Capitolul 18

Cutremure în ziua Domnului

1, 2. a) Ce se întâmplă când are loc un cutremur puternic? b) Ce spune Ioan că se întâmplă când este rupt al şaselea sigiliu?

AŢI simţit vreodată un cutremur puternic? Nu este deloc plăcut. Poate că începe cu un huruit şi cu o mişcare de balans care te înspăimântă. Cauţi să te adăposteşti undeva, poate sub o masă, dar balansul devine din ce în ce mai puternic. Sau poate simţi pe neaşteptate o mare zguduitură, vasele se sparg, mobila şi chiar clădirile crapă. Pagubele pot fi uriaşe, iar replicile cutremurului pot provoca şi mai multe daune, înrăutăţind situaţia.

² Având aceste idei în minte, să vedem ce spune Ioan când este rupt al şaselea sigiliu: „Apoi am văzut când a rupt al şaselea sigiliu: şi a fost un mare cutremur de pământ“ (Revelaţia 6:12a). Acest cutremur trebuie să se fi produs în timpul în care au fost rupte şi celelalte sigilii. Dar în ce moment din ziua Domnului se produce acest cutremur şi despre ce fel de cutremur este vorba? — Revelaţia 1:10.

3. a) Ce evenimente a prezis Isus în profeţia despre semnul prezenţei sale? b) Ce legătură există între cutremurele literale şi marele cutremur simbolic despre care se vorbeşte în Revelaţia 6:12?

³ În Biblie se face de câteva ori referire la cutremure literale şi simbolice. În marea profeţie despre semnul prezenţei sale ca Rege întronat, Isus a prezis că vor fi „cutremure de  pământ dintr-un loc în altul“. Ele fac parte din „începutul durerilor“. Din 1914 încoace, de când populaţia planetei a crescut rapid la câteva miliarde, cutremurele au înmulţit problemele zilelor noastre (Matei 24:3, 7, 8). Deşi împlinesc o profeţie, cutremurele sunt dezastre naturale, fizice. Ele anunţă marele cutremur simbolic din Revelaţia 6:12. Acesta va fi practic ultimul cutremur, catastrofal, dintr-o întreagă serie care zguduie din temelii sistemul pământesc al lui Satan. *

Cutremure în societatea omenească

4. a) Când şi-a dat seama poporul lui Iehova că din 1914 aveau să se producă evenimente catastrofale? b) Sfârşitul cărei perioade avea să fie marcat de anul 1914?

⁴ Încă de la mijlocul anilor ’70 ai secolului al XIX-lea, poporul lui Iehova a înţeles că începând din anul 1914 urmau să se producă evenimente catastrofale, care aveau să marcheze sfârşitul timpurilor neamurilor. Această perioadă de „şapte timpuri“ (sau 2 520 de ani) a început în 607 î.e.n., când s-a pus capăt regatului davidic în Ierusalim, şi a ţinut până în 1914 e.n., odată cu întronarea lui Isus în Ierusalimul ceresc. * — Daniel 4:24, 25; Luca 21:24, Cornilescu, 1996.

5. a) Ce declaraţie a făcut C. T. Russell la 2 octombrie 1914? b) Ce tulburări au avut loc pe scena politică din 1914 încoace?

⁵ La 2 octombrie 1914, C. T. Russell a venit la închinarea de dimineaţă în familia Betel din Brooklyn (New York) şi a făcut o declaraţie senzaţională: „Timpurile neamurilor au luat sfârşit; regii lor şi-au trăit traiul“. Într-adevăr, tulburările care au cuprins pământul din 1914 încoace au luat o asemenea amploare, încât multe monarhii vechi de veacuri au dispărut. Răsturnarea ţarismului,  în timpul Revoluţiei Bolşevice din 1917, a generat o luptă îndelungată între marxism şi capitalism. Schimbări politice zguduitoare tulbură în continuare societatea omenească. În zilele noastre, multe guverne rămân la conducere un an sau doi. Instabilitatea politică este evidentă în Italia, care, după cel de-al Doilea Război Mondial, a avut, în 42 de ani, 47 de guverne. Dar aceste zguduiri nu fac decât să prevestească ultima şi cea mai puternică tulburare de pe scena politică. Ce se va întâmpla după aceea? Regatul lui Dumnezeu va fi singurul guvern peste pământ. — Isaia 9:6, 7.

6. a) Cum a descris H. G. Wells noua epocă? b) Ce au scris un filozof şi un om de stat despre această epocă?

⁶ Istoricii, filozofii şi conducătorii politici au îndreptat atenţia spre anul 1914 ca fiind începutul unei ere noi, de mare importanţă istorică. Şaptesprezece ani mai târziu, istoricul H. G. Wells spunea: „Profetul ar vrea să facă preziceri bune. Dar datoria lui este să spună ce vede. Şi vede o lume controlată încă de soldaţi, de naţionalişti, de cămătari şi de afacerişti lacomi; o lume dominată de suspiciune şi ură, în care piere orice urmă de libertate a individului; o lume îndreptată orbeşte spre aprige lupte de clasă şi mereu pregătită de război“. În 1953, filozoful Bertrand Russell scria: „Din 1914 încoace, toţi cei ce-şi dau seama încotro se îndreaptă această lume sunt neliniştiţi din cauza a ceea ce pare a fi un marş inevitabil, predestinat unei şi mai mari catastrofe. . . . În ochii lor, omenirea este, la fel ca eroul din tragedia greacă, condusă de zei furioşi. Ea nu mai este stăpână pe propria soartă“. În 1980, Harold Macmillan, om de stat englez, a spus gândindu-se la pacea de la începutul veacului al XX-lea: „Totul mergea din ce în ce mai bine. Într-o astfel de lume m-am născut. . . . Apoi, dintr-o dată, într-o dimineaţă a anului 1914, totul s-a năruit“.

7–9. a) Cum a fost zguduită societatea omenească din 1914 încoace? b) Ce evenimente zguduitoare aveau să mai aibă loc în societatea omenească în timpul prezenţei lui Isus?

⁷ Cel de-al Doilea Război Mondial a adus cu sine alte probleme. Conflictele armate mai mici şi terorismul internaţional continuă să zguduie lumea. Teama de terorişti şi de armele de distrugere în masă, pe care unele state le-ar putea folosi oricând, îi face pe oameni să-şi pună întrebări.

⁸ Dar mai sunt şi alte lucruri care, începând cu anul 1914, au zguduit din temelii societatea omenească. Una dintre cele mai mari tulburări a fost provocată de căderea bursei americane în 29 octombrie 1929. Ea a dus la Marea Depresiune care a afectat ţările capitaliste. Criza a atins punctul culminant în anii 1932-1934 şi îi simţim şi azi efectele. Din 1929, o lume bolnavă economic se tratează cu leacuri ieftine. Guvernele sunt responsabile  de finanţări deficitare. Criza petrolului în 1973 şi a pieţei de valori din 1987 a zguduit şi mai tare lumea finanţelor. Milioane de oameni cumpără pe credit. Foarte mulţi cad victimă speculaţiilor financiare, sistemelor de vânzare piramidale, loteriilor şi altor jocuri de noroc, multe dintre ele fiind finanţate de guverne care ar trebui să asigure protecţie. Chiar şi pastorii evanghelişti care ţin predici televizate întind mâna ca să-şi primească partea. Şi partea se ridică la milioane de dolari! — Compară cu Ieremia 5:26-31.

⁹ În trecut, dificultăţile economice au permis unor oameni ca Mussolini şi Hitler să ajungă la putere. Babilonul cel Mare a căutat numaidecât să le câştige favoarea. Vaticanul a încheiat concordate în 1929 cu Italia, iar în 1933 cu Germania (Revelaţia 17:5). Zilele întunecate ce-au urmat au împlinit o parte din profeţia lui Isus despre prezenţa sa. Profeţia vorbeşte, printre altele, de „nelinişte a naţiunilor, care nu vor şti ce să facă . . ., în timp ce oamenii vor leşina de frică . . . în aşteptarea lucrurilor care vor veni asupra pământului locuit“ (Luca 21:7-9, 25-31). * Într-adevăr, cutremurele care au început să zguduie societatea omenească în 1914 au avut replici violente.

Iehova provoacă cutremure

10. a) De ce este societatea zguduită de atâtea cutremure? b) Ce face Iehova, şi în ce scop?

¹⁰ Aceste cutremure care zguduie omenirea sunt rezultatul incapacităţii omului de a-şi dirija singur paşii (Ieremia 10:23). În plus, şarpele cel vechi, Satan, „care induce în eroare întregul pământ locuit“, aduce vaiuri asupra oamenilor într-un ultim şi disperat efort de a-i îndepărta de închinarea la Iehova. Tehnologia modernă a redus pământul la dimensiunile unui cartier, în care ura naţionalistă şi rasială zguduie din temelii societatea şi în care Naţiunile Unite, aşa cum se pretind a fi, nu pot găsi nicio soluţie eficientă la problemele omenirii. Acum, mai mult ca oricând, omul stăpâneşte peste om ca să-l facă nenorocit (Revelaţia 12:9, 12; Eclesiastul 8:9). Cu toate acestea, de aproape 90 de ani, Domnul Suveran Iehova, Creatorul cerului şi al pământului, provoacă el însuşi un cutremur pentru a rezolva o dată pentru totdeauna problemele omenirii. În ce fel?

11. a) Despre ce fel de zguduire se vorbeşte în Hagai 2:6, 7? b) Cum s-a împlinit profeţia lui Hagai?

¹¹ În Hagai 2:6, 7 citim: „Căci iată ce spune Iehova al armatelor: «Încă puţin timp şi voi zgudui cerurile şi pământul, marea şi uscatul. Voi zgudui toate naţiunile, şi comorile preţioase ale tuturor naţiunilor vor veni; şi voi umple de glorie casa aceasta», spune Iehova al armatelor“. În mod deosebit din 1919, Iehova i-a impulsionat pe Martori să proclame judecăţile sale tuturor oamenilor de pe pământ, indiferent de poziţia lor socială. Astfel, sistemul mondial al lui Satan este înştiinţat prin acest avertisment. * Pe măsură ce ele răsună tot mai tare, oamenii cu teamă de Dumnezeu, „comorile preţioase“, sunt îndemnaţi să se separe de naţiuni. Nu cutremurele care zguduie organizaţia lui Satan îi fac să iasă din ea. Mai degrabă, înţelegând situaţia, ei aleg singuri să se alăture clasei Ioan a creştinilor unşi pentru a umple de glorie casa lui Iehova. În ce fel? Predicând cu zel vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu deja instaurat (Matei 24:14). Acest Regat, format din Isus şi continuatorii săi unşi de spirit, va rămâne pentru totdeauna, va fi „un regat care nu poate fi clătinat“, spre gloria lui Iehova. — Evrei 12:26-29.

12. Dacă aţi început să acordaţi atenţie mesajului despre care în Matei 24:14 s-a spus că va fi predicat, ce trebuie să faceţi înainte de a veni marele cutremur despre care se vorbeşte în Revelaţia 6:12?

 ¹² Vă aflaţi printre cei care au început să dea ascultare mesajului predicat sau printre milioanele de oameni care au asistat în ultimii ani la Comemorarea morţii lui Isus? Dacă da, străduiţi-vă să progresaţi în studierea adevărului biblic (2 Timotei 2:15; 3:16, 17)! Abandonaţi definitiv stilul de viaţă corupt al societăţii umane condamnate, aflate sub stăpânirea lui Satan! Intraţi fără întârziere în societatea creştină a lumii noi şi participaţi în mod deplin la activităţile ei, înainte ca ultimul „cutremur“ catastrofal să nimicească lumea lui Satan! Dar despre ce fel de cutremur este vorba? Să vedem.

Marele cutremur

13. În ce sens acest mare cutremur se deosebeşte de toate celelalte?

¹³ Într-adevăr, aceste ultime zile critice au fost marcate de cutremure: simbolice şi fizice (2 Timotei 3:1). Dar niciunul nu este ultimul şi marele cutremur pe care îl vede Ioan când este rupt al şaselea sigiliu. Timpul cutremurelor de avertizare s-a încheiat! Urmează un cutremur mare, cum n-a mai fost. Este un cutremur atât de mare, încât tulburările pe care le provoacă nu pot fi măsurate pe scara Richter şi nici cu vreun instrument inventat de om. Nu este vorba despre un seism care are loc într-o anumită parte a globului, ci de un cutremur catastrofal care va distruge întregul „pământ“, cu alte cuvinte, întreaga societate umană depravată.

14. a) Ce profeţie anunţă un mare cutremur, precum şi consecinţele sale? b) La ce se referă profeţia lui Ioel şi cea din Revelaţia 6:12, 13?

¹⁴ Şi alţi profeţi ai lui Iehova au anunţat acest cutremur şi consecinţele sale dezastruoase. De pildă, în aproximativ 820 î.e.n., Ioel a vorbit despre ‘venirea zilei celei mari şi înfricoşătoare a lui Iehova’. El a declarat că „soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge“. Apoi a adăugat: „Mulţimi, mulţimi sunt în valea hotărârii, căci ziua lui Iehova este aproape, în valea hotărârii. Soarele şi luna se vor întuneca, iar stelele îşi vor pierde strălucirea. Iehova va răcni din Sion şi va face să-i răsune glasul din Ierusalim. Cerul şi pământul se vor zgudui, dar Iehova va fi un refugiu pentru poporul său, o fortăreaţă pentru fiii lui Israel“ (Ioel 2:31; 3:14-16). O asemenea zguduire nu poate avea loc decât când Iehova îşi va executa judecata, în timpul marelui necaz (Matei 24:21). Este logic deci ca relatarea paralelă consemnată în Revelaţia 6:12, 13 să se refere la acelaşi eveniment. — Vezi şi Ieremia 10:10; Ţefania 1:14, 15.

15. Ce mare cutremur a profeţit Habacuc?

¹⁵ La aproximativ două veacuri după Ioel, profetul Habacuc s-a rugat astfel lui Iehova: „O, Iehova, am auzit vestea despre tine. M-am înfricoşat, o, Iehova, de faptele tale. Ah, reînsufleţeşte-le de-a lungul acestor ani! Fă-le cunoscute de-a lungul acestor ani! Când îţi vei revărsa mânia, adu-ţi aminte să arăţi îndurare!“ La ce „mânie“ se face referire? Habacuc descrie în termeni vii marele necaz. El spune despre Iehova: „El s-a oprit ca să clatine pământul. A privit, apoi a făcut naţiunile să tremure. . . . Cutreierai pământul cu condamnările tale. Treierai naţiunile în mânia ta. Eu tot voi exulta în Iehova, mă voi înveseli în Dumnezeul salvării mele“ (Habacuc 3:1, 2, 6, 12, 18). Ce mare cutremur va provoca Iehova pe întregul pământ când va treiera naţiunile!

16. a) Potrivit profeţiei lui Ezechiel, ce se va întâmpla când Satan va lansa un ultim atac împotriva poporului lui Dumnezeu? b) Ce se va întâmpla în urma marelui cutremur profeţit în Revelaţia 6:12?

¹⁶ Ezechiel a profeţit şi el că, în momentul în care Gog din Magog (Satan înjosit) îşi va lansa ultimul atac împotriva poporului lui Dumnezeu, Iehova va provoca „un mare cutremur pe pământul lui Israel“ (Ezechiel  38:18, 19). Deşi poate că vor avea loc şi cutremure propriu-zise, să nu uităm că Revelaţia este scrisă în simboluri. Profeţii precum aceasta au, în principal, valoare simbolică. Aşadar, ruperea celui de-al şaselea sigiliu se pare că marchează punctul culminant al tuturor cutremurelor care zguduie sistemul mondial actual: marele cutremur în care vor fi nimiciţi toţi oamenii ce se împotrivesc suveranităţii lui Iehova Dumnezeu.

Un timp de întuneric

17. Ce se va întâmpla cu soarele, luna şi stelele în urma cutremurului?

¹⁷ Aşa cum arată Ioan în continuare, marele cutremur este însoţit de fenomene înspăimântătoare care au loc chiar şi în cer. El spune: „Soarele s-a făcut negru ca pânza de sac din păr, luna s-a făcut toată ca sângele şi stelele cerului au căzut pe pământ, ca atunci când smochinul scuturat de un vânt puternic lasă să-i cadă smochinele necoapte“ (Revelaţia 6:12b, 13). Ce fenomen uluitor! Vă puteţi închipui ce întuneric înspăimântător ar înghiţi pământul dacă această profeţie s-ar împlini literalmente? Ziua, nu ne-ar înviora razele calde ale soarelui. Noaptea, nu ne-ar bucura lumina blândă a lunii şi n-am mai vedea miriadele de stele scânteind pe bolta catifelată a cerului. Am fi cufundaţi într-un întuneric rece, de nepătruns. — Compară cu Matei 24:29.

18. În ce sens ‘s-au întunecat cerurile’ în 607 î.e.n. pentru Ierusalim?

¹⁸ Anticul Israel a fost prevenit că va fi înghiţit de un astfel de întuneric în sens spiritual. Ieremia a avertizat: „Toată ţara va ajunge o întindere pustie. Să nu aduc eu oare nimicirea? De aceea, ţara va fi cuprinsă de jale, iar cerurile, sus, se vor întuneca“ (Ieremia 4:27, 28). În 607 î.e.n., când s-a împlinit profeţia, situaţia era cu adevărat sumbră pentru poporul lui Iehova. Ierusalimul, capitala Israelului, căzuse în mâinile babilonienilor. Templul fusese distrus, iar ţara abandonată. Nicio lumină din ceruri nu-i mai înviora. Dimpotrivă, totul se întâmpla aşa cum i-a spus Ieremia plin de tristeţe lui Iehova: „Ai omorât şi n-ai avut milă. Te-ai învăluit cu un nor gros, ca rugăciunea să nu străbată până la tine“ (Plângeri 3:43, 44). Pentru Ierusalim, întunecarea cerurilor însemna moarte, nimicire.

19. a) Cum descrie Isaia, un profet al lui Dumnezeu, întunericul care a cuprins cerurile Babilonului antic? b) Când şi cum s-a împlinit profeţia lui Isaia?

¹⁹ Mai apoi, pentru Babilon, întunecarea cerului a prevestit dezastrul. Despre aceasta, un profet al lui Dumnezeu a fost inspirat să scrie: „Iată! Ziua lui Iehova vine nemiloasă, cu furie şi cu mânie aprinsă, ca să facă ţara o pricină de uimire şi ca să-i nimicească din ea pe păcătoşi. Căci stelele cerurilor şi constelaţiile Chesil nu-şi vor mai răspândi  lumina. Soarele se va întuneca la răsăritul lui şi luna nu va mai face să-i strălucească lumina. Voi face să se întoarcă peste pământul roditor răutatea lui şi peste cei răi nelegiuirea lor“ (Isaia 13:9-11). Această profeţie s-a împlinit în 539 î.e.n., când Babilonul a căzut în mâinile mezilor şi perşilor. Ea descrie bine întunericul, deznădejdea şi pieirea luminii înviorătoare din Babilon, când oraşul a căzut pentru totdeauna din poziţia sa de mare putere mondială.

20. Cum va sfârşi acest sistem când va veni marele cutremur?

²⁰ În mod asemănător, când se va produce marele cutremur, sistemul mondial va fi cufundat într-un întuneric gros din care nu va avea scăpare. Luminătorii organizaţiei pământeşti a lui Satan nu vor răspândi nicio rază de speranţă. Oamenii politici, mai ales cei din sânul Creştinătăţii, sunt cunoscuţi pentru corupţie, minciună şi imoralitate (Isaia 28:14-19). Ei nu mai sunt demni de încredere. Lumina lor pâlpâitoare se va stinge când Iehova îşi va executa judecata. Atunci se va şti că influenţa lor asupra omenirii, asemănătoare cu cea a lunii, este cauza vărsărilor de sânge şi a morţii. „Stelele“ acestei lumi vor înceta să mai strălucească, fiind asemenea stelelor căzătoare. Ele vor fi smulse cum smulge furtuna smochinele necoapte. Întregul pământ va fi zguduit de „un necaz mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum, nu, şi nici nu va mai fi“ (Matei 24:21). Ce înspăimântător!

„Cerul“ dispare

21. Ce vede Ioan cu privire la ‘cer’, precum şi cu privire „la toţi munţii şi toate insulele“?

²¹ Viziunea lui Ioan continuă: „Cerul a dispărut ca un sul care se înfăşoară, iar toţi munţii şi toate insulele au fost mutate din locurile lor“ (Revelaţia 6:14). Cu siguranţă, aici nu se face referire la cerurile literale şi nici la munţii sau insulele propriu-zise. Dar ce simbolizează ele?

22. Ce fel de ‘ceruri’ au dispărut ca un sul vechi în Edom?

²² Vom înţelege mai uşor ce simbolizează „cerul“ analizând o profeţie asemănătoare care descrie mânia lui Iehova împotriva tuturor naţiunilor. Profeţia sună astfel: „Toţi cei din armata cerurilor vor putrezi. Cerurile vor fi înfăşurate ca un sul de carte“ (Isaia 34:4). Dar Edomul trebuia lovit în mod special. Cum s-a întâmplat acest lucru? La scurt timp după distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n.,  ţara a fost devastată de babilonieni. Însă nu există dovezi că la acea vreme s-ar fi produs astfel de fenomene uluitoare în cerurile literale. Evenimente catastrofale au avut loc în ‘cerurile’ * Edomului. Conducătorii lui umani au căzut din poziţia lor înaltă, asemănătoare cerului însuşi (Isaia 34:5). Ei au fost ‘înfăşuraţi’ şi puşi deoparte, ca un sul vechi care nu mai e bun de nimic.

23. Ce reprezintă ‘cerul’ care ‘va dispărea’, şi cum confirmă cuvintele lui Petru acest lucru?

²³ Aşadar, „cerul“ care „a dispărut ca un sul“ reprezintă guvernele ce stăpânesc această lume şi se opun lui Dumnezeu. Ele vor fi înlăturate pentru totdeauna de Călăreţul de pe calul alb care iese întotdeauna victorios (Revelaţia 19:11-16, 19-21). Acest lucru este confirmat de cuvintele apostolului Petru, care aştepta cu nerăbdare evenimentele revelate când a fost rupt al şaselea sigiliu: „Cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc şi sunt rezervate pentru ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate“ (2 Petru 3:7). Ce se înţelege prin cuvintele „toţi munţii şi toate insulele au fost mutate din locurile lor“?

24. a) Când arată profeţiile că munţii şi insulele sunt zguduite sau ajung să-şi piardă stabilitatea? b) Cum ‘au fost zguduiţi munţii’ când a căzut cetatea Ninive?

²⁴ Potrivit profeţiilor biblice, munţii şi insulele sunt zguduite sau ajung să-şi piardă stabilitatea când au loc tulburări politice mari. De pildă, când a anunţat sentinţa lui Iehova împotriva cetăţii Ninive, profetul Naum a scris: „Munţii s-au zguduit din cauza lui şi dealurile s-au topit. Pământul se clatină din cauza feţei sale“ (Naum 1:5). Nu există nicio dovadă că munţii propriu-zişi s-ar fi sfărâmat în 632 î.e.n., când a căzut Ninive. În schimb, o putere mondială, care păruse tare ca un munte, s-a prăbuşit dintr-o dată. — Compară cu Ieremia 4:24.

25. Cum vor fi zguduiţi şi cum vor fi smulşi din locul lor ‘munţii şi insulele’ când va veni sfârşitul acestui sistem?

²⁵ Prin urmare, „toţi munţii şi toate insulele“ la care se face referire când este rupt al  şaselea sigiliu trebuie să reprezinte guvernele acestei lumi şi alte organizaţii politice aparent stabile. Ele vor fi zguduite, smulse din locul lor, spre consternarea şi groaza celor care şi-au pus odată încrederea în ele. Aşa cum arată în continuare profeţia, nimeni nu se va îndoi că a venit marea zi a mâniei lui Iehova şi a Fiului său, ultimul cutremur care va nimici întreaga organizaţie a lui Satan!

„Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne“

26. Ce vor face şi ce vor spune oamenii cuprinşi de teamă care se opun suveranităţii divine?

²⁶ Ioan continuă: „Regii pământului, oamenii de seamă, comandanţii, cei bogaţi şi cei tari, orice sclav şi orice om liber s-au ascuns în peşteri şi printre stâncile munţilor. Şi le spuneau fără încetare munţilor şi stâncilor: «Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce stă pe tron şi de mânia Mielului, pentru că a venit ziua cea mare a mâniei lor! Şi cine poate să stea în picioare?»“ — Revelaţia 6:15-17.

27. Ce-au strigat israeliţii infideli, şi cum s-au împlinit aceste cuvinte?

²⁷ Când a pronunţat judecata lui Iehova asupra Samariei, capitala regatului nordic al Israelului, Osea a spus: „Locurile înalte din Bet-Aven, păcatul lui Israel, vor fi distruse. Spini şi mărăcini vor creşte pe altarele lor. Şi poporul le va spune munţilor: «Acoperiţi-ne!» şi dealurilor: «Cădeţi peste noi!»“ (Osea 10:8). Cum s-au împlinit acele cuvinte? Când Samaria a căzut în mâinile cruzilor asirieni în 740 î.e.n., israeliţii n-au avut unde să fugă. Osea a vorbit despre sentimentele care-i copleşiseră pe israeliţi: neputinţă şi groază. Nici dealurile literale, nici instituţiile Samariei, tari precum munţii, nu le puteau oferi ocrotire, deşi păreau stabile.

28. a) Ce avertisment le-a dat Isus femeilor din Ierusalim? b) Cum s-a adeverit avertismentul lui Isus?

²⁸ În mod asemănător, când a fost dus la locul execuţiei de soldaţii romani, Isus le-a spus femeilor din Ierusalim: „Vin zile când oamenii vor zice: «Fericite sunt femeile sterpe, pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat!» Atunci vor începe să le spună munţilor: «Cădeţi peste noi!» şi dealurilor: «Acoperiţi-ne!»“ (Luca 23:29, 30). Există nenumărate dovezi istorice că Ierusalimul a fost distrus de romani în 70 e.n. şi este evident că semnificaţia cuvintelor lui Isus a fost aceeaşi cu a celor ale lui Osea. Evreii care au rămas în Iudeea n-au avut unde să scape. Niciun loc în care au încercat să se refugieze, nici chiar fortăreaţa Masada construită pe vârful unui munte, nu i-a putut feri de executarea judecăţii lui Iehova.

29. a) Ce se va întâmpla cu cei care susţin sistemul actual când va veni ziua mâniei lui Iehova? b) Ce profeţie a lui Isus se va împlini când Iehova îşi va dezlănţui mânia?

²⁹ Ruperea celui de-al şaselea sigiliu arată că în ziua mâniei lui Iehova, care este aproape, se va întâmpla ceva asemănător. Când actualul sistem va fi zguduit pentru ultima oară, cei care-l susţin vor căuta cu disperare să se ascundă undeva, dar nu vor avea unde. Ei nu vor mai putea conta pe religia falsă, Babilonul cel Mare. Nici peşterile din munţii literali, nici organizaţiile politice şi comerciale tari precum munţii nu le vor mai oferi siguranţă financiară sau vreun alt ajutor. Nimic nu-i va feri de mânia lui Iehova. Isus a descris bine teama care-i va cuprinde: „Atunci va apărea în cer semnul Fiului omului şi atunci toate triburile pământului se vor bate în piept tânguindu-se şi îl vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu mare glorie“. — Matei 24:30.

30. a) Ce semnificaţie poate avea întrebarea: „Cine poate să stea în picioare?“ b) Va putea sta cineva în picioare când Iehova îşi va executa judecata?

³⁰ Cei ce refuză să se supună autorităţii Călăreţului victorios de pe calul alb vor fi obligaţi să-şi recunoască greşeala. Când lumea lui Satan va fi ştearsă din existenţă, vor fi nimiciţi şi oamenii care au ales să facă parte din  sămânţa şarpelui (Geneza 3:15; 1 Ioan 2:17). Situaţia va fi aşa de grea, că mulţi se vor întreba: „Cine poate să stea în picioare?“ Ei vor presupune că în acea zi de judecată nimeni nu poate sta în picioare înaintea lui Iehova, adică nimeni nu poate fi aprobat de El. Dar se înşală, aşa cum dezvăluie în continuare cartea Revelaţia.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 105]

Anul 1914 a fost profeţit

„În 606 î.e.n., regatul lui Dumnezeu a luat sfârşit, coroana a fost dată jos, iar pământul a fost dat păgânilor. Cei 2 520 de ani care încep în 606 î.e.n. se vor încheia în 1914.“ * — Cele trei lumi (engl.), publicată în 1877, pagina 83.

„Biblia ne dă o dovadă clară şi solidă că «timpurile neamurilor» sunt o perioadă de 2 520 de ani, de la anul 606 î.Chr. până la A.D. 1914 inclusiv.“ — Studii în Scripturi, de C.T. Russell, vol. II, publicat în 1889, pagina 80.

Charles Taze Russell şi alţi Studenţi în Biblie îşi dăduseră seama cu câteva decenii înainte că anul 1914 avea să marcheze sfârşitul timpurilor neamurilor, sau al timpurilor fixate ale naţiunilor (Luca 21:24). Deşi, pe vremea aceea, nu au înţeles pe deplin ce însemna lucrul acesta, erau convinşi că anul 1914 va fi o dată hotărâtoare în istoria omenirii, şi au avut dreptate. Remarcaţi următorul fragment dintr-un ziar american:

„Războiul cumplit care a izbucnit în Europa a împlinit o profeţie extraordinară. Un sfert de veac, Studenţii Internaţionali în Biblie, cunoscuţi mai bine sub numele de «Vestitorii Mileniului», au anunţat prin intermediul predicatorilor şi al presei că Ziua Mâniei, profeţită în Biblie, va începe în 1914. «Fiţi atenţi la anul 1914!» a fost strigătul a sute de evanghelizatori itineranţi“. — The World, ziar newyorkez, 30 august 1914.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 106]

1914 — An de cotitură în istorie

Lucrarea Politikens Verdenshistorie — Historiens Magt og Mening (Istoria mondială — puterea şi sensul istoriei), publicată de „Politiken“ la Copenhaga în 1987, făcea următoarea remarcă la pagina 40:

„Încrederea în progres, care caracteriza secolul al XIX-lea, a primit lovitura de graţie în 1914. Cu un an înaintea războiului, istoricul şi politicianul danez Peter Munch scria cu optimism: «Dovezile exclud probabilitatea izbucnirii unui război între marile puteri europene. Şi „pericolul războiului“ va dispărea, aşa cum s-a întâmplat mai mereu din 1871 încoace».

În contrast cu această afirmaţie, iată ce a scris el mai târziu în memoriile sale: «Războiul din 1914 este un punct de cotitură în istoria omenirii. Am ieşit dintr-o epocă luminoasă, a progresului, în care îţi puteai realiza obiectivele într-un climat de relativă siguranţă, şi am păşit într-o eră a catastrofelor, a groazei, a urii şi a nesiguranţei. Nimeni nu a putut spune atunci şi nimeni nu poate spune nici azi, dacă întunericul care a venit peste noi în acel an va duce la distrugerea definitivă a edificiului cultural pe care l-a clădit omul de-a lungul mileniilor»“.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 110]

‘Toţi munţii au fost mutaţi din locurile lor’

[Legenda ilustraţiei de la pagina 111]

Se ascund în peşteri