Capitolul 13

Cumpără aur purificat în foc

LAODICEEA

1, 2. Unde era situată ultima dintre cele şapte congregaţii care primeşte un mesaj de la glorificatul Isus, şi care erau câteva caracteristici ale oraşului?

LAODICEEA este ultima dintre cele şapte congregaţii care primesc un mesaj de la Isus cel înviat. Informaţiile pe care le conţine acest mesaj ne deschid ochii şi ne îndeamnă la acţiune!

² La aproape 90 de kilometri sud-est de Alasehir, lângă Denizli, se pot vedea ruinele anticului oraş Laodiceea. În secolul I, Laodiceea era un oraş înfloritor, situat la întretăierea unor mari drumuri comerciale. Era un important centru bancar şi comercial. Bogăţia lui se datora, între altele, vânzării unei foarte cunoscute alifii pentru ochi. În Laodiceea se confecţionau haine scumpe de lână neagră, care adăugau la renumele oraşului. O problemă majoră era lipsa apei. Aceasta fusese rezolvată prin construirea unui apeduct care făcea legătura cu izvoarele termale situate la o oarecare distanţă. De aceea, când ajungea în oraş, apa era călduţă.

3. Cum începe mesajul lui Isus adresat congregaţiei din Laodiceea?

³ Laodiceea era aproape de Colose. Când le-a scris colosenilor, apostolul Pavel a amintit de o scrisoare pe care le-o trimisese laodiceenilor (Coloseni 4:15, 16). Nu ştim ce conţinea acea scrisoare, dar mesajul pe care Isus îl trimite acum laodiceenilor arată că spiritualitatea lor slăbise mult. Mai întâi însă, potrivit obiceiului său, Isus îndreaptă atenţia spre autoritatea sa: „Îngerului congregaţiei din Laodiceea scrie-i: Iată ce spune cel ce este Amin, martorul fidel şi adevărat, începutul creaţiei lui Dumnezeu“. — Revelaţia 3:14.

4. În ce sens este Isus „Amin“?

⁴ De ce spune Isus despre sine că este „Amin“? Acest titlu conferă mesajului său valoare juridică. „Amin“ este transliterarea unui cuvânt ebraic care înseamnă „sigur“ sau „aşa să fie“. Este rostit la sfârşitul unei rugăciuni ca o confirmare a ceea ce s-a spus în rugăciune (1 Corinteni 14:16). Isus este „Amin“ deoarece prin integritatea sa perfectă şi prin moartea sa de jertfă el a confirmat şi a garantat că toate promisiunile preţioase ale lui Iehova se vor împlini (2 Corinteni 1:20). De aceea, este potrivit ca de atunci toate rugăciunile să-i fie adresate lui Iehova prin intermediul lui Isus. — Ioan 15:16; 16:23, 24.

5. În ce sens este Isus „martorul fidel şi adevărat“?

⁵ Isus este, de asemenea, „martorul fidel şi adevărat“. În multe profeţii, fidelitatea, adevărul şi dreptatea sunt puse în legătură cu Isus deoarece, în calitate de slujitor al lui Iehova Dumnezeu, el este demn de încredere (Psalmul 45:4; Isaia 11:4, 5; Revelaţia 1:5; 19:11). El este cel mai mare Martor pentru Iehova. De fapt, fiind „începutul creaţiei lui Dumnezeu“, Isus a proclamat chiar de la început gloria lui Dumnezeu (Proverbele 8:22-30). Cât a trăit ca om pe pământ, el a depus mărturie despre adevăr (Ioan 18:36, 37; 1 Timotei 6:13). După  învierea sa, el le-a promis discipolilor că vor primi spirit sfânt: „[Îmi] veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului“. După Penticosta din 33 e.n., sub îndrumarea lui Isus, aceşti creştini unşi au predicat vestea bună „în toată creaţia de sub cer“ (Faptele 1:6-8; Coloseni 1:23). Într-adevăr, Isus merită să fie numit martorul fidel şi adevărat. Cuvintele sale le erau de mare folos creştinilor unşi din Laodiceea.

6. a) Cum descrie Isus starea spirituală a congregaţiei din Laodiceea? b) Ce exemplu excelent al lui Isus ar fi trebuit să urmeze creştinii din Laodiceea?

⁶ Ce mesaj are Isus pentru laodiceeni? El nu-i laudă deloc, ci le spune deschis: „Cunosc faptele tale şi ştiu că nu eşti nici rece, nici fierbinte. Aş vrea să fii rece sau fierbinte. Astfel, pentru că eşti căldicel şi nu eşti nici fierbinte, nici rece, te voi vărsa din gura mea“ (Revelaţia 3:15, 16). Cum ai reacţiona dacă ai primi un asemenea mesaj de la Domnul Isus Cristos? Nu te-ar trezi la realitate şi nu te-ar îndemna să-ţi faci o analiză atentă? În mod sigur, laodiceenii trebuiau să se trezească, deoarece din punct de vedere spiritual deveniseră apatici şi, după cât se pare, nu mai apreciau multe dintre lucrurile pe care le aveau (compară cu 2 Corinteni 6:1). Isus, pe care ar fi trebuit să-l imite în calitate de creştini, a fost întotdeauna plin de zel pentru Iehova şi pentru serviciul său (Ioan 2:17). În plus, cu cei umili, el a fost mereu tandru şi i-a înviorat ca un pahar cu apă rece într-o zi toridă (Matei 11:28, 29). Însă creştinii din Laodiceea nu erau nici fierbinţi, nici reci. Asemenea apei care ajungea în oraşul lor, ei deveniseră căldicei, sau lipsiţi de entuziasm. Din cauza aceasta, erau în pericol să fie respinşi de Isus, adică ‘vărsaţi din gura sa’. Cât despre noi, să ne străduim mereu cu mult zel, la fel ca Isus, să fim o sursă de înviorare pentru alţii. — Matei 9:35-38.

„Tu spui: «Sunt bogat»“

7. a) Potrivit cuvintelor lui Isus, care este cauza problemei creştinilor din Laodiceea? b) De ce spune Isus că acei creştini erau ‘orbi şi goi’?

⁷ Care era de fapt cauza problemei creştinilor din Laodiceea? O putem înţelege din  următoarele cuvinte ale lui Isus: „Pentru că zici: «Sunt bogat, am agonisit bogăţii şi n-am nevoie de nimic», dar nu ştii că eşti nenorocit, vrednic de plâns, sărac, orb şi gol“ (Revelaţia 3:17; compară cu Luca 12:16-21). Întrucât locuiau într-un oraş prosper, laodiceenii se simţeau în siguranţă datorită bogăţiilor lor. După cât se pare, ei se lăsaseră influenţaţi de spiritul care domina stadioanele, teatrele şi gimnaziile * şi deveniseră „mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu“ (2 Timotei 3:4). Deşi aveau multe bunuri materiale, sărăciseră spiritualiceşte. Ei ‘strânseseră puţine comori în cer’ (Matei 6:19-21). Deoarece nu şi-au păstrat ochiul simplu, n-au mai pus Regatul lui Dumnezeu pe primul loc în viaţă. Ei erau orbi, adică în întuneric spiritual (Matei 6:22, 23, 33). Pe lângă aceasta, deşi îşi permiteau să poarte haine scumpe, în ochii lui Isus erau goi. Nu aveau haine spirituale care să-i identifice drept creştini. — Compară cu Revelaţia 16:15.

8. a) Ce situaţie asemănătoare celei din Laodiceea există şi astăzi? b) Cum s-au înşelat singuri unii creştini în această lume dominată de lăcomie?

⁸ În ce stare deplorabilă se aflau acei creştini! Dar nu există oare şi astăzi situaţii asemănătoare? Care este cauza? Încrederea exagerată în bogăţiile materiale şi în capacităţile omeneşti. Asemenea celor ce merg la bisericile creştinătăţii, unii membri ai poporului lui Iehova se înşală singuri, considerând că este suficient să meargă din când în când la întruniri pentru a-i plăcea lui Dumnezeu. Ei încearcă să lase impresia că sunt „împlinitori ai cuvântului“ (Iacov 1:22). În pofida avertismentelor repetate ale clasei Ioan, ei îşi îndreaptă inima spre haine la modă, automobile şi locuinţe luxoase şi duc o viaţă axată pe distracţii şi plăceri (1 Timotei 6:9, 10; 1 Ioan 2:15-17). Toate acestea le întunecă vederea spirituală (Evrei 5:11, 12). În loc să fie indiferenţi şi căldicei, ei trebuie să reaprindă „focul spiritului“ şi să ‘predice cuvântul’ cu un zel reînnoit. — 1 Tesaloniceni 5:19; 2 Timotei 4:2, 5.

9. a) Ce cuvinte ale lui Isus ar trebui să le dea de gândit creştinilor căldicei, şi de ce? b) Cum poate congregaţia să ajute „oile“ rătăcite?

⁹ Cum îi consideră Isus pe creştinii căldicei? Cuvintele lui sincere ar trebui să le dea de gândit: „Nu ştii că eşti nenorocit, vrednic de plâns, sărac, orb şi gol“. Conştiinţa li se tocise într-atât, încât nu-şi mai dădeau seama de starea jalnică în care se aflau (compară cu Proverbele 16:2; 21:2). Această situaţie gravă din congregaţie nu putea fi trecută cu vederea. Dacă erau exemple de zel şi dacă păstoreau cu iubire turma, bătrânii şi alţi fraţi numiţi de ei puteau trezi în inima acestor „oi“ rătăcite bucuria de a-i sluji lui Iehova. — Luca 15:3-7.

Un sfat pentru ‘a ajunge bogat’

10. Ce este ‘aurul’ la care se referă Isus când le spune creştinilor din Laodiceea să-l cumpere de la el?

¹⁰ Puteau depăşi laodiceenii situaţia deplorabilă în care se aflau? Da, dacă ţineau seama de cuvintele lui Isus: „Te sfătuiesc să cumperi de la mine aur purificat în foc ca să ajungi bogat“ (Revelaţia 3:18a). Adevăratul „aur“ creştin, purificat în foc, din care s-a scos zgura, avea să-i facă ‘bogaţi faţă de Dumnezeu’ (Luca 12:21). Dar de unde puteau să cumpere acest aur? Nu de la bancherii din oraş, ci de la Isus! Apostolul Pavel a explicat ce este acest aur când i-a spus lui Timotei să le poruncească creştinilor bogaţi „să facă binele, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să împartă ce au, strângându-şi la loc sigur drept comoară pentru viitor o bună temelie“. Numai cheltuindu-se în felul acesta puteau „să apuce strâns adevărata viaţă“ (1 Timotei 6:17-19). Acei laodiceeni care aveau bogăţii materiale trebuiau să urmeze sfaturile lui Pavel dacă voiau să devină bogaţi spiritualiceşte. — Vezi şi Proverbele 3:13-18.

11. Ce exemple de creştini care cumpără „aur purificat în foc“ există în zilele noastre?

¹¹ Există în zilele noastre oameni care cumpără „aur purificat în foc“? Da! Pe măsură ce  ziua Domnului se apropia, un mic grup de cercetători ai Bibliei au înţeles că numeroasele învăţături babilonice ale creştinătăţii, precum trinitatea, nemurirea sufletului, focul iadului, botezul copiilor mici şi închinarea la imagini (între care închinarea la cruce şi la Maria) erau false. Susţinând adevărul biblic, aceşti creştini au anunţat Regatul lui Iehova ca fiind singura speranţă a omenirii şi jertfa de răscumpărare a lui Isus ca bază pentru salvare. Cu aproape 40 de ani înainte de 1914, ei au arătat că acest an va marca încheierea timpurilor păgânilor şi va fi însoţit de evenimente uluitoare pe pământ. — Revelaţia 1:10; Luca 21:24-26, Pascal.

12. Cine a fost printre primii creştini care s-au trezit din somnul spiritual, şi cum a dat el un excelent exemplu strângând comori în cer?

¹² Printre primii creştini care s-au trezit din somnul spiritual a fost Charles Taze Russell care, la începutul anilor ’70 ai secolului al XIX-lea, a format un grup de studiere a Bibliei în Allegheny (astăzi aparţinând oraşului Pittsburgh, Pennsylvania, SUA). Când a început să caute adevărul, Russell era partener de afaceri cu tatăl său, fiind pe cale să devină milionar. El şi-a vândut partea din lanţurile de magazine pe care le deţinea şi şi-a folosit banii pentru a finanţa lucrarea de predicare a Regatului lui Dumnezeu pe tot pământul. În 1884, Russell a devenit primul preşedinte al societăţii cunoscute astăzi sub numele de Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania. În 1916, extenuat după un turneu de predicare în vestul Statelor Unite, el a murit în trenul cu care se întorcea la New York, în apropiere de Pampa (Texas). Fratele Russell a dat un extraordinar exemplu în ce priveşte strângerea de comori în cer. Astăzi, sute de mii de pionieri creştini sunt animaţi de acelaşi spirit de dăruire. — Evrei 13:7; Luca 12:33, 34; compară cu 1 Corinteni 9:16; 11:1.

Alifie spirituală pentru ochi

13. a) Cum va îmbunătăţi starea spirituală a laodiceenilor alifia pentru ochi? b) Ce fel de haine îi îndeamnă Isus să poarte, şi de ce?

¹³ De asemenea, Isus îi mustră cu severitate pe laodiceeni: „Să cumperi . . . mantii albe ca să fii  îmbrăcat şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii şi alifie pentru ochi, cu care să-ţi ungi ochii ca să vezi“ (Revelaţia 3:18b). Ei trebuiau să caute un leac pentru orbirea lor spirituală, cumpărând o alifie pentru ochi, dar nu de la vindecătorii locali, ci alifia pe care numai Isus le-o putea da. Aceasta îi putea ajuta să dobândească discernământ spiritual şi să umble pe „cărarea celor drepţi“ cu privirea luminoasă îndreptată spre înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu (Proverbele 4:18, 25-27). Astfel, ei se puteau îmbrăca nu cu hainele scumpe de lână neagră, făcute în Laodiceea, ci cu frumoase „mantii albe“, care arătau că aveau privilegiul să se identifice drept discipoli ai lui Isus Cristos. — Compară cu 1 Timotei 2:9, 10; 1 Petru 3:3-5.

14. a) Ce alifie spirituală există din 1879? b) De unde primesc Martorii lui Iehova sprijin financiar? c) Cum se deosebesc Martorii lui Iehova de alţii în ce priveşte folosirea donaţiilor?

¹⁴ Se găseşte această alifie spirituală pentru ochi şi în zilele noastre? Desigur! În 1879, pastorul Russell, cum i se spunea cu afecţiune, a început să publice revista cunoscută astăzi în toată lumea sub numele de Turnul de veghe anunţă Regatul lui Iehova, al cărei scop era să apere adevărul. În cel de-al doilea număr al ei, Russell afirma: „[Această revistă] îl are, credem, pe IEHOVA ca susţinător şi, aşa stând lucrurile, nu va cerşi, nici nu va implora vreodată sprijinul oamenilor. Când Cel care spune: «Tot aurul şi tot argintul munţilor este al meu» nu va mai furniza fondurile necesare, vom înţelege că a sosit timpul să suspendăm apariţia acestei publicaţii“. Unii evanghelizatori care ţin predici televizate au adunat bogăţii uriaşe şi trăiesc într-un lux neruşinat (adeseori chiar imoral) (Revelaţia 18:3). Spre deosebire de ei, Studenţii în Biblie, cunoscuţi astăzi sub numele de Martorii lui Iehova, au folosit toate donaţiile primite pentru a organiza şi a promova predicarea la scară mondială a Regatului lui Iehova. Clasa Ioan supraveghează şi astăzi editarea revistelor  Turnul de veghe şi Treziţi-vă!, al căror tiraj total a fost de peste 59 de milioane de exemplare în anul 2006. Turnul de veghe, care se publică în aproape 150 de limbi, este revista unei congregaţii mondiale de peste şase milioane de creştini cărora alifia spirituală le-a deschis ochii cu privire la religia falsă şi i-a ajutat să înţeleagă că este urgent să predice vestea bună tuturor naţiunilor. — Marcu 13:10.

Foloasele mustrării şi ale disciplinării

15. De ce le dă Isus sfaturi energice creştinilor din Laodiceea, şi cum trebuia să reacţioneze congregaţia?

¹⁵ Dar să ne întoarcem la laodiceeni. Cum aveau să reacţioneze ei la sfaturile severe ale lui Isus? Aveau ei să se simtă descurajaţi şi să creadă că Isus îi respinge ca discipoli? Nicidecum! Iată cum continuă mesajul: „Pe toţi aceia pentru care am afecţiune îi mustru şi îi disciplinez. Fii deci plin de zel şi căieşte-te“ (Revelaţia 3:19). La fel ca disciplinarea de la Iehova, disciplinarea din partea lui Isus este un semn al iubirii sale (Evrei 12:4-7). Creştinii din Laodiceea trebuiau să tragă foloase din interesul său plin de afecţiune şi să aplice sfaturile sale. Trebuiau să se căiască, recunoscând că a fi căldicel înseamnă a păcătui (Evrei 3:12, 13; Iacov 4:17). Bătrânii lor de congregaţie trebuiau să renunţe la preocupările materialiste şi ‘să aţâţe ca pe un foc’ darul pe care îl primiseră de la Dumnezeu. În timp ce alifia spirituală pentru ochi îşi făcea efectul, toţi membrii congregaţiei trebuiau să fie învioraţi ca de un şuvoi de apă rece de izvor! — 2 Timotei 1:6; Proverbele 3:5-8; Luca 21:34.

16. a) Cum îşi manifestă astăzi Isus iubirea şi afecţiunea? b) Cum ar trebui să reacţionăm dacă primim sfaturi energice?

¹⁶ Dar ce putem spune despre noi? Isus n-a încetat să-i iubească ‘pe ai săi care sunt în lume’ şi îi va iubi în „toate zilele până la încheierea sistemului“ (Ioan 13:1; Matei 28:20). El îşi arată iubirea şi afecţiunea prin clasa Ioan din zilele noastre şi prin stele, bătrânii din congregaţia creştină (Revelaţia 1:20). În aceste timpuri grele, bătrânii se străduiesc să ne ajute pe fiecare, tineri şi vârstnici, să rămânem în ţarcul teocratic, să ne împotrivim spiritului de independenţă, lăcomiei şi dezgustătoarei imoralităţi a lumii. Dacă primim uneori sfaturi energice sau suntem disciplinaţi, să nu uităm că „mustrările şi disciplinarea sunt calea vieţii“ (Proverbele 6:23). Cu toţii suntem imperfecţi şi, când situaţia o cere, trebuie să fim gata să ne căim, să ne corectăm şi să rămânem în iubirea lui Dumnezeu. — 2 Corinteni 13:11.

17. Cum poate fi bogăţia periculoasă pentru spiritualitatea noastră?

¹⁷ Nu trebuie să permitem ca materialismul, bogăţiile sau sărăcia să ne facă să ajungem căldicei. Bogăţia ne poate ajuta să ne extindem serviciul pentru Iehova, dar poate fi şi periculoasă (Matei 19:24). Un creştin înstărit ar putea crede că, dacă face din când în când donaţii substanţiale, nu trebuie să fie la fel de zelos în lucrarea de predicare ca fraţii săi. Sau şi-ar putea imagina că bunăstarea materială îi dă dreptul să pretindă anumite favoruri. În plus, o persoană înstărită îşi poate permite să se destindă mai mult. Însă acest lucru consumă timp şi poate îndepărta pe cineva imprudent de la serviciul pentru Dumnezeu, transformându-l într-un creştin căldicel. Să evităm aceste capcane şi să continuăm ‘să lucrăm din greu şi să ne străduim’ din răsputeri şi din tot sufletul, păstrând vie în minte speranţa vieţii veşnice. — 1 Timotei 4:8-10; 6:9-12.

„Voi cina cu el“

18. Ce ajutor le oferă Isus creştinilor din Laodiceea?

¹⁸ Isus spune în continuare: „Iată că stau la uşă şi bat. Dacă cineva îmi aude glasul şi deschide uşa, voi intra în casa lui şi voi cina cu el şi el cu mine“ (Revelaţia 3:20). Dacă creştinii din Laodiceea îl primeau pe Isus în congregaţia lor, el avea să-i  ajute să iasă din starea în care se aflau. — Matei 18:20.

19. Ce vrea să spună Isus când promite că va lua cina cu congregaţia din Laodiceea?

¹⁹ Fără îndoială, referindu-se la cină, Isus le-a amintit acelor creştini de momentele când lua masa cu discipolii săi (Ioan 12:1-8). Aceste ocazii le-au adus întotdeauna binecuvântări spirituale celor prezenţi. De asemenea, după învierea sa, Isus a luat de câteva ori masa cu discipolii săi, ceea ce le-a întărit mult spiritualitatea (Luca 24:28-32; Ioan 21:9-19). De aceea, promisiunea că va veni în congregaţia din Laodiceea şi va lua cina cu membrii ei însemna că le va aduce mari foloase spirituale celor ce îl primeau.

20. a) Ce consecinţe a avut starea căldicică a creştinătăţii la începutul zilei Domnului? b) Ce efect a avut judecata lui Isus asupra creştinătăţii?

²⁰ Îndemnul plin de iubire pe care îl adresează Isus laodiceenilor are o profundă semnificaţie pentru rămăşiţa creştinilor unşi de astăzi. Unii dintre ei îşi amintesc că la începutul zilei Domnului starea celor ce mergeau la bisericile creştinătăţii era lamentabilă. În loc să întâmpine cu bucurie întoarcerea Domnului nostru în 1914, clericii creştinătăţii erau implicaţi în măcelul din Primul Război Mondial. Dintre cele 28 de state beligerante, 24 pretindeau că sunt creştine. Cât de mare a fost vina lor de sânge! Şi în cel de-al Doilea Război Mondial, care s-a purtat în mare parte în ţări aşa-zis creştine, păcatele religiei false „s-au îngrămădit până la cer“ (Revelaţia 18:5). În plus, clerul a întors spatele Regatului lui Iehova sprijinind Liga Naţiunilor, Organizaţia Naţiunilor Unite, precum şi mişcările revoluţionare şi naţionaliste, deşi niciuna nu poate rezolva problemele omenirii. Cu mult timp înainte, Isus respinsese clerul; după ce l-a condamnat, l-a aruncat aşa cum pescarul aruncă peştele nedorit pe care l-a prins în plasă. Starea deplorabilă a bisericilor de astăzi ale creştinătăţii este o dovadă că aceasta a fost judecată. Fie ca sfârşitul ei să ne servească drept avertisment! — Matei 13:47-50.

21. Cum au reacţionat, începând din 1919, membrii adevăratei congregaţii creştine la cuvintele adresate de Isus creştinilor din Laodiceea?

²¹ Chiar şi în adevărata congregaţie au fost creştini căldicei, asemănători unei băuturi care nu este nici fierbinte, ca să încălzească, nici rece, ca să învioreze. Totuşi, Isus îşi iubeşte fierbinte congregaţia. El se pune la dispoziţia creştinilor ospitalieri şi mulţi dintre ei l-au primit cu bucurie, ca şi când l-ar fi invitat să cineze cu ei. Drept urmare, din 1919, ochii li s-au deschis şi au înţeles semnificaţia profeţiilor biblice. De atunci, lumina străluceşte mai puternic pentru ei. — Psalmul 97:11; 2 Petru 1:19.

22. La ce altă cină este posibil să se fi gândit Isus, şi cine va lua parte la ea?

²² Dar este posibil ca Isus să se fi gândit la o altă cină când le-a vorbit laodiceenilor. Mai târziu, în Revelaţia citim: „Fericiţi sunt cei invitaţi la cina nunţii Mielului“. Acesta este somptuosul banchet de biruinţă dat în onoarea lui Iehova după executarea judecăţii sale asupra religiei false, banchet ce are loc în cer şi la care iau parte Cristos şi mireasa lui completă, alcătuită din 144 000 de membri (Revelaţia 19:1-9). Creştinii receptivi din Laodiceea secolului I, precum şi fraţii fideli de astăzi ai lui Cristos Isus, care poartă mantii albe ca semn al identităţii lor de creştini unşi autentici, se vor desfăta împreună cu Mirele la această cină (Matei 22:2-13). Ce puternic îndemn la căinţă şi zel!

Un tron pentru învingători

23, 24. a) Despre ce altă răsplată vorbeşte Isus? b) Când s-a aşezat Isus pe tronul său mesianic, şi când a început el să-i judece pe cei ce se declarau creştini? c) Ce promisiune minunată le-a făcut Isus discipolilor săi când a instituit Comemorarea morţii sale?

²³ Vorbind despre o altă răsplată, Isus adaugă: „Celui care învinge îi voi da voie să se aşeze cu mine pe tronul meu, aşa cum şi eu am învins şi m-am aşezat cu Tatăl meu pe tronul său“ (Revelaţia 3:21).  Ca împlinire a cuvintelor lui David din Psalmul 110:1, 2, Isus, care a rămas integru şi a învins lumea, a fost înviat în 33 e.n. şi a fost înălţat pe tronul ceresc al Tatălui său (Faptele 2:32, 33). În 1914, alt an de importanţă crucială, Isus a venit pentru a se aşeza pe tronul său mesianic ca Rege şi Judecător. După cât se pare, judecata a început în 1918 cu cei ce se declarau creştini. Învingătorii unşi care au murit înainte urmau să fie înviaţi şi să i se alăture lui Isus în Regatul său (1 Petru 4:17). Când a instituit Comemorarea morţii sale, el le-a promis discipolilor săi: „Eu închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat, ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea, în regatul meu, şi să staţi pe tronuri ca să judecaţi cele douăsprezece triburi ale lui Israel“. — Luca 22:28-30.

²⁴ Ce privilegiu extraordinar: să stai alături de Rege la „crearea din nou“ şi, în baza jertfei sale perfecte, să iei parte împreună cu el la aducerea omenirii ascultătoare la perfecţiunea edenică! (Matei 19:28; 20:28). După cum spune Ioan, Isus face cu cei care înving „un regat, preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl său“ ca să stea pe tronuri în jurul strălucitorului tron ceresc al lui Iehova (Revelaţia 1:6; 4:4). Fie că facem parte dintre cei unşi, fie că suntem membri ai noului pământ, având speranţa de a lua parte la restabilirea Paradisului, să păstrăm în inimă cuvintele adresate de Isus laodiceenilor! — 2 Petru 3:13; Faptele 3:19-21.

25. a) Ca şi mai înainte, cum îşi încheie Isus mesajul adresat congregaţiei din Laodiceea? b) Cum trebuie să reacţionăm la cuvintele lui Isus adresate laodiceenilor?

²⁵ Ca şi mai înainte, Isus încheie acest mesaj cu îndemnul: „Cine are urechi să audă ce le spune congregaţiilor spiritul“ (Revelaţia 3:22). Am înaintat mult în timpul sfârşitului. Pretutindeni există dovezi că în creştinătate iubirea s-a răcit. Noi însă, ca adevăraţi creştini, să răspundem cu entuziasm la mesajul lui Isus adresat congregaţiei din Laodiceea şi la toate cele şapte mesaje adresate de Domnul nostru congregaţiilor. Putem face lucrul acesta participând din plin la împlinirea marii profeţii a lui Isus cu privire la timpul nostru: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul“. — Matei 24:12-14.

26. Când i se mai adresează Isus lui Ioan, dar la ce participă el?

²⁶ Acestea sunt sfaturile lui Isus adresate celor şapte congregaţii. El nu i se mai adresează lui Ioan decât în ultimul capitol al cărţii Revelaţia, dar participă la multe viziuni, cum ar fi cele referitoare la executarea sentinţelor lui Iehova. Să ne alăturăm acum clasei Ioan pentru a analiza a doua viziune remarcabilă pe care o dezvăluie Domnul Isus Cristos.

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 73]

Materialismul în contrast cu înţelepciunea

În 1956, un ziarist scria: „Se estimează că acum o sută de ani un om obişnuit avea 72 de dorinţe, dintre care 16 erau considerate necesităţi. Astăzi, un om obişnuit are în jur de 474 de dorinţe, dintre care 94 sunt considerate necesităţi. Acum un secol se comercializau 200 de articole; astăzi un cumpărător trebuie să lupte cu ofertele de pe piaţă care numără 32 000 de articole. Necesităţile omului sunt puţine . . ., însă dorinţele sale sunt fără limită“. Astăzi, oamenii sunt asaltaţi de ideea că bogăţia şi bunurile materiale sunt cele mai importante lucruri în viaţă. De aceea, mulţi ajung să ignore sfatul înţelept din Eclesiastul 7:12: „Înţelepciunea aduce ocrotire, aşa cum şi banul aduce ocrotire, dar folosul cunoştinţei este că înţelepciunea îi ţine în viaţă pe cei ce o au“.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 67]

Apa care ajungea în Laodiceea era călduţă. Creştinii din Laodiceea erau căldicei, adică se aflau într-o stare deplorabilă