Isus manifestă discernământ perfect. Nimic nu scapă atenţiei sale (compară cu Psalmul 11:4; Zaharia 4:10). Este clar că acest Fiu — care şi-a păstrat integritatea şi a învins lumea, Leul din tribul lui Iuda, rădăcina lui David, cel care şi-a dat viaţa pentru omenire, cel care are autoritate completă, este plin cu spirit sfânt şi are discernământ deplin de la Iehova Dumnezeu — este în mod deosebit demn să ia sulul din mâna lui Iehova. Ezită el să primească această însărcinare în glorioasa organizaţie a lui Iehova? Nu, dimpotrivă, „el s-a dus şi l-a luat imediat [sulul] din mâna dreaptă a Celui ce stă pe tron“ (Revelaţia 5:7). Ce exemplu de supunere!

Cântări de laudă

14. a) Ce fac cele patru creaturi vii şi cei 24 de bătrâni când Isus ia sulul? b) Cum confirmă informaţiile pe care le primeşte Ioan cu privire la cei 24 de bătrâni identitatea şi poziţia acestora?

¹⁴ Cum reacţionează ceilalţi care se află înaintea tronului lui Iehova? „Când a luat sulul, cele patru creaturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au prosternat înaintea Mielului, fiecare având o harpă şi cupe de aur pline cu tămâie; tămâia reprezintă rugăciunile sfinţilor“ (Revelaţia 5:8). Asemenea celor patru creaturi vii, heruvimii, care stau înaintea tronului lui Dumnezeu, cei 24 de bătrâni se pleacă înaintea lui Isus, recunoscându-i autoritatea. Dar bătrânii sunt singurii care au harpe şi cupe cu tămâie. * Şi numai ei cântă acum o cântare nouă (Revelaţia 5:9). Ei seamănă cu cei 144 000 de membri ai sfântului ‘Israel al lui Dumnezeu’, care au şi ei harpe şi cântă o cântare nouă (Galateni 6:16; Coloseni 1:12; Revelaţia 7:3-8; 14:1-4). În plus, cei 24 de bătrâni îndeplinesc în cer funcţia de preoţi. Aceasta a fost prefigurată de funcţia preoţilor din Israelul antic, care ardeau tămâie înaintea lui Iehova la tabernacol. Ea a luat sfârşit pe pământ când Dumnezeu a desfiinţat Legea mozaică, ţintuind-o pe stâlpul de tortură al lui Isus (Coloseni 2:14). La ce concluzie ajungem? Că acest pasaj îi prezintă pe învingătorii unşi cu spirit într-o funcţie supremă, de ‘preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos, domnind ca regi cu el în cei o mie de ani’. — Revelaţia 20:6.

15. a) În Israel, cine era singura persoană care avea privilegiul să intre în Sfânta Sfintelor din tabernacol? b) De ce era o chestiune de viaţă şi de moarte pentru marele preot să ardă tămâie înainte de a intra în Sfânta Sfintelor?

 ¹⁵ În vechiul Israel, numai marele preot intra în Sfânta Sfintelor, în prezenţa simbolică a lui Iehova. Pentru el, tămâia era o chestiune de viaţă şi de moarte. În legea lui Iehova se spunea: „[Aaron] să ia făraşul pentru foc plin cu cărbuni aprinşi, luaţi de pe altarul dinaintea lui Iehova, şi doi pumni plini de tămâie parfumată, fină, şi să le ducă după perdea. Să pună tămâia pe foc înaintea lui Iehova, pentru ca norul de fum al tămâiei să acopere capacul Arcei, care este deasupra Mărturiei, ca să nu moară“ (Leviticul 16:12, 13). Dacă nu ardea tămâie, marele preot nu putea să intre în Sfânta Sfintelor şi să rămână în viaţă.

16. a) În sistemul creştin, cine intră în Sfânta Sfintelor cerească? b) De ce creştinii unşi trebuie să ‘ardă tămâie’?

¹⁶ În sistemul creştin, nu numai Marele Preot ceresc, Isus Cristos, ci fiecare dintre cei 144 000 de subpreoţi va intra în cele din urmă în Sfânta Sfintelor cerească, locul prezenţei lui Iehova în cer (Evrei 10:19-23). Aceşti preoţi, reprezentaţi aici prin cei 24 de bătrâni, nu pot intra în Sfânta Sfintelor cerească fără să ‘ardă tămâie’, adică fără să-i înalţe încontinuu lui Iehova rugăciuni şi implorări. — Evrei 5:7; Iuda 20, 21; compară cu Psalmul 141:2.

O cântare nouă

17. a) Ce cântare nouă cântă cei 24 de bătrâni? b) Cu ce sens este folosită de obicei în Biblie expresia „cântare nouă“?

¹⁷ Acum răsună o cântare melodioasă. Cei 24 de bătrâni, preoţii asociaţi, o cântă în onoarea Mielului: „Şi ei cântau o cântare nouă, zicând: «Tu eşti demn să iei sulul şi să-i rupi sigiliile, fiindcă ai fost înjunghiat şi cu sângele tău ai cumpărat pentru Dumnezeu oameni din orice trib, limbă, popor şi naţiune»“ (Revelaţia 5:9). Expresia „cântare nouă“ apare de mai multe ori în Biblie. Ea se referă, de obicei, la laudele adresate lui Iehova pentru un act măreţ de eliberare (Psalmii 96:1; 98:1; 144:9). Cântarea este nouă în sensul că acela care o cântă proclamă acum noi lucrări minunate ale lui Iehova şi dă glas din nou respectului faţă de gloriosul Său nume.

18. Pentru ce îl laudă pe Isus cei 24 de bătrâni cu cântarea lor nouă?

¹⁸ Totuşi, aici cei 24 de bătrâni cântă o cântare nouă înaintea lui Isus, nu înaintea lui Iehova. Însă principiul este acelaşi. Ei îl laudă pe Isus pentru lucrurile noi pe care el, ca Fiu al lui Dumnezeu, le-a făcut pentru ei. Prin sângele său, el a mediat noul legământ făcând astfel posibilă naşterea unei noi naţiuni, care este proprietatea specială a lui Iehova (Romani 2:28, 29; 1 Corinteni 11:25; Evrei 7:18-25). Deşi membrii acestei noi naţiuni spirituale provin din multe naţiuni, Isus i-a unit într-o singură congregaţie, o singură naţiune. — Isaia 26:2; 1 Petru 2:9, 10.

19. a) Ce binecuvântare a pierdut naţiunea Israel din cauza infidelităţii? b) De ce binecuvântare ajunge să se bucure noua naţiune a lui Iehova?

¹⁹ Pe timpul lui Moise, când Iehova a format naţiunea Israel, el a încheiat un legământ cu israeliţii şi le-a promis că, dacă rămâneau fideli legământului, deveneau un regat de preoţi pentru el (Exodul 19:5, 6). Însă israeliţii n-au fost fideli şi n-au văzut împlinirea profeţiei. Dar noua naţiune, constituită în baza noului legământ, al cărui mediator este Isus, a rămas fidelă. De aceea, membrii ei ajung să fie regi peste pământ şi să slujească drept preoţi, ajutându-i pe oamenii drepţi să se împace cu Iehova (Coloseni 1:20). Este aşa cum se spune în cântarea nouă: „Şi ai făcut din ei un regat şi preoţi pentru Dumnezeul nostru; şi ei vor domni ca regi peste pământ“ (Revelaţia 5:10). Ce bucuroşi sunt cei 24 de bătrâni să cânte această cântare nouă în onoarea glorificatului Isus!

Un cor ceresc

20. Ce cântare de laudă răsună acum în onoarea Mielului?

²⁰ Cum reacţionează la auzul acestei cântări noi ceilalţi membri ai marii organizaţii cereşti  a lui Iehova? Ioan este profund emoţionat să-i vadă exprimându-şi aprobarea din toată inima: „M-am uitat şi am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al creaturilor vii şi al bătrânilor, iar numărul lor era miriade de miriade şi mii de mii. Şi ei ziceau cu glas tare: «Mielul care a fost înjunghiat este demn să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, onoarea, gloria şi binecuvântarea!»“ (Revelaţia 5:11, 12). Ce emoţionantă cântare de laudă!

21. Oare laudele aduse Mielului diminuează în vreun fel suveranitatea sau poziţia lui Iehova? Explicaţi.

²¹ Înseamnă oare aceasta că acum Isus i-a luat în vreun fel locul lui Iehova Dumnezeu şi că toată creaţia a început să-l laude pe el, în locul Tatălui său? Nicidecum! De fapt, această cântare este în armonie cu următoarele cuvinte ale apostolului Pavel: „Dumnezeu l-a ridicat [pe Isus] într-o poziţie înălţată şi i-a dat cu bunăvoinţă numele care este mai presus de orice alt nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece orice genunchi: al celor din cer, al celor de pe pământ şi al celor de sub pământ, şi orice limbă să recunoască deschis că Isus Cristos este Domn spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl“ (Filipeni 2:9-11). Isus este preamărit aici datorită rolului pe care îl are în rezolvarea înaintea întregii creaţii a celei mai mari controverse care a existat vreodată: justificarea suveranităţii legitime a lui Iehova! Într-adevăr, câtă glorie i-a adus Tatălui său acest lucru!

Cântarea se aude mai tare

22. Cărei cântări de laudă se alătură acum voci de pe pământ?

²² În scena descrisă de Ioan, mulţimea de creaturi cereşti înalţă aclamaţii melodioase în onoarea lui Isus, arătând astfel că recunosc fidelitatea şi autoritatea sa cerească. Lor li se alătură voci de pe pământ care îl laudă atât pe Tatăl, cât şi pe Fiul. Aşa cum realizările unui fiu pot aduce multă onoare părinţilor săi, loialitatea lui Isus îi aduce ‘glorie lui Dumnezeu, Tatăl’ înaintea întregii creaţii. De aceea, Ioan spune în continuare: „Şi pe toate creaturile din cer, de pe pământ, de sub pământ şi de pe mare, da, pe toate lucrurile din ele, le-am auzit zicând: «A Celui care stă pe tron şi a Mielului să fie binecuvântarea, onoarea, gloria şi puterea pentru totdeauna şi veşnic!»“ — Revelaţia 5:13.

23, 24. a) Cum putem şti când a început să răsune în cer cântarea de laudă, şi când a început pe pământ? b) Cum se aude tot mai tare cântarea pe măsură ce anii trec?

²³ Când se aude această măreaţă cântare de laudă? Încă de la începutul zilei Domnului. După ce Satan şi demonii lui au fost aruncaţi din ceruri, „toate creaturile din cer“ au cântat această cântare de laudă. Şi, după cum arată istoria, începând din 1919 tot mai mulţi oameni şi-au unit vocile pentru a-l lăuda pe Iehova, numărul lor crescând la peste şase milioane până în 2005. * După ce sistemul pământesc al lui Satan va fi distrus, „toate creaturile . . . de pe pământ“ îi vor cânta laude lui Iehova şi Fiului său. La timpul hotărât de Iehova va începe învierea a milioane de morţi, iar atunci „toate creaturile . . . de sub pământ“ care se află în memoria lui Dumnezeu vor avea ocazia să cânte şi ele această cântare.

²⁴ Milioane de oameni ‘de la marginile pământului . . . ale mării . . . şi ale insulelor’ cântă deja o cântare nouă împreună cu organizaţia mondială a lui Iehova (Isaia 42:10; Psalmul 150:1-6). Aceste laude pline de bucurie vor răsuna cel mai tare la sfârşitul Mileniului, când omenirea va ajunge la perfecţiune. După aceea, însuşi Satan, şarpele cel vechi, marele înşelător, va fi nimicit, împlinindu-se astfel complet profeţia din Geneza 3:15. În acest moment triumfător al deznodământului, toate creaturile vii, din cer şi de pe pământ, vor cânta la unison: „A Celui care stă pe tron şi a Mielului să fie binecuvântarea, onoarea, gloria şi puterea pentru totdeauna şi veşnic!“ Nicio voce discordantă nu se va auzi în tot universul!

25. a) La ce ne îndeamnă relatarea lui Ioan despre cântarea universală? b) Ce exemplu extraordinar ne dau cele patru creaturi vii şi cei 24 de bătrâni în încheierea viziunii?

 ²⁵ Ce timp minunat va fi atunci! Cu siguranţă, ceea ce descrie Ioan aici ne umple inima de bucurie şi ne încurajează să ne alăturăm mulţimii de creaturi cereşti pentru a le cânta din toată inima laude lui Iehova Dumnezeu şi lui Isus Cristos. Să fim mai hotărâţi ca oricând să facem lucrări drepte! Astfel, cu ajutorul lui Iehova, putem spera să fim martori la deznodământul fericit al viziunii, când ne vom putea alătura corului universal care îl laudă pe Iehova. Desigur, cele patru creaturi vii heruvimice şi creştinii unşi înviaţi sunt în deplină unitate, deoarece viziunea se încheie astfel: „Şi cele patru creaturi vii ziceau: «Amin!», iar bătrânii s-au prosternat şi s-au închinat“. — Revelaţia 5:14.

26. În ce trebuie să manifestăm credinţă, şi ce se pregăteşte Mielul să facă?

²⁶ Fie ca şi voi, dragi cititori, să manifestaţi credinţă în jertfa Mielului, cel care este „demn“, iar eforturile voastre umile de a vă închina şi de a-i sluji lui Iehova, ‘Cel care stă pe tron’, să fie binecuvântate. Profitaţi de ajutorul pe care clasa Ioan îl oferă astăzi dând „măsura de hrană [spirituală] la timpul potrivit“ (Luca 12:42). Dar iată! Mielul se pregăteşte să rupă cele şapte sigilii. Ce dezvăluiri emoţionante urmează?

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

 [Ilustraţie pe toată pagina 86]